ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2755/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2755/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra

recursului de față ;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele :

I. Prin sentința penală nr.

138/ F din 5 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei

I.I.R. sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 292 C. pen. (fapta

din data de 06 martie 2007).

În baza art. 11

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen., a fost achitată inculpata I.I.R. sub aspectul comiterii infracțiunii

prevăzute de art. 292 C. pen. (fapta din data de 16 noiembrie 2010).

În baza art.

192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate au rămas în

sarcina statului.

S-a

reținut asupra cauzei penale de față:

- Trimiterea

în judecată a inculpatei I.I.R.

Prin

rechizitoriul nr. 959/P/2011 din data de 17 aprilie  2012 al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Brașov, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și

trimiterea în judecată a inculpatei I.I.R., ofițer de poliție judiciară - inspector

în cadrul I.P.J. Covasna, sub aspectul comiterii a două infracțiuni de fals în

declarații, prevăzute de art. 292 C. pen.

-

Elementele de fapt pe care parchetul le-a avut în vedere la emiterea actului de

inculpare.

Prin

rezoluția din 18 noiembrie 2011, în Dosarul nr. 707/P/2011, Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Brașov a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la

art. 10 lit. d) C. proc. pen., art. 38 C. proc. pen., neînceperea urmăririi

penale față de I.I.R., inspector de poliție în cadrul I.P.J. Mureș (la acel

moment), sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în declarații, comisă în

data de 20 noiembrie 2006, întrucât s-a apreciat că nu sunt întrunite

elementele constitutive nici sub aspectul laturii subiective, nici sub aspectul

laturii obiective.

Prin

aceeași rezoluție s-a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor

față de I.I.R., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite

de art. 248 C. pen. și art. 292 C. pen. (cu ocazia audierii din data de 17

noiembrie 2011, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, I.I.R. a

declarat că în luna mai 2011a completat mai multe formulare și a dat și un

interviu de securitate la S.I.P.I. Brașov, împrejurare în care a adus la

cunoștință faptul că a fost audiată în calitate de învinuit în luna februarie

2011 în Dosarul nr. 259/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu).

Dosarul

nou format a fost înregistrat sub numărul 959/P/2011, dosar în care s-a

întocmit prezentul rechizitoriu.

În

Dosarul nr. 707/P/2011, s-au reținut următoarele:

În data

de 28 septembrie 2011, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a fost

înregistrată lucrarea întocmită de Direcția Control Intern din cadrul

Inspectoratului General al Poliției Române, lucrare din care rezultă că numita I.I.R.,

inspector de poliție ar fi completat mai multe documente, printre care o

autobiografie și o declarație pe proprie răspundere, în care ar fi inclus în

mod neconform cu realitatea faptul că a fost audiată într-un dosar de cercetare

penală, în calitate de martor, aspect nereal întrucât aceasta ar fi avut

calitatea procesuală de învinuită.

În

cauză, au fost efectuate mai multe verificări, stabilindu-se următoarele:

În cursul

anului 2006, susnumita a participat la concursul pentru încadrare din sursă externă

organizat în cadrul I.G.P.R. - Serviciul Operațiuni Speciale Brașov, ocazie cu

care a completat mai multe acte și anume:

- o cerere de

înscriere la concurs;

- o declarație

de confirmare a cunoașterii și acceptării condițiilor de recrutare, depunând un

curriculum vitae, o autobiografie, precum și copiile legalizate de pe actele de

studii.

În urma

verificării acestor acte, a reieșit că I.I.R. a completat olograf o

autobiografic, datată 20 noiembrie 2006, unde a menționat că în cursul anului

2006, a fost audiată în calitate de martor într-un dosar de cercetare penală

privind activitatea societății „Asociația oamenilor de afaceri” din Sibiu la

care își desfășurare activitatea anterior, precum și o declarație pe proprie

răspundere, datată tot 20 noiembrie 2006, din care rezulta că a luat la

cunoștință de condițiile de recrutare și că le îndeplinește cumulativ.

Referitor

la declarația pe proprie răspundere și la autobiografia completată olograf de I.I.R.,

au fost efectuate verificări la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, unde

susnumita a fost cercetată în Dosarul numărul 259/P/2006.

În acest

dosar, au fost cercetate 5 persoane în calitate de învinuiți, printre care și I.I.R.,

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 290 alin. (1)

și art. 215 alin. (1) și (2), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., prima

soluție fiind adoptată în data de 28 iulie 2006, soluție prin care s-a dispus

scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei I.I.K.R., pentru infracțiunile

mai sus menționate și aplicarea unei amenzi administrative in cuantum de 1.000

lei. Până la momentul adoptării acestei soluții, I.I.R. a fost audiată de

organele de poliție în data de 25 martie 2006, olograf, fără a i se aduce la

cunoștință, procedural, calitatea de învinuit (începerea urmăririi penale a

fost dispusă la data de 29 iunie 2006, fără ca după acest moment I.I.R. să fi

fost audiată în calitate de învinuit, conform dispozițiilor art. 69 și

următoarele, cu respectarea art. 6 C. proc. pen.).

