ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2755/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2755/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Asupra recursului de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : I. Prin sentința penală nr. 138/ F din 5 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei I.I.R. sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 292 C. pen. (fapta din data de 06 martie 2007). În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata I.I.R. sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 292 C. pen. (fapta din data de 16 noiembrie 2010). În baza art. 192 alin. (3) C. proc.
pen., cheltuielile judiciare avansate au rămas în sarcina statului. S-a reținut asupra cauzei penale de față: - Trimiterea în judecată a inculpatei I.I.R. Prin rechizitoriul nr. 959/P/2011 din data de 17 aprilie 2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatei I.I.R., ofițer de poliție judiciară - inspector în cadrul I.P.J. Covasna, sub aspectul comiterii a două infracțiuni de fals în declarații, prevăzute de art. 292 C. pen. - Elementele de fapt pe care parchetul le-a avut în vedere la emiterea actului de inculpare. Prin rezoluția din 18 noiembrie 2011, în Dosarul nr. 707/P/2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.
pen., art. 38 C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de I.I.R., inspector de poliție în cadrul I.P.J. Mureș (la acel moment), sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în declarații, comisă în data de 20 noiembrie 2006, întrucât s-a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive nici sub aspectul laturii subiective, nici sub aspectul laturii obiective. Prin aceeași rezoluție s-a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor față de I.I.R., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 248 C. pen. și art. 292 C. pen. (cu ocazia audierii din data de 17 noiembrie 2011, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, I.I.R. a declarat că în luna mai 2011a completat mai multe formulare și a dat și un interviu de securitate la S.I.P.I.
Brașov, împrejurare în care a adus la cunoștință faptul că a fost audiată în calitate de învinuit în luna februarie 2011 în Dosarul nr. 259/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu). Dosarul nou format a fost înregistrat sub numărul 959/P/2011, dosar în care s-a întocmit prezentul rechizitoriu. În Dosarul nr. 707/P/2011, s-au reținut următoarele: În data de 28 septembrie 2011, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a fost înregistrată lucrarea întocmită de Direcția Control Intern din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, lucrare din care rezultă că numita I.I.R., inspector de poliție ar fi completat mai multe documente, printre care o autobiografie și o declarație pe proprie răspundere, în care ar fi inclus în mod neconform cu realitatea faptul că a fost audiată într-un dosar de cercetare penală, în calitate de martor, aspect nereal întrucât aceasta ar fi avut calitatea procesuală de învinuită.
În cauză, au fost efectuate mai multe verificări, stabilindu-se următoarele: În cursul anului 2006, susnumita a participat la concursul pentru încadrare din sursă externă organizat în cadrul I.G.P.R. - Serviciul Operațiuni Speciale Brașov, ocazie cu care a completat mai multe acte și anume: - o cerere de înscriere la concurs; - o declarație de confirmare a cunoașterii și acceptării condițiilor de recrutare, depunând un curriculum vitae, o autobiografie, precum și copiile legalizate de pe actele de studii. În urma verificării acestor acte, a reieșit că I.I.R.
a completat olograf o autobiografic, datată 20 noiembrie 2006, unde a menționat că în cursul anului 2006, a fost audiată în calitate de martor într-un dosar de cercetare penală privind activitatea societății „Asociația oamenilor de afaceri” din Sibiu la care își desfășurare activitatea anterior, precum și o declarație pe proprie răspundere, datată tot 20 noiembrie 2006, din care rezulta că a luat la cunoștință de condițiile de recrutare și că le îndeplinește cumulativ. Referitor la declarația pe proprie răspundere și la autobiografia completată olograf de I.I.R., au fost efectuate verificări la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, unde susnumita a fost cercetată în Dosarul numărul 259/P/2006.
În acest dosar, au fost cercetate 5 persoane în calitate de învinuiți, printre care și I.I.R., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 290 alin. (1) și art. 215 alin. (1) și (2), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., prima soluție fiind adoptată în data de 28 iulie 2006, soluție prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei I.I.K.R., pentru infracțiunile mai sus menționate și aplicarea unei amenzi administrative in cuantum de 1.000 lei. Până la momentul adoptării acestei soluții, I.I.R. a fost audiată de organele de poliție în data de 25 martie 2006, olograf, fără a i se aduce la cunoștință, procedural, calitatea de învinuit (începerea urmăririi penale a fost dispusă la data de 29 iunie 2006, fără ca după acest moment I.I.R.
să fi fost audiată în calitate de învinuit, conform dispozițiilor art. 69 și următoarele, cu respectarea art. 6 C. proc. pen.). Soluția adoptată în data de 28 iulie 2006, a fost comunicată acesteia în data de 04 august 2006, prin afișare pe ușa locuinței, amenda administrativă fiind achitată de aceasta în data de 11 august 2006, conform informațiilor furnizate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, cât și a înscrisurilor depuse la dosar. Împotriva acestei ordonanțe, a depus plângere Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, plângere care a fost admisă în data de 22 septembrie 2006 (lucrarea nr. 381/11/2/2006), soluția fiind comunicată doar D.G.P.P. Sibiu, conform acelorași mențiuni făcute de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu.
În urma infirmării, a fost adoptată o nouă soluție în data de 16 noiembrie 2006, soluția fiind de scoatere de sub urmărire penală și aplicare a unei amenzi administrative numitei I.I.R. înainte de această nouă soluție, aceasta nu a mai fost audiată, conform mențiunilor Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu. Soluția din data de 16 noiembrie 2006 a fost comunicată la data de 20 noiembrie 2006 către 7 persoane (toate părțile din dosar). A arătat faptul că, prin sentința penală nr. 56, pronunțată în Dosarul nr. 1362/330/2007, Judecătoria Urziceni, la data de 29 februarie 2008, a admis plângerea D.G.F.P. Sibiu, plângere depusă împotriva soluției adoptată de primul procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 523/II/2/2006.
Dosarul a fost înregistrat la Judecătoria Sibiu în anul 2007, cauza fiind strămutată la Judecătoria Urziceni în iunie 2007. În data de 16 februarie 2011, numita I.I.R. a fost audiată în calitate de învinuită în dosarul mai sus menționat, cu aducerea la cunoștință a învinuirii și a drepturilor procesuale. În data de 09 martie 2012, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei I.I.R. și aplicarea unei amenzi administrative pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută și pedepsită de art. 290 C. pen. precum și scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen.
Urmare verificărilor efectuate, s-a stabilit că în data de 06 martie 2007, ofițerul de poliție judiciară I.I.R., angajat al Serviciului Operațiuni Speciale, Brigada de Combatere a Criminalității Organizate Brașov, Compartimentul Exploatare Tehnică, a completat anexa 15, formular tip cerut îh vederea acordării autorizației de acces la informații clasificate, conform H.G. nr. 585 din 13 iunie 2002 pentru aprobarea standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate in România, menționând că nu a fost niciodată pusă sub acuzare sau sancționată administrativ. Anexa nr. 15 a fost înregistrată sub nr. S/370031/1 din 06 martie 2007, fiind completată de către învinuită și înaintată la Serviciul de Informații și Proiecție Internă Brașov.
În data de 02 aprilie 2012, anexa nr. 15, la solicitarea procurorului și cu sprijinul Serviciului de Informații și Protecție Internă Brașov, conform art. 1 lit. a) din H.G. nr. 781/2002 și art. 20 din H.G. nr. 585/2002 a fost declasificată, fiind înregistrată sub nr. 2289945 din 02 aprilie 2012. S-a stabilit, de asemenea, că în data de 16 noiembrie 2010, ofițerul de poliție judiciară I.I.R., angajat al Serviciului Operațiuni Speciale Brașov, Compartimentul Exploatare Tehnică, a completat anexa 15, formular tip cerut în vederea acordării autorizației de acces la informații clasificate, conform H.G. nr. 585 din 13 iunie 2002 pentru aprobarea Standardelor Naționale de Protecție a Informațiilor Clasificate în România, menționând că nu a fost niciodată pusă sub acuzare sau sancționată administrativ.
Anexa nr. 15 a fost înregistrată sub nr. S/2867053/1 din 16 noiembrie 2010, fiind completată de către învinuită și înaintată la Direcția Operațiuni Speciale din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și apoi la Direcția Generală de Informații și Protecție Internă. În data de 20 februarie 2012, anexa nr. 15, la solicitarea procurorului și cu sprijinul Serviciului de Informații și Protecție Internă Brașov, conform art. 1 lit. a) din H.G. nr. 781/2002 și art. 20 din H.G.
nr. 585/2002 a fost declasificată, fiind înregistrată sub nr. 2690418 din 20 februarie 2012. Menționăm că Direcția Operațiuni Speciale este o unitate de suport informativ, tactic-operațional si tehnico-operativ specializat ce deservește structurile din componența Ministerului Administrației si Internelor - Inspectoratul General al Poliției Române și a Ministerului Public care solicită sprijinul de specialitate în instrumentarea unor cauze complexe în situații operative ce necesită o acțiune urgentă sau prezintă grad ridicat de risc. În data de 15 martie 2011, Serviciul Județean de Informații și Protecție Brașov a organizat, conform art. 161 alin. (3) din H.G.
nr. 585/2002, un interviu de securitate la care a participat învinuita I.I.R., aceasta declarând că a fost cercetată în anul 2009 pentru furnizare de date clasificate în afara serviciului, dispunându-se neînceperea urmăririi penale, precum și că a fost cercetată în calitate de învinuită pentru fals și uz de fals de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu. Aceste răspunsuri le-a dat la întrebarea dacă „a fost vreodată reținută, arestată preventiv, anchetată, pusă sub acuzare, judecată, condamnată, grațiată, amnistiată, eliberată pe cauțiune, eliberată condiționat”. În data de 28 februarie 2012, s-a dispus începerea urmăririi penale față de I.I.R., întrucât aceasta, în data de 06 martie 2007, respectiv 16 noiembrie 2010, a completat anexele nr. I S din H.G.
nr. 585/2002 înregistrate la I.G.P.R. - D.G.C.C.O. - B.C.C.O. Brașov din 06 martie 2007 și la I.G.P.R. - D.O.S. - S.O.S. Brașov din 16 noiembrie 2010, atestând în mod nereal că nu a fost niciodată anchetată, respectiv, sancționată administrativ deși, a fost cercetată în calitate de învinuită în dosarul nr. 259/P/2006 înregistrat pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, declarațiile necorespunzătoare adevărului fiind făcute cu scopul obținerii autorizației de acces la informații clasificate, față de dispozițiile art. 158 din H.G. nr. 585/2002 pentru aprobarea Standardelor Naționale de Protecție a Informațiilor Clasificate în România. Conform mențiunilor din anexele 15 din H.G. nr. 585/2002, I.I.R.
a declarat că toate datele furnizate sunt reale, semnând în acest sens (a se vedea Capitolul „Declarație” din finalul anexelor). În data de 01 martie 2012, după ce i s-a adus la cunoștință dreptul de apărare, conform dispozițiile art. 6 C. proc. pen. și art. 70 C. proc. pen., calitatea procesuală, precum și drepturile și obligațiile pe care le are, învinuita a declarat că, atâta vreme cât Dosarul nr. 259/P/2006 era finalizat la sfârșitul anului 2006, a considerat că nu se încadra în situația în care avea obligația de a declara ceva, precizând că știa că are calitatea de martor. De asemenea, în ceea ce privește mențiunea referitoare la sancțiunea administrativă, a apreciat că abaterea pentru care fusese sancționată era „minora”.
Arată că, la rubrica „antecedente și cazier” de la anexa nr. 15 din H.G. nr. 585/2002, sunt două întrebări distincte, una referitoare la existența anchetelor, iar cealaltă la existența anchetelor administrative și a sancțiunilor administrative, precizându-se că nu se menționează amenzile pentru abateri minore, cum sunt cele pentru parcare, dar se menționează cele pentru fapte grave, precum conducerea sub influența alcoolului sau tulburarea ordinii publice, enumerarea nefiind însă limitativă, ci doar exemplificativă.