Soluția

adoptată în data de 28 iulie 2006, a fost comunicată acesteia în data de 04

august 2006, prin afișare pe ușa locuinței, amenda administrativă fiind

achitată de aceasta în data de 11 august 2006, conform informațiilor furnizate

de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, cât și a înscrisurilor depuse la

dosar.

Împotriva

acestei ordonanțe, a depus plângere Direcția Generală a Finanțelor Publice

Sibiu, plângere care a fost admisă în data de 22 septembrie 2006 (lucrarea nr. 381/11/2/2006),

soluția fiind comunicată doar D.G.P.P. Sibiu, conform acelorași mențiuni făcute

de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu.

În urma

infirmării, a fost adoptată o nouă soluție în data de 16 noiembrie 2006,

soluția fiind de scoatere de sub urmărire penală și aplicare a unei amenzi

administrative numitei I.I.R. înainte de această nouă soluție, aceasta nu a mai

fost audiată, conform mențiunilor Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu.

Soluția

din data de 16 noiembrie 2006 a fost comunicată la data de 20 noiembrie 2006

către 7 persoane (toate părțile din dosar).

A arătat

faptul că, prin sentința penală nr. 56, pronunțată în Dosarul nr. 1362/330/2007,

Judecătoria Urziceni, la data de 29 februarie 2008, a admis plângerea D.G.F.P.

Sibiu, plângere depusă împotriva soluției adoptată de primul procuror al

Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 523/II/2/2006. Dosarul

a fost înregistrat la Judecătoria Sibiu în anul 2007, cauza fiind strămutată la

Judecătoria Urziceni în iunie 2007.

În data

de 16 februarie 2011, numita I.I.R. a fost audiată în calitate de învinuită în

dosarul mai sus menționat, cu aducerea la cunoștință a învinuirii și a

drepturilor procesuale.

În data de 09

martie 2012, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu a dispus scoaterea de sub

urmărire penală a învinuitei I.I.R. și aplicarea unei amenzi administrative

pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată

prevăzută și pedepsită de art. 290 C. pen. precum și scoaterea de sub urmărire

penală pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută și pedepsită de art.

215 alin. (1) și (2) C. pen.

Urmare

verificărilor efectuate, s-a stabilit că în data de 06 martie 2007, ofițerul de

poliție judiciară I.I.R., angajat al Serviciului Operațiuni Speciale, Brigada

de Combatere a Criminalității Organizate Brașov, Compartimentul Exploatare

Tehnică, a completat anexa 15, formular tip cerut îh vederea acordării

autorizației de acces la informații clasificate, conform H.G. nr. 585 din 13

iunie 2002 pentru aprobarea standardelor naționale de protecție a informațiilor

clasificate in România, menționând că nu a fost niciodată pusă sub acuzare sau

sancționată administrativ.

Anexa nr.

15 a fost înregistrată sub nr. S/370031/1 din 06 martie 2007, fiind completată

de către învinuită și înaintată la Serviciul de Informații și Proiecție Internă

Brașov.

În data

de 02 aprilie 2012, anexa nr. 15, la solicitarea procurorului și cu sprijinul

Serviciului de Informații și Protecție Internă Brașov, conform art. 1 lit. a)

din H.G. nr. 781/2002 și art. 20 din H.G. nr. 585/2002 a fost declasificată,

fiind înregistrată sub nr. 2289945 din 02 aprilie 2012.

S-a stabilit,

de asemenea, că în data de 16 noiembrie 2010, ofițerul de poliție judiciară I.I.R.,

angajat al Serviciului Operațiuni Speciale Brașov, Compartimentul Exploatare

Tehnică, a completat anexa 15, formular tip cerut în vederea acordării

autorizației de acces la informații clasificate, conform H.G. nr. 585 din 13

iunie 2002 pentru aprobarea Standardelor Naționale de Protecție a Informațiilor

Clasificate în România, menționând că nu a fost niciodată pusă sub acuzare sau

sancționată administrativ.

Anexa nr. 15 a

fost înregistrată sub nr. S/2867053/1 din 16 noiembrie 2010, fiind completată

de către învinuită și înaintată la Direcția Operațiuni Speciale din cadrul

Inspectoratului General al Poliției Române și apoi la Direcția Generală de

Informații și Protecție Internă.

În data

de 20 februarie 2012, anexa nr. 15, la solicitarea procurorului și cu sprijinul

Serviciului de Informații și Protecție Internă Brașov, conform art. 1 lit. a)

din H.G. nr. 781/2002 și art. 20 din H.G. nr. 585/2002 a fost declasificată,

fiind înregistrată sub nr. 2690418 din 20 februarie 2012.