Evidențiază că la ambele întrebări, inculpata a răspuns negativ, atât în data de 06 martie 2007, cât și în data de 16 noiembrie 2010, deși în Dosarul nr. 259/P/2006 înregistrat pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, inculpatei i s-a aplicat o amendă administrativă, soluția fiind comunicată acesteia în 04 august 2006, iar amenda achitată de către aceasta în data de 11 august 2006. Totodată, în urma infirmării soluției din dosarul sus menționat, acesteia i s-a aplicat din nou o amendă administrativă, soluția de scoatere de sub urmărire penală fiind dispusă în data de 16 noiembrie 2006 și comunicată la data de 20 noiembrie 2006 tuturor părților din dosar. De asemenea, sancțiunea administrativă dispusă i-a fost adusă la cunoștință inculpatei, aceasta achitând de bunăvoie amenda aplicată, amenda fiind dispusă în urma unei investigații penale, deci a unei anchete în ceea ce o privește.
Presupusul caracter minor al abaterilor săvârșite, de care se prevalează învinuita va fi înlăturat nefiind o apărare valabilă, atâta timp cât cel puțin raportat la încadrarea juridică a faptelor pentru care s-au efectuat cercetări de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, faptele au caracter grav, ținând de asemenea cont de natura valorilor sociale ocrotite prin normele penale de incriminare. Inculpata a declarat că formularele de securitate au fost completate o parte la locul de muncă, anume cele din 2007, iar altele, cele din 2010, au fost completate acasă, fiindu-i aduse de șeful său ierarhic M.E., martor care însă a exclus această ipoteză, precizând în plus, că inculpata a fost instruită cu privire la procedurile de lucru și la protecția documentelor clasificate în anul 2007, ocazie cu care a urmat un curs în cadrul Centrului de Perfecționare Grădiștea din cadrul Serviciului Român de Informații.
În acest context, denaturarea vădită a adevărului cu ocazia completării anexelor 15 la H.G. nr. 585 din 13 iunie 2002 rubrica „antecedente și cazier” este mai mult decât evidentă. Declarațiile inculpatei. Apărarea acesteia. Pe parcursul procesului penal pornit împotriva sa, inculpata I.I.R. a menționat că nu se face vinovată de comiterea faptelor care i se impută. Pe parcursul urmăririi penale, I.I.R. a fost audiată, după cum urmează:
Declarația olografă din data de 01 martie 2012, în calitate de învinuită, aceasta menționând că „în data de 01 martie 2007, am fost anunțată de către Inspectoratul Județean de Poliție - B.C.C.O. Brașov, că trebuie să mă prezint la noul loc de muncă, eu reușind să trec un examen pentru angajare din sursă externă în cadrul I.P.J. Brașov -B.C.C.O. […] în ceea ce privește prima faptă de fals în declarații comisă cu ocazia completării anexei nr. 15 din H.G. nr. 585/2002 înregistrată la I.G.P.R. - D.G.C.C.O. - B.C.C.O. Brașov din 06 martie 2007, arăt că nu mi-am dat seama și nu pot preciza de ce am completat contrar realității și anume că nu am fost niciodată anchetată, (fila 27 alin. (3) și (4), dosar de urmărire penală) Am considerat că, atâta vreme cât Dosarul nr. 259/P/2006 era finalizat la sfârșitul anului 2006, num ă încadram în situația în care aveam obligația de a declara ceva, cu atât mai mult, din câte știu, eu am avut calitatea de martor. De asemenea, în ceea ce privește mențiunea referitoare la ancheta administrativă, sancționarea administrativă, am apreciat că abaterea pentru care fusesem sancționată era minoră, deci nu mă încadram în dispozițiile arătate în anexa 15” (fila 27 verso, alin. (1) dosar de urmărire penală). în continuarea acestei prime declarații, învinuita a precizat că aceleași motive au stat și la baza comiterii celei de-a doua fapte de fals în declarații de care este acuzată (fila 27 verso, alineatul 2 dosar de urmărire penală). Cu aceeași ocazie, învinuita a mai menționat că, în perioada 2009-2010, a fost în concediu de creștere a copilului, iar formularele de informații clasificate au fost completate în această perioadă „la foc automat și trimise mai târziu, în aceeași zi (fila 27 verso, alin. (3) dosar de urmărire penală);
Declarația dactilografiată din data de 01 martie 2012, în calitate de învinuită, această declarație conținând, pană la identitate, aceleași aspecte de fapt cu cele menționate în cuprinsul declarației olografe (filele 22-23 dosar de urmărire penală);
Declarația dactilografiată din data de 10 aprilie 2012, în calitate de învinuită, aceasta a menționat că „anexa nr. 15 din 16 noiembrie 2010 am completat-o acasă, casa era în construcție (mun. Săcele, str. Câmpului, jud. Brașov), eram în concediu de maternitate încă din 2009. M-a sunat șeful meu de la acel moment - M.E. - și mi-a spus că au venit niște hârtii care ar trebui completate. A venit la mine acasă și mi-a dat formularele, erau mai multe hârtii [...] necesare pentru reavizarea în vederea accesului la documentele clasificate [...]. Știu că îi trebuiau urgent aceste formulare, mi-a zis (că) mai are ceva treabă prin Săcele și se va întoarce să le ia, ceea e s-a și întâmplat (fila 26, alin. (3) dosar de urmărire penală). În cursul judecății, în cuprinsul declarației de la filele 15-17, inculpata a menționat în plus față de aspectele de fapt din cuprinsul declarațiilor din cursul urmăririi penale, faptul că, după angajarea la B.C.C.O. Brașov, „deși trebuia să beneficiez pentru o perioadă de 3 luni de zile de o instruire specifică funcției pe care o îndeplineam, instruirea nu a avut loc [...] Vreau să menționez faptul că nu am fost consiliați cu privire la mențiunile pe care eu le-am completat în rubricile acestor tipizate.” (fila 16 dosar instanță). De asemenea, inculpata a precizat că, la completarea rubricilor anexei nr. 15 din H.G. nr. 585/2002, „nu am înțeles la ce anume se referă rubrica referitoare la eventualele sancțiuni anterioare, mă refer aici la amenzi. Am considerat că, dacă a fost adoptată acea soluție de scoatere de sub urmărire penală ce mi-a fost comunicată, nu se impunea menționarea acesteia, prin raportare la faptul că, în cuprinsul tipizatului, se făcea referire la amenzi de circulație, cu excepția faptelor grave” (fila 16, josul paginii, dosar instanță). În ceea ce privește Dosarul nr. 259/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, inculpata a menționat că „La începutul anului 2006 [...] am fost contactată telefonic de către comisarul Cocoș de la IPJ Sibiu pentru a mă deplasa la sediul acestei instituții în vederea luării unei declarații în calitate de martor pentru o anumită cauză penală. [..] în același dosar, am mai fost solicitată să mă prezint în luna februarie 2011, un comisar, inspectorul L.M. solicitându-mi prezența pentru a mi se prezenta învinuirea ce mi se aduce” (fila 17 dosar instanță). Curtea de Apel Brașov, prin încheierea de ședință din data de 08 iunie 2012, a solicitat Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu înaintarea Dosarelor nr. 259/P/2006 și 840/P/2006 ale acestei unități de parchet. Urmare a acestei adrese, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu a înaintat 5 volume, pe acestea fiind făcute mențiunile: Dosar vechi 259/P/2006, respectiv Dosar nou nr. 840/P/2006, ambele ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu. Este de făcut mențiunea că la aceste volume, au fost atașate Dosarul nr. 849/306/2007 al Judecătoriei Sibiu (un volum) și Dosarele nr. 1362/330/2007 (unul al Judecătoriei Urziceni, unul al Tribunalului Ialomița), respectiv nr. 1229/330/2008 (unul al Judecătoriei Urziceni, unul al Tribunalului Ialomița). Toate aceste dosare au fost atașate la dosarul Curții de Apel Brașov. Starea de fapt reținută de Curtea de Apel. Analiza probatoriului, a criticilor și argumentelor aduse de acuzare și apărare prin prisma normelor juridice incidente în cauză. A. Starea de fapt reținută. 1. La data de 25 octombrie 2005, Inspectoratul de Poliție al Județului Sibiu, Serviciul de Investigare a Fraudelor, a întocmit un proces-verbal de sesizare din oficiu ca urmare a verificărilor efectuate cu privire la activitatea economico-financiară a Asociației Oamenilor de Afaceri - Club 75 Sibiu, precum și în legătură cu activitatea economico-financiară a Asociației pentru Dialog Comunitar Sibiu (fila 8, volum I Dosar vechi 259/P/2006, respectiv Dosar nou nr. 840/P/2006, ambele ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu). Potrivit acestui proces-verbal, cele două persoane juridice ar fi încasat sume de bani cu încălcarea dispozițiilor legale în domeniu, condiții în care s-a sesizat Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu. Acest proces-verbal a fost întocmit de către subcomisar de poliție C.G. 2. În etapa actelor premergătoare din dosarul menționat anterior la punctul 1, I.I.R. a fost audiată în data de 03 martie 2006 (filele 38-40, volum III, Dosar vechi 259/P/2006, respectiv Dosar nou nr. 840/P/2006, ambele ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu). Tot în etapa actelor premergătoare începerii urmăririi penale, I.I.R. a fost audiată și în data de 25 martie 2006 (filele 190-195, volum I dosar vechi 259/P/2006, respectiv Dosar nou nr. 840/P/2006, ambele ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu). Curtea reține că ambele declarații sunt olografe și nu se menționează în ce calitate a fost audiată I.I.R. 3. Același subcomisar de poliție, prin procesul-verbal din data de 29 iunie 2006, a dispus începerea urmăririi penale, printre alte persoane, și față de I.I.R., sub aspectul comiterii de către aceasta a infracțiunilor de înșelăciune, prevăzut de art. 215 alin. (1)-(4), fals intelectual prevăzut de art. 289 C. pen. și uzul e fals, prevăzut de art. 291 C. pen. (filele 6-7, volum I Dosar vechi 259/P/2006, respectiv Dosar nou nr. 840/P/2006, ambele ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu). Deși acest proces-verbal are menționată ca dată de întocmire ziua de 29 iunie 2006, Curtea nu poate să nu observe că rezoluția de confirmare dată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu are menționată data de 02 iunie 2006, deci cu 27 de zile anterior începerii urmăririi penale (fila 5, volum I Dosar vechi 259/P/2006, respectiv Dosar nou nr. 840/P/2006, ambele ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu). Mai mult decât atât, prin această rezoluție, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu a confirmat începerea urmăririi penale doar față de învinuiții D.C. și P.D.I. Așadar, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu nu a confirmat, în data de 02 iunie 2006, începerea urmăririi penale față de I.I.R.
În data de 07 iulie 2006, același procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu (Curtea reține acest aspect doar prin semnăturile date pe fața și verso-ul filei 5, vol. I Dosar nr. 259/P/2006), în baza art. 238 C. proc. pen., dispune extinderea urmăririi penale și față de I.I.R. sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 290 alin. (1) și 215 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Așadar, între ultima dată la care I.I.R. a dat declarația din faza actelor premergătoare, respectiv 25 martie 2006, și data când s-a dispus extinderea urmăririi penale și în ceea ce o privește pe aceasta, respectiv 07 iulie 2006, a trecut o perioadă de 3 luni și 2 săptămâni.
În data de 28 iulie 2006, prin ordonanța nr. 259/P/2006, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu a adoptat o soluție de netrimitere în judecată, dispunând scoaterea de sub urmărire penală față de următorii învinuiți: D.C., P.D.I., P.C., I.E., I.I.R., aplicându-li-se acestora câte o sancțiune cu caracter administrativ. În ceea ce o privește pe I.I.R., acesteia i-a fost aplicată amendă administrativă în cuantum de 1.000 lei și a fost obligată la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat (fila 533, Dosar vechi 259/P/2006, respectiv Dosar nou nr. 840/P/2006, ambele ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu). Totodată, prin aceeași ordonanță, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul G.I.
Această ordonanță i-a fost comunicată, prin afișare pe ușa locuinței numitei I.I.R., la data de 04 august 2006 (fila 565, volum UI, Dosar vechi 259/P/2006, respectiv Dosar nou nr. 840/P/2006, ambele ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu).
Potrivit chitanțelor, în data de 11 august 2006, numita I.I.R. a achitat sumele de 1.000 lei cu titlu de amendă administrativă, respectiv 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, acestea fiind stabilite prin ordonanța nr. 259/P/2006 (filele 563 și 564, volum III, dosar vechi 259/P/2006, respectiv Dosar nou nr. 840/P/2006, ambele ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu).