Menționăm

că Direcția Operațiuni Speciale este o unitate de suport informativ,

tactic-operațional si tehnico-operativ specializat ce deservește structurile

din componența Ministerului Administrației si Internelor - Inspectoratul

General al Poliției Române și a Ministerului Public care solicită sprijinul de

specialitate în instrumentarea unor cauze complexe în situații operative ce

necesită o acțiune urgentă sau prezintă grad ridicat de risc.

În data

de 15 martie 2011, Serviciul Județean de Informații și Protecție Brașov a

organizat, conform art. 161 alin. (3) din H.G. nr. 585/2002, un interviu de

securitate la care a participat învinuita I.I.R., aceasta declarând că a fost

cercetată în anul 2009 pentru furnizare de date clasificate în afara

serviciului, dispunându-se neînceperea urmăririi penale, precum și că a fost

cercetată în calitate de învinuită pentru fals și uz de fals de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Sibiu. Aceste răspunsuri le-a dat la întrebarea dacă „a fost

vreodată reținută, arestată preventiv, anchetată, pusă sub acuzare, judecată,

condamnată, grațiată, amnistiată, eliberată pe cauțiune, eliberată

condiționat”.

În data

de 28 februarie 2012, s-a dispus începerea urmăririi penale față de I.I.R.,

întrucât aceasta, în data de 06 martie  2007, respectiv 16 noiembrie 2010, a

completat anexele nr. I S din H.G. nr. 585/2002 înregistrate la I.G.P.R. -

D.G.C.C.O. - B.C.C.O. Brașov din 06 martie 2007 și la I.G.P.R. - D.O.S. -

S.O.S. Brașov din 16 noiembrie 2010, atestând în mod nereal că nu a fost

niciodată anchetată, respectiv, sancționată administrativ deși, a fost

cercetată în calitate de învinuită în dosarul nr. 259/P/2006 înregistrat pe

rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, declarațiile necorespunzătoare

adevărului fiind făcute cu scopul obținerii autorizației de acces la informații

clasificate, față de dispozițiile art. 158 din H.G. nr. 585/2002 pentru

aprobarea Standardelor Naționale de Protecție a Informațiilor Clasificate în

România.

Conform

mențiunilor din anexele 15 din H.G. nr. 585/2002, I.I.R. a declarat că toate

datele furnizate sunt reale, semnând în acest sens (a se vedea Capitolul

„Declarație” din finalul anexelor).

În data

de 01 martie 2012, după ce i s-a adus la cunoștință dreptul de apărare, conform

dispozițiile art. 6 C. proc. pen. și art. 70 C. proc. pen., calitatea

procesuală, precum și drepturile și obligațiile pe care le are, învinuita a

declarat că, atâta vreme cât Dosarul nr. 259/P/2006 era finalizat la sfârșitul

anului 2006, a considerat că nu se încadra în situația în care avea obligația

de a declara ceva, precizând că știa că are calitatea de martor. De asemenea,

în ceea ce privește mențiunea referitoare la sancțiunea administrativă, a

apreciat că abaterea pentru care fusese sancționată era „minora”.

Arată

că, la rubrica „antecedente și cazier” de la anexa nr. 15 din H.G. nr. 585/2002,

sunt două întrebări distincte, una referitoare la existența anchetelor, iar

cealaltă la existența anchetelor administrative și a sancțiunilor

administrative, precizându-se că nu se menționează amenzile pentru abateri

minore, cum sunt cele pentru parcare, dar se menționează cele pentru fapte

grave, precum conducerea sub influența alcoolului sau tulburarea ordinii

publice, enumerarea nefiind însă limitativă, ci doar exemplificativă.

Evidențiază

că la ambele întrebări, inculpata a răspuns negativ, atât în data de 06 martie 2007,

cât și în data de 16 noiembrie 2010, deși în Dosarul nr. 259/P/2006 înregistrat

pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, inculpatei i s-a aplicat o

amendă administrativă, soluția fiind comunicată acesteia în 04 august 2006, iar

amenda achitată de către aceasta în data de 11 august 2006. Totodată, în urma

infirmării soluției din dosarul sus menționat, acesteia i s-a aplicat din nou o

amendă administrativă, soluția de scoatere de sub urmărire penală fiind dispusă

în data de 16 noiembrie 2006 și comunicată la data de 20 noiembrie 2006 tuturor

părților din dosar.