La data de 24 august 2006, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, în baza art. 275-278 C. proc. pen., a formulat plângere împotriva ordonanței nr. 259/P/2006 (filele 54-57, dosar nr. 849/306/2007 al Judecătoriei Sibiu). Analiza acestei plângeri, conduce la stabilirea fără echivoc a faptului că Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu s-a considerat vătămată în drepturile și interesele sale legitime doar în ceea ce-i privește pe făptuitorii P.M.C., I.E., D.C. și P.D.I.
Deși plângerea petentei Direcției Generale a Finanțelor Publice Sibiu (D.G.F.P. Sibiu) i-a vizat doar pe făptuitorii P.M.C., I.E., D.C. și P.D.I., prin ordonanța nr. 381/II/2/2006 din data de 22 septembrie 2006, prim-procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu a admis plângerea petentei D.G.F.P. Sibiu (filele 535-538, volum III, Dosar vechi 259/P/2006, respectiv Dosar nou nr. 840/P/2006, ambele ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu) și în ceea ce o privește pe I.I.R. Așadar, a fost infirmată soluția de scoatere de sub urmărire penală și s-a dispus redeschiderea urmăririi penale în cauză, urmând a fi completate cercetările în sensul menționat de prim-procurorului acestei unități de parchet.
Urmare a ordonanței nr. 381/II/2/2006 din data de 22 septembrie 2006, cauza a fost repartizată în lucru aceluiași procuror ce a pronunțat ordonanța infirmată. Singurele mijloace de probă ce au fost administrate în cauză după data de 22 septembrie 2006 (când a fost pronunțată soluția de infirmare), au fost declarațiile învinuitelor D.C. și P.D.I. (filele 539-540, volum III, dosar vechi 259/P/2006, respectiv Dosar nou nr. 840/P/2006, ambele ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu). Este de făcut mențiunea că, după ce prim-procurorul a adoptat soluția de infirmare, cauza a primit număr nou pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, respectiv 840/P/2006.
În data de 16 noiembrie 2006, prin ordonanța nr. 840/P/2006, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu a adoptat o soluție de netrimitere în judecată, dispunând scoaterea de sub urmărire penală față de următorii învinuiți: D.C., P.D.I., P.C., I.E., I.I.R., aplicându-li-se acestora câte o sancțiune cu caracter administrativ. În ceea ce o privește pe I.I.R., acesteia i-a fost aplicată amendă administrativă în cuantum de 1.000 lei și a fost obligată la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat (fila 547, volum III, Dosar vechi 259/P/2006, respectiv Dosar nou nr. 840/P/2006, ambele ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu). Totodată, prin aceeași ordonanță, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții P.M.C., I.E., I.I.R. și G.I.
Adresa de comunicare a acestei ordonanțe către I.I.R. a fost trecută în registrul de ieșire al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu în data de 20 noiembrie 2006 (fila 550, volum III, dosar vechi 259/P/2006, respectiv Dosar nou nr. 840/P/2006, ambele ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu). În dosarul acestei unități de parchet nu există dovada de comunicare a acestei soluții către I.I.R., aspect confirmat și de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu prin adresa nr. 840/P/2006 din data de 31 octombrie 2011 (fila 132 dosar de urmărire penală) înaintată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov în Dosarul nr. 959/P/2011 în care a fost întocmit rechizitoriul din prezenta cauză.
În luna noiembrie 2006, I.I.R. se afla în plin proces de participare la un concurs pentru încadrare din sursă externă organizat în cadrul I.G.P.R. - Serviciul Operațiuni Speciale. Acest aspect rezultă atât din declarațiile inculpatei, cât și din cuprinsul rezoluției nr. 707/P/2011 din data de 18 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov prin care a fost adoptată o soluție de netrimitere în judecată față de aceeași I.I.R. și disjungerea cauzei prin formarea dosarului de urmărire penală nr. 959/P/2009 (filele 2-3 dosar de urmărire penală, după rechizitoriu, deoarece și rechizitoriul are filele numerotate de la 1-5 și se află înaintea acestei rezoluții, iar procurorul de caz nu a procedat la o renumerotare a filelor, după întocmirea rechizitoriului - nota Curții.
La data de 05 decembrie 2006, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, în baza art. 275-278 C. proc. pen., a formulat plângere împotriva ordonanței nr. 840/P/2006 din data de 16 noiembrie 2006 (filele 30-36, Dosar nr. 849/306/2007 al Judecătoriei Sibiu).
Prin rezoluția nr. 523/II/2/2006 din data de 05 ianuarie 2007, prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta D.G.F.P. Sibiu (filele 6-7, Dosar nr. 849/306/2007 al Judecătoriei Sibiu).
Urmare a acestei soluții de respingere a plângerii, în data de 30 ianuarie 2007, D.G.F.P. Sibiu, urmând procedura plângerii prevăzute de art. 278 1 C. proc. pen., a învestit Judecătoria Sibiu cu soluționarea plângerii împotriva ordonanței nr. 840/P/2006 din data de 16 noiembrie 2006 prin care a fost adoptată o soluție de netrimitere în judecată, astfel cum s-a arătat supra la pct. 11 (filele 2-3, Dosar nr. 849/306/2007 al Judecătoriei Sibiu). Primul termen ce a fost acordat acestei cauze a fost stabilit, potrivit aplicației Ecris, în data de 14 martie 2007.
Ca urmare a promovării concursului menționat supra la pct. 13, începând cu data de 01 martie 2007, inculpata I.I.R. a fost angajată în cadrul Serviciului Operațiuni Speciale, Brigada de Combatere a Criminalității organizate Brașov, Compartimentul Exploatare Tehnică. În vederea acordării autorizației de acces la informații clasificate, în data de 06 martie 2007, inculpata a completat anexa nr. 15 la H.G. nr. 585/2002 pentru aprobarea standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate în România (filele 173-180 dosar de urmărire penală). La rubrica „Antecedent și Cazier”, inculpata I.I.R. a răspuns negativ, prin bifarea în dreptul răspunsului „Nu”, la următoarele întrebări: Ați fost vreodată reținut, arestat preventiv, anchetat, pus sub acuzare, judecat, condamnat (inclusiv la amendă penală sau interzicerea unor drepturi), grațiat, amnistiat, eliberat pe cauțiune, eliberat condiționat? Ați fost vreodată anchetat administrativ, sancționat administrativ, amendat de către poliție sau autorități civile (nu se menționează amenzile pentru abateri minore, cum sunt cele pentru parcare, dar se menționează cele pentru fapte grave, precum conducerea sub influența alcoolului sau tulburarea ordinii publice)?
După ce în data de 14 martie 2007 a fost primul termen de judecată la Judecătoria Sibiu în cauza având ca obiect plângere împotriva soluțiilor procurorului de netrimitere în judecată, au mai urmat încă alte 3 termene de judecată, la ultimul termen, în data de 30 mai 2007, cauza fiind scoasă de pe rol și înaintată la Judecătoria Urziceni, ca urmare a încheierii nr. 2620 din 15 mai 2007 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală (fila 119, Dosar nr. 849/306/2007 al Judecătoriei Sibiu).
Pe rolul Judecătoriei Urziceni, cauza a fost înregistrată sub nr. 1362/330/2007. Prin sentința penală nr. 56/29 februarie 2008, Judecătoria Urziceni a admis plângerea petentei D.G.F.P. Sibiu, desființând rezoluția din data de 5 ianuarie 2007 dispusă de prim-procurorul de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, în Dosarul nr. 523/2006 (filele 95-97 Dosar nr. 1362/330/2007 al Judecătoriei Urziceni). Prin aceeași sentință, Judecătoria Urziceni a hotărât trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu în vederea redeschiderii urmăririi penale față de P.M.C., I.E., D.C., P.D.I., I.I.R. și G.I.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs făptuitorii G.I., I.E., P.M.C., P.D.I. și D.C. Prin decizia penală nr. 160/ R din 13 mai 2008, Tribunalul Ialomița a admis recursurile declarate în cauză, a extins efectele și în ceea ce o privește pe I.I.R. și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În urma trimiterii spre rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Urziceni sub nr. 1229/330/2008. Prin sentința penală nr. 24 din 29 ianuarie 2009, Judecătoria Urziceni a admis plângerea petentei D.G.F.P. Sibiu, desființând rezoluția din data de 5 ianuarie 2007 dată de prim-procurorul de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, în Dosarul nr. 523/2006 și ordonanța din data de 16 noiembrie 2006 dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 840/P/2006, trimițând cauza la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu în vederea redeschiderii urmăririi penale față de P.M.C., I.E., D.C., P.D.I., I.I.R. și G.I. (filele 65-68, Dosar nr. 1229/330/2008 al Judecătoriei Urziceni).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs toți făptuitorii. Prin decizia penală nr. 104/ R din 12 mai 2009, Tribunalul Ialomița a respins ca nefondate recursurile declarate în cauză, menținând sentința penală nr. 24 din 29 ianuarie 2009 a Judecătoriei Urziceni (filele 41-45, Dosar nr. 1229/330/2008 al Tribunalului Urziceni).
Prin rezoluția din data de 07 februarie 2010 a IPJ Sibiu - Serviciul de Investigare a Fraudelor, a fost începută urmărirea penală față de G.I., I.I.R., P.M.C. și I.E. (fila 13, volum W dosar nr. 840/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu). Prin rezoluția nr. 840/P/2006 din data de 02 iulie 2010, ora 10:00, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu a confirmat începerea urmăririi penale (fila 14, Dosar nr. 840/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu).
În data de 16 noiembrie 2010, inculpata a completat anexa nr. 15 la H.G. nr. 585/2002 pentru aprobarea standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate în România (filele 166-170 dosar de urmărire penală). La rubrica „Antecedent și Cazier”, inculpata I.I.R. a răspuns negativ, prin bifarea în dreptul răspunsului „Nu”, la următoarele întrebări: Ați fost vreodată reținut, arestat preventiv, anchetat, pus sub acuzare, judecat, condamnat (inclusiv la amendă penală sau interzicerea unor drepturi), grațiat, amnistiat, eliberat pe cauțiune, eliberat condiționat? Ați fost vreodată anchetat administrativ, sancționat administrativ, amendat de către poliție sau autorități civile (nu se menționează amenzile pentru abateri minore, cum sunt cele pentru parcare, dar se menționează cele pentru fapte grave, precum conducerea sub influența alcoolului sau tulburarea ordinii publice)?
Despre începerea urmăririi penale încă din data de 07 februarie 2010, învinuita I.I.R. (în acel dosar - nota Curții) a fost încunoștințată în data de 16 februarie 2011, așadar la peste un an și o săptămână de la începerea urmăririi penale (fila III, volum IV dosar 840/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu).
Prin ordonanța nr. 840/P/2006 din data de 09 martie 2012, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu a dispus: - scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei I.I.R. sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen. și aplicarea sancțiunii administrative a amenzii în cuantum de 1.000 lei ; - scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei I.I.R. sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., pe considerentul că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii - art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Această ordonanță i-a fost comunicată, prin afișare pe ușa locuinței numitei I.I.R., la data de 15 martie 2012 (fila 210, volum IV, Dosar nr. 840/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu). B. Normele juridice incidente în cauză. Așadar, Curtea va avea de analizat prezentul conflict de drept penal circumscriind starea de fapt supra expusă, următoarelor norme juridice cu incidență în soluționarea conflictului de drept dedus judecății: - art. 6 C. proc. pen., Garantarea dreptului de apărare; (1) Dreptul de apărare este garantat învinuitului, inculpatului și celorlalte părți în tot cursul procesului penal. (2) În cursul procesului penal, organele judiciare sunt obligate să asigure părților deplina exercitare a drepturilor procesuale în condițiile prevăzute de lege și să administreze probele necesare în apărare. (3) Organele judiciare au obligația să-l încunoștințeze, de îndată și mai înainte de a-l audia, pe învinuit sau pe inculpat despre fapta pentru care este cercetat, încadrarea juridică a acesteia și să-i asigure posibilitatea pregătirii și exercitării apărării. (4) Orice parte are dreptul să fie asistată de apărător în tot cursul procesului penal. (5) Organele judiciare au obligația să încunoștințeze pe învinuit sau inculpat, înainte de a i se lua prima declarație, despre dreptul de a fi asistat de un apărător, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de ascultare. - art. 6 paragraful 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit căruia orice acuzat are, în special, dreptul: a) să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înțelege și în mod amănunțit, asupra naturii și cauzei acuzației aduse împotriva sa; b) să dispună de timpul și de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale c) să se apere el însuși sau să fie asistat de un apărător ales de el; - art. 141 din H.G. nr. 585/2002 pentru aprobarea Standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate în România (1) Acordarea certificatului de securitate - anexa nr. 12 - și autorizației de acces la informații clasificate - anexa nr. 13, potrivit nivelului de secretizare, este condiționată de avizul autorității desemnate de securitate. (2) În vederea eliberării certificatului de securitate/ autorizației de acces conducătorul unității solicită în scris O.R.N.I.S.S., conform anexei nr. 14, efectuarea verificărilor de securitate asupra persoanei care urmează să aibă acces la informații secrete de stat. (3) Solicitarea menționată la alin. (2) va fi însoțită de formularele tip, prevăzute la anexele nr. 15, 16 și 17, potrivit nivelului de secretizare a informațiilor, completate de persoana în cauză, introduse în plic separat, sigilat. - Anexa nr. 15 din H.G. nr. 585/2002 - ANTECEDENTE ȘI CAZIER Ați fost vreodată reținut, arestat preventiv, anchetat, pus sub acuzare, judecat, condamnat (inclusiv la amendă penală sau interzicerea unor drepturi), grațiat, amnistiat, eliberat pe cauțiune, eliberat condiționat? Ați fost vreodată anchetat administrativ, sancționat administrativ, amendat de către poliție sau autorități civile (nu se menționează amenzile pentru abateri minore, cum sunt cele pentru parcare, dar se menționează cele pentru fapte grave, precum conducerea sub influența alcoolului sau tulburarea ordinii publice)? Ați fost vreodată judecat în Consiliul de Onoare, anchetat, judecat sau condamnat de o Curte Marțială, trimis într-o unitate disciplinară în timpul cât v-ați aflat în serviciul militar? C. Analiza stării de fapt, a criticilor și argumentelor aduse de acuzare și apărare prin prisma normelor juridice incidente în cauză. Curtea reține că, după ce, în data de 07 iulie 2006, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, a dispus extinderea urmăririi penale și față de I.I.R. - a se vedea supra pct. 4, aceasta dobândind calitatea de învinuit, procurorul nici măcar nu i-a adus la cunoștință acest aspect, încălcându-i acesteia dreptul la apărare. În acest context, au fost încălcate de către procuror atât dispozițiile interne, cât și cele convenționale în materie citate mai sus cu privire la asigurarea dreptului la apărare. După ce procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu a dispus, în data de 07 iulie 2006, extinderea urmăririi penale față de I.I.R., singurele mijloace de probă administrate în cauză, până în data de 28 iulie 2006 când a fost adoptată în cauză ordonanța de scoatere de sub urmărire penală - a se vedea supra pct. 5, au fost declarațiile de învinuit ale numiților P.D.I., P.C.M., D.C., I.E. (filele 202, 209, 213, 220, volum E dosar vechi 259/P/2006, respectiv Dosar nou nr. 840/P/2006, ambele ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu). Așadar, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu a adoptat o soluție în cauză, fără ca I.I.R. să cunoască faptul că, față de aceasta, a fost începută urmărirea penală, iar inculpata a știut că în dosarul nr. 250/P/2006 a avut calitatea de martor. Această apărare a inculpatei trebuie analizată prin prisma celor două declarații din faza actelor premergătoare din Dosarul nr. 250/P/2006 în care nu se menționează calitatea în care aceasta a fost audiată (a se vedea supra pct. 2). În aceste condiții, susținerile procurorului în acuzarea din prezenta cauză, potrivit cărora, odată ce inculpata a achitat amenda administrativă aplicată - a se vedea supra pct. 7, a avut cunoștință și despre începerea urmăririi penale în cauză, nu își are fundament, fiind una fundamental greșită. Chiar dacă acuzarea face vorbire în rechizitoriu, preluând din rezoluția de începere a urmăririi penale - fila 1 dosar de urmărire penală, după rechizitoriu (rechizitoriul este numerotat, dar, după întocmirea acestuia, nu s-a procedat la o renumerotare a filelor dosarului - nota Curții) - că inculpata I.I.R. a atestat „[…] că nu a fost niciodată anchetată”, Curtea reține că acest termen este preluat, pentru susținerea acuzării, din întrebarea nr. l, paragraful Antecedente și Cazier al Anexei nr. 15 din H.G. nr. 585/2002: Ați fost vreodată reținut, arestat preventiv, anchetat, pus sub acuzare, judecat, condamnat (inclusiv la amendă penală sau interzicerea unor drepturi), grațiat, amnistiat, eliberat pe cauțiune, eliberat condiționat? În Codul de procedură penală, Partea specială, Titlul I conține normele ce disciplinează prima parte a procesului penal, respectiv Urmărirea penală. În niciunul dintre articolele 200-286 C. proc. pen., nu se regăsește termenul de „anchetă” sau „anchetat”. Or, inculpata I.I.R. a avut de răspuns la această întrebare: „Ați fost vreodată anchetată?”, iar parchetul a început urmărirea penală față de aceasta și a trimis-o în judecată față de răspunsul negativ al acesteia dat în procedura prevăzută de H.G. nr. 585/2002, deși inculpata I.I.R. nu avea cunoștințe de specialitate, în condițiile în care acesta și-a început activitatea în cadrul IPJ-BCCO Brașov cu doar 5 zile înainte de data completării Anexei 15, respectiv în data de 06 martie 2007. În legătură cu răspunsul negativ al inculpatei ce se constituie în cauza inculpării acesteia, instanța de prim control judiciar reține și următoarele aspecte: 1. În primul rând, astfel cum s-a menționat supra, despre învinuirea din Dosarul nr. 250/P/2006 (nr. vechi) al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, acesteia i s-a încălcat dreptul la apărare, neaducându-i-se la cunoștință învinuirea, cu încălcarea art. 6 C. proc. pen. și art. 6 din CEDO, aceasta știind că a fost audiată în calitate de martor ; 2. În al doilea rând, conduita inculpatei vis-a-vis de răspunsul negativ dat la această întrebare, trebuie analizată și prin prisma calității legii în componenta previzibilității acesteia. Astfel, Curtea Europeană a arătat în cauza Rotară vs. România că sintagma „prevăzut de lege” înseamnă nu doar o anume bază legală în dreptul intern, dar și calitatea legii în cauză: astfel, aceasta trebuie să fie accesibilă persoanei și previzibilă (a se vedea și Hotărârea Amann împotriva Suediei (GC) nr. 27.798/95, alin. 65, CEDO 2000). În ceea ce privește cerința previzibilității legii, Curtea europeană a arătat că o normă este „previzibilă” numai atunci când este redactată cu suficientă precizie. Or, astfel cum s-a arătat mai sus, în Codul de procedură penală nu există termenul anchetă. Mai mult decât atât, chiar dacă am accepta că noțiunea de „anchetă” se referă la urmărirea penală, inculpata I.I.R. nu a avut cunoștință de începerea urmăririi penale față de aceasta, câtă vreme Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu nu i-a adus la cunoștință învinuirea în Dosarul nr. 250/P/2006. Chiar dacă inculpatei i-a fost comunicată soluția de scoatere de sub urmărire penală, iar aceasta a plătit-o (a se vedea supra pct. 6 și 7) manifestarea de voință a acesteia nu acoperă nulitatea absolută a încălcării dreptului la apărare de către organele de urmărire penală. Curtea reține că, nici măcar după infirmarea soluției de scoatere de sub urmărire penală (a se vedea supra pct. 9), procurorul de caz nu a procedat la aducerea la cunoștință a învinuirii (a se vedea supra pct. 10). De asemenea, după ce Judecătoria Urziceni a desființat definitiv ordonanța din data de 16 noiembrie 2006 dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 840/P/2006 (a se vedea supra pct. 11 și 21), s-a procedat la aducerea la cunoștință a învinuirii abia în data de 16 februarie 2011, deci după data faptelor de natură penală de care inculpata este acuzată în prezenta cauză. Așadar, despre începerea urmăririi penale față de ea, inculpata I.I.R. a fost încunoștințată abia în 16 februarie 2011 : - la un interval de aproape 4 ani de la data completării, pentru prima dată, a Anexei nr. 15 la H.G. nr. 585/2002, ce se constituie în prima acuzație de fals în declarații - 06 martie 2007; - la un interval de 3 luni de la data completării, pentru a doua oară, a Anexei nr. 15 la H.G. nr. 585/2002, ce se constituie în a doua acuzație de fals în declarații - 16 noiembrie 2010. În ceea ce privește sancțiunea administrativă a amenzii aplicată prin ordonanța nr. 250/P/2006 din 28 iulie 2006 pe care inculpata a achitat-o (supra pct. 7), curtea de apel reține că, urmare a infirmării acestei ordonanțe de către prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, această sancțiune administrativă nu mai există din punct de vedere juridic - ca urmare a infirmării actului procesual prin care a fost aplicată (a se vedea supra pct. 9). În ceea ce privește sancțiunea administrativă a amenzii aplicată inculpatei I.I.R. prin ordonanța nr. 840/P/2006 din data de 16 noiembrie 2006 (dată în cauză după infirmarea ordonanței nr. 250/P/2006), instanța de apel a reținut că la dosarul de urmărire penală nu se regăsește dovada de comunicare (supra pct. 12), de altfel acest aspect confirmându-l și Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu prin adresa nr. 840/P/2006 din data de 31 octombrie 2011 (fila 132 dosar de urmărire penală). Or, în aceste condiții, câtă vreme amenda administrativă aplicată prin ordonanța nr. 250/P/2006 nu mai exista din punct de vedere juridic - ca urmare a infirmării actului procesual prin care a fost aplicată, iar a doua sancțiune administrativă nu i-a fost comunicată inculpatei, aceasta nu avea obligația să le menționeze în cuprinsul răspunsului la întrebarea nr. 2, paragraful Antecedente și Cazier al Anexei nr. 15 din H.G. nr. 585/2002: Ați fost vreodată anchetat administrativ, sancționat administrativ, amendat de către poliție sau autorități civile (nu se menționează amenzile pentru abateri minore, cum sunt cele pentru parcare, dar se menționează cele pentru fapte grave, precum conducerea sub influența alcoolului sau tulburarea ordinii publice)? Relativ la declarațiile martorilor M.E. și C.T., elementele de fapt ce se desprind din acestea nu prezintă utilitate în soluționarea prezentului conflict de drept, având în vedere analiza și argumentele reținute de Curte mai sus. În ceea ce privește conflictul de drept care a făcut, inițial, obiectul Dosarului nr. 250/P/2006, iar ulterior dosarul nr. 840/P/2006, instanța de control judiciar nu poate să nu rețină incertitudinea juridică din această cauză: - scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni administrative prin ordonanța nr. 250/P/2006 din 28 iulie 2006 (supra pct. 5); - infirmarea acestei ordonanțe prin ordonanța nr. 381/II/2/2006 din 22 septembrie 2006 a prim-procurorului adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu și dispoziția de redeschidere a urmăririi penale în cauză (supra pct. 9); - scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni administrative prin ordonanța nr. 840/P/2006 din 16 noiembrie 2006 (supra pct. II); - desființarea ordonanței nr. 840/P/2006 din 16 noiembrie 2006 prin sentința penală nr. 24/29 ianuarie 2009 a Judecătoriei Urziceni, definitivă prin decizia penală nr. 104/ R din 12 mai 2009 a Tribunalului Ialomița (supra pct. 21 și 22); - aducerea la cunoștința a învinuirii în data de 16 februarie 2011 (supra pct. 25); - scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni administrative prin ordonanța nr. 840/P/2006 din 09 martie 2012 (supra pct. 26). În condițiile de mai sus : 1. obligația inculpatei I. de a aduce la cunoștință despre încep
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.