De asemenea,

sancțiunea administrativă dispusă i-a fost adusă la cunoștință inculpatei,

aceasta achitând de bunăvoie amenda aplicată, amenda fiind dispusă în urma unei

investigații penale, deci a unei anchete în ceea ce o privește. Presupusul caracter

minor al abaterilor săvârșite, de care se prevalează învinuita va fi înlăturat

nefiind o apărare valabilă, atâta timp cât cel puțin raportat la încadrarea

juridică a faptelor pentru care s-au efectuat cercetări de către Parchetul de

pe lângă Tribunalul Sibiu, faptele au caracter grav, ținând de asemenea cont de

natura valorilor sociale ocrotite prin normele penale de incriminare.

Inculpata a

declarat că formularele de securitate au fost completate o parte la locul de

muncă, anume cele din 2007, iar altele, cele din 2010, au fost completate

acasă, fiindu-i aduse de șeful său ierarhic M.E., martor care însă a exclus

această ipoteză, precizând în plus, că inculpata a fost instruită cu privire la

procedurile de lucru și la protecția documentelor clasificate în anul 2007,

ocazie cu care a urmat un curs în cadrul Centrului de Perfecționare Grădiștea

din cadrul Serviciului Român de Informații.

În acest

context, denaturarea vădită a adevărului cu ocazia completării anexelor 15 la

H.G. nr. 585 din 13 iunie 2002 rubrica „antecedente și cazier” este mai mult

decât evidentă.

Declarațiile

inculpatei. Apărarea acesteia.

Pe

parcursul procesului penal pornit împotriva sa, inculpata I.I.R. a menționat că

nu se face vinovată de comiterea faptelor care i se impută.

Pe parcursul

urmăririi penale, I.I.R. a fost audiată, după cum urmează:

olografă din data de 01 martie 2012, în calitate de învinuită, aceasta

menționând că „în data de 01 martie 2007, am fost anunțată de către

Inspectoratul Județean de Poliție - B.C.C.O. Brașov, că trebuie să mă prezint

la noul loc de muncă, eu reușind să trec un examen pentru angajare din sursă

externă în cadrul I.P.J. Brașov -B.C.C.O. […] în ceea ce privește prima faptă

de fals în declarații comisă cu ocazia completării anexei nr. 15 din H.G. nr.

585/2002 înregistrată la I.G.P.R. - D.G.C.C.O. - B.C.C.O. Brașov din 06 martie 2007,

arăt că nu mi-am dat seama și nu pot preciza de ce am completat contrar

realității și anume că nu am fost niciodată anchetată, (fila 27 alin. (3) și (4),

dosar de urmărire penală) Am considerat că, atâta vreme cât Dosarul nr.

259/P/2006 era finalizat la sfârșitul anului 2006, num ă încadram în situația

în care aveam obligația de a declara ceva, cu atât mai mult, din câte știu, eu

am avut calitatea de martor. De asemenea, în ceea ce privește mențiunea

referitoare la ancheta administrativă, sancționarea administrativă, am apreciat

că abaterea pentru care fusesem sancționată era minoră, deci nu mă încadram în

dispozițiile arătate în anexa 15” (fila 27 verso, alin. (1) dosar de urmărire

penală). în continuarea acestei prime declarații, învinuita a precizat că

aceleași motive au stat și la baza comiterii celei de-a doua fapte de fals în

declarații de care este acuzată (fila 27 verso, alineatul 2 dosar de urmărire

penală). Cu aceeași ocazie, învinuita a mai menționat că, în perioada

2009-2010, a fost în concediu de creștere a copilului, iar formularele de

informații clasificate au fost completate în această perioadă „la foc automat și

trimise mai târziu, în aceeași zi (fila 27 verso, alin. (3) dosar de urmărire

penală);

din data de 01 martie 2012, în calitate de învinuită, această declarație

conținând, pană la identitate, aceleași aspecte de fapt cu cele menționate în

cuprinsul declarației olografe (filele 22-23 dosar de urmărire penală);

din data de 10 aprilie 2012, în calitate de învinuită, aceasta a menționat că „anexa

nr. 15 din 16 noiembrie 2010 am completat-o acasă, casa era în construcție

(mun. Săcele, str. Câmpului, jud. Brașov), eram în concediu de maternitate încă

din 2009. M-a sunat șeful meu de la acel moment - M.E. - și mi-a spus că au

venit niște hârtii care ar trebui completate. A venit la mine acasă și mi-a dat

formularele, erau mai multe hârtii [...] necesare pentru reavizarea în vederea

accesului la documentele clasificate [...]. Știu că îi trebuiau urgent aceste

formulare, mi-a zis (că) mai are ceva treabă prin Săcele și se va întoarce să

le ia, ceea e s-a și întâmplat (fila 26, alin. (3) dosar de urmărire penală).

În

cursul judecății, în cuprinsul declarației de la filele 15-17, inculpata a

menționat în plus față de aspectele de fapt din cuprinsul declarațiilor din

cursul urmăririi penale, faptul că, după angajarea la B.C.C.O. Brașov, „deși

trebuia să beneficiez pentru o perioadă de 3 luni de zile de o instruire

specifică funcției pe care o îndeplineam, instruirea nu a avut loc [...] Vreau

să menționez faptul că nu am fost consiliați cu privire la mențiunile pe care

eu le-am completat în rubricile acestor tipizate.” (fila 16 dosar instanță).

De

asemenea, inculpata a precizat că, la completarea rubricilor anexei nr. 15 din

H.G. nr. 585/2002, „nu am înțeles la ce anume se referă rubrica referitoare la

eventualele sancțiuni anterioare, mă refer aici la amenzi. Am considerat că,

dacă a fost adoptată acea soluție de scoatere de sub urmărire penală ce mi-a

fost comunicată, nu se impunea menționarea acesteia, prin raportare la faptul

că, în cuprinsul tipizatului, se făcea referire la amenzi de circulație, cu

excepția faptelor grave” (fila 16, josul paginii, dosar instanță).

În ceea

ce privește Dosarul nr. 259/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu,

inculpata a menționat că „La începutul anului 2006 [...] am fost contactată

telefonic de către comisarul Cocoș de la IPJ Sibiu pentru a mă deplasa la

sediul acestei instituții în vederea luării unei declarații în calitate de

martor pentru o anumită cauză penală. [..] în același dosar, am mai fost

solicitată să mă prezint în luna februarie 2011, un comisar, inspectorul L.M. solicitându-mi

prezența pentru a mi se prezenta învinuirea ce mi se aduce” (fila 17 dosar

instanță).

Curtea

de Apel Brașov, prin încheierea de ședință din data de 08 iunie 2012, a

solicitat Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu înaintarea Dosarelor nr. 259/P/2006

și 840/P/2006 ale acestei unități de parchet.

Urmare a

acestei adrese, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu a înaintat 5 volume, pe

acestea fiind făcute mențiunile: Dosar vechi 259/P/2006, respectiv Dosar nou nr.

840/P/2006, ambele ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu.

Este de

făcut mențiunea că la aceste volume, au fost atașate Dosarul nr. 849/306/2007

al Judecătoriei Sibiu (un volum) și Dosarele nr. 1362/330/2007 (unul al

Judecătoriei Urziceni, unul al Tribunalului Ialomița), respectiv nr. 1229/330/2008

(unul al Judecătoriei Urziceni, unul al Tribunalului Ialomița).

Toate

aceste dosare au fost atașate la dosarul Curții de Apel Brașov.

Starea

de fapt reținută de Curtea de Apel. Analiza probatoriului, a criticilor și

argumentelor aduse de acuzare și apărare prin prisma normelor juridice

incidente în cauză.

A.

Starea de fapt reținută.

data de 25 octombrie 2005, Inspectoratul de Poliție al Județului Sibiu, Serviciul

de Investigare a Fraudelor, a întocmit un proces-verbal de sesizare din oficiu

ca urmare a verificărilor efectuate cu privire la activitatea economico-financiară

a Asociației Oamenilor de Afaceri - Club 75 Sibiu, precum și în legătură cu

activitatea economico-financiară a Asociației pentru Dialog Comunitar Sibiu (fila

8, volum I Dosar vechi 259/P/2006, respectiv Dosar nou nr. 840/P/2006, ambele

ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu).

Potrivit

acestui proces-verbal, cele două persoane juridice ar fi încasat sume de bani

cu încălcarea dispozițiilor legale în domeniu, condiții în care s-a sesizat

Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu.

Acest

proces-verbal a fost întocmit de către subcomisar de poliție C.G.

etapa actelor premergătoare din dosarul menționat anterior la punctul 1, I.I.R.

a fost audiată în data de 03 martie 2006 (filele 38-40, volum III, Dosar vechi

259/P/2006, respectiv Dosar nou nr. 840/P/2006, ambele ale Parchetului de pe

lângă Tribunalul Sibiu).

Tot în

etapa actelor premergătoare începerii urmăririi penale, I.I.R.

a fost audiată și în data de 25

martie 2006 (filele 190-195, volum I dosar vechi 259/P/2006, respectiv Dosar nou

nr. 840/P/2006, ambele ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu).

Curtea

reține că ambele declarații sunt olografe și nu se menționează în ce calitate a

fost audiată I.I.R.

3.

Același subcomisar de poliție, prin procesul-verbal din data de 29 iunie 2006,

a dispus începerea urmăririi penale, printre alte persoane, și față de I.I.R.,

sub aspectul comiterii de către aceasta a infracțiunilor de înșelăciune,

prevăzut de art. 215 alin. (1)-(4), fals intelectual prevăzut de art. 289 C.

pen. și uzul e fals, prevăzut de art. 291 C. pen. (filele 6-7, volum I Dosar vechi

259/P/2006, respectiv Dosar nou nr. 840/P/2006, ambele ale Parchetului de pe

lângă Tribunalul Sibiu).

Deși acest

proces-verbal are menționată ca dată de întocmire ziua de 29 iunie 2006, Curtea

nu poate să nu observe că rezoluția de confirmare dată de procurorul din cadrul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu are menționată data de 02 iunie 2006,

deci cu 27 de zile anterior începerii urmăririi penale (fila 5, volum I Dosar vechi

259/P/2006, respectiv Dosar nou nr. 840/P/2006, ambele ale Parchetului de pe

lângă Tribunalul Sibiu).

Mai mult

decât atât, prin această rezoluție, procurorul din cadrul Parchetului de pe

lângă Tribunalul Sibiu a confirmat începerea urmăririi penale doar față de

învinuiții D.C. și P.D.I.

Așadar,

procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu nu a confirmat,

în data de 02 iunie 2006, începerea urmăririi penale față de I.I.R.

data de 07 iulie 2006, același procuror din cadrul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Sibiu (Curtea reține acest aspect doar prin semnăturile date pe fața

și verso-ul filei 5, vol. I Dosar nr. 259/P/2006), în baza art. 238 C. proc.

pen., dispune extinderea urmăririi penale și față de I.I.R. sub aspectul

comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 290 alin. (1) și 215 alin. (1), (2) C.

pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Așadar,

între ultima dată la care I.I.R. a dat declarația din faza actelor

premergătoare, respectiv 25 martie 2006, și data când s-a dispus extinderea

urmăririi penale și în ceea ce o privește pe aceasta, respectiv 07 iulie 2006,

a trecut o perioadă de 3 luni și 2 săptămâni.

data de 28 iulie 2006, prin ordonanța nr. 259/P/2006, Parchetul de pe lângă

Tribunalul Sibiu a adoptat o soluție de netrimitere în judecată, dispunând

scoaterea de sub urmărire penală față de următorii învinuiți: D.C., P.D.I., P.C.,

I.E., I.I.R., aplicându-li-se acestora câte o sancțiune cu caracter

administrativ.

În ceea

ce o privește pe I.I.R., acesteia i-a fost aplicată amendă administrativă în

cuantum de 1.000 lei și a fost obligată la plata sumei de 200 lei reprezentând

cheltuieli judiciare avansate de stat (fila 533, Dosar vechi 259/P/2006,

respectiv Dosar nou nr. 840/P/2006, ambele ale Parchetului de pe lângă

Tribunalul Sibiu).

Totodată,

prin aceeași ordonanță, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul

G.I.

6.

Această ordonanță i-a fost comunicată, prin afișare pe ușa locuinței numitei I.I.R.,

la data de 04 august 2006 (fila 565, volum UI, Dosar vechi 259/P/2006,

respectiv Dosar nou nr. 840/P/2006, ambele ale Parchetului de pe lângă

Tribunalul Sibiu).

7.

Potrivit chitanțelor, în data de 11

august 2006, numita I.I.R. a achitat sumele de 1.000 lei cu titlu de amendă

administrativă, respectiv 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, acestea

fiind stabilite prin ordonanța nr. 259/P/2006 (filele 563 și 564, volum III,

dosar vechi 259/P/2006, respectiv Dosar nou nr. 840/P/2006, ambele ale

Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu).

8.

La data de 24 august 2006, Direcția

Generală a Finanțelor Publice Sibiu, în baza art. 275-278 C. proc. pen., a

formulat plângere împotriva ordonanței nr. 259/P/2006 (filele 54-57, dosar nr. 849/306/2007

al Judecătoriei Sibiu).

Analiza

acestei plângeri, conduce la stabilirea fără echivoc a faptului că Direcția

Generală a Finanțelor Publice Sibiu s-a considerat vătămată în drepturile și

interesele sale legitime doar în ceea ce-i privește pe făptuitorii P.M.C., I.E.,

D.C. și P.D.I.

plângerea petentei Direcției Generale a Finanțelor Publice Sibiu (D.G.F.P.

Sibiu) i-a vizat doar pe făptuitorii P.M.C., I.E., D.C. și P.D.I., prin

ordonanța nr. 381/II/2/2006 din data de 22 septembrie 2006, prim-procurorul

adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu a admis plângerea petentei

D.G.F.P. Sibiu (filele 535-538, volum III, Dosar vechi 259/P/2006, respectiv Dosar

nou nr. 840/P/2006, ambele ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu) și în ceea

ce o privește pe I.I.R.

Așadar,

a fost infirmată soluția de scoatere de sub urmărire penală și s-a dispus

redeschiderea urmăririi penale în cauză, urmând a fi completate cercetările în

sensul menționat de prim-procurorului acestei unități de parchet.

10.

Urmare a ordonanței nr. 381/II/2/2006 din data de 22 septembrie 2006, cauza a

fost repartizată în lucru aceluiași procuror ce a pronunțat ordonanța infirmată.

Singurele

mijloace de probă ce au fost administrate în cauză după data de 22 septembrie 2006

(când a fost pronunțată soluția de infirmare), au fost declarațiile

învinuitelor D.C. și P.D.I. (filele 539-540, volum III, dosar vechi 259/P/2006,

respectiv Dosar nou nr. 840/P/2006, ambele ale Parchetului de pe lângă

Tribunalul Sibiu).

Este de făcut

mențiunea că, după ce prim-procurorul a adoptat soluția de infirmare, cauza a

primit număr nou pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, respectiv

840/P/2006.

data de 16 noiembrie 2006, prin ordonanța nr. 840/P/2006, Parchetul de pe lângă

Tribunalul Sibiu a adoptat o soluție de netrimitere în judecată, dispunând

scoaterea de sub urmărire penală față de următorii învinuiți: D.C., P.D.I., P.C.,

I.E., I.I.R., aplicându-li-se acestora câte o sancțiune cu caracter

administrativ.

În ceea ce o

privește pe I.I.R., acesteia i-a fost aplicată amendă administrativă în cuantum

de 1.000 lei și a fost obligată la plata sumei de 200 lei reprezentând

cheltuieli judiciare avansate de stat (fila 547, volum III, Dosar vechi

259/P/2006, respectiv Dosar nou nr. 840/P/2006, ambele ale Parchetului de pe

lângă Tribunalul Sibiu).

Totodată,

prin aceeași ordonanță, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții

P.M.C., I.E., I.I.R. și G.I.

12.

Adresa de comunicare a acestei ordonanțe către I.I.R. a fost trecută în registrul

de ieșire al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu în data de 20 noiembrie 2006

(fila 550, volum III, dosar vechi 259/P/2006, respectiv Dosar nou nr. 840/P/2006,

ambele ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu).

În

dosarul acestei unități de parchet nu există dovada de comunicare a acestei

soluții către I.I.R., aspect confirmat și de către Parchetul de pe lângă

Tribunalul Sibiu prin adresa nr. 840/P/2006 din data de 31 octombrie 2011 (fila

132 dosar de urmărire penală) înaintată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Brașov în Dosarul nr. 959/P/2011 în care a fost întocmit rechizitoriul din

prezenta cauză.

noiembrie 2006, I.I.R. se afla în plin proces de participare la un concurs

pentru încadrare din sursă externă organizat în cadrul I.G.P.R. - Serviciul

Operațiuni Speciale.

Acest aspect

rezultă atât din declarațiile inculpatei, cât și din cuprinsul rezoluției nr. 707/P/2011

din data de 18 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov

prin care a fost adoptată o soluție de netrimitere în judecată față de aceeași I.I.R.

și disjungerea cauzei prin formarea dosarului de urmărire penală nr. 959/P/2009

(filele 2-3 dosar de urmărire penală, după rechizitoriu, deoarece și

rechizitoriul are filele numerotate de la 1-5 și se află înaintea acestei

rezoluții, iar procurorul de caz nu a procedat la o renumerotare a filelor,

după întocmirea rechizitoriului - nota Curții.

05 decembrie 2006, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, în baza art. 275-278

C. proc. pen., a formulat plângere împotriva ordonanței nr. 840/P/2006 din data

de 16 noiembrie 2006 (filele 30-36, Dosar nr. 849/306/2007 al Judecătoriei

Sibiu).

15.

Prin rezoluția nr. 523/II/2/2006 din

data de 05 ianuarie 2007, prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul

Sibiu a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta D.G.F.P. Sibiu (filele

6-7, Dosar nr. 849/306/2007 al Judecătoriei Sibiu).

16.

Urmare a acestei soluții de respingere

a plângerii, în data de 30 ianuarie 2007, D.G.F.P. Sibiu, urmând procedura

plângerii prevăzute de art. 278

1

C. proc. pen., a învestit

Judecătoria Sibiu cu soluționarea plângerii împotriva ordonanței nr. 840/P/2006

din data de 16 noiembrie 2006 prin care a fost adoptată o soluție de

netrimitere în judecată, astfel cum s-a arătat supra la pct. 11 (filele 2-3, Dosar

nr. 849/306/2007 al Judecătoriei Sibiu).

Primul

termen ce a fost acordat acestei cauze a fost stabilit, potrivit aplicației

Ecris, în data de 14 martie 2007.

urmare a promovării concursului menționat supra la pct. 13, începând cu data de

01 martie 2007, inculpata I.I.R. a fost angajată în cadrul Serviciului

Operațiuni Speciale, Brigada de Combatere a Criminalității organizate Brașov,

Compartimentul Exploatare Tehnică.

În

vederea acordării autorizației de acces la informații clasificate, în data de

06 martie 2007, inculpata a completat anexa nr. 15 la H.G. nr. 585/2002 pentru

aprobarea standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate în

România (filele 173-180 dosar de urmărire penală).

La

rubrica „Antecedent și Cazier”, inculpata I.I.R. a răspuns negativ, prin

bifarea în dreptul răspunsului „Nu”, la următoarele întrebări:

Ați fost

vreodată reținut, arestat preventiv, anchetat, pus sub acuzare, judecat, condamnat

(inclusiv la amendă penală sau interzicerea unor drepturi), grațiat, amnistiat,

eliberat pe cauțiune, eliberat condiționat?

Ați fost

vreodată anchetat administrativ, sancționat administrativ, amendat de către

poliție sau autorități civile (nu se menționează amenzile pentru abateri

minore, cum sunt cele pentru parcare, dar se menționează cele pentru fapte

grave, precum conducerea sub influența alcoolului sau tulburarea ordinii

publice)?

ce în data de 14 martie  2007 a fost primul termen de judecată la Judecătoria

Sibiu în cauza având ca obiect plângere împotriva soluțiilor procurorului de

netrimitere în judecată, au mai urmat încă alte 3 termene de judecată, la

ultimul termen, în data de 30 mai 2007, cauza fiind scoasă de pe rol și

înaintată la Judecătoria Urziceni, ca urmare a încheierii nr. 2620 din 15 mai 2007

a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală (fila 119, Dosar nr. 849/306/2007

al Judecătoriei Sibiu).

rolul Judecătoriei Urziceni, cauza a fost înregistrată sub nr. 1362/330/2007.

Prin

sentința penală nr. 56/29 februarie 2008, Judecătoria Urziceni a admis

plângerea petentei D.G.F.P. Sibiu, desființând rezoluția din data de 5 ianuarie

2007 dispusă de prim-procurorul de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu,

în Dosarul nr. 523/2006 (filele 95-97 Dosar nr. 1362/330/2007 al Judecătoriei

Urziceni).

Prin

aceeași sentință, Judecătoria Urziceni a hotărât trimiterea cauzei la Parchetul

de pe lângă Judecătoria Sibiu în vederea redeschiderii urmăririi penale față de

P.M.C., I.E., D.C., P.D.I., I.I.R. și G.I.

20.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs făptuitorii G.I., I.E., P.M.C., P.D.I.

și D.C.

Prin

decizia penală nr. 160/ R din 13 mai 2008, Tribunalul Ialomița a admis

recursurile declarate în cauză, a extins efectele și în ceea ce o privește pe I.I.R.

și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

urma trimiterii spre rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul

Judecătoriei Urziceni sub nr. 1229/330/2008.

Prin

sentința penală nr. 24 din 29 ianuarie 2009, Judecătoria Urziceni a admis

plângerea petentei D.G.F.P. Sibiu, desființând rezoluția din data de 5 ianuarie

2007 dată de prim-procurorul de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, în Dosarul

nr. 523/2006 și ordonanța din data de 16 noiembrie 2006 dată de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 840/P/2006, trimițând cauza la Parchetul

de pe lângă Tribunalul Sibiu în vederea redeschiderii urmăririi penale față de P.M.C.,

I.E., D.C., P.D.I., I.I.R. și G.I. (filele 65-68, Dosar nr. 1229/330/2008 al

Judecătoriei Urziceni).

22.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs toți făptuitorii.

Prin

decizia penală nr. 104/ R din 12 mai 2009, Tribunalul Ialomița a respins ca

nefondate recursurile declarate în cauză, menținând sentința penală nr. 24 din 29

ianuarie 2009 a Judecătoriei Urziceni (filele 41-45, Dosar nr. 1229/330/2008 al

Tribunalului Urziceni).

rezoluția din data de 07 februarie 2010 a IPJ Sibiu - Serviciul de Investigare

a Fraudelor, a fost începută urmărirea penală față de G.I., I.I.R., P.M.C. și I.E.

(fila 13, volum W dosar nr. 840/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul

Sibiu).

Prin

rezoluția nr. 840/P/2006 din data de 02 iulie 2010, ora 10:00, procurorul din

cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu a confirmat începerea urmăririi

penale (fila 14, Dosar nr. 840/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul

Sibiu).

data de 16 noiembrie 2010, inculpata a completat anexa nr. 15 la H.G. nr. 585/2002

pentru aprobarea standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate

în România (filele 166-170 dosar de urmărire penală).

La

rubrica „Antecedent și Cazier”, inculpata I.I.R. a răspuns negativ, prin

bifarea în dreptul răspunsului „Nu”, la următoarele întrebări:

Ați fost

vreodată reținut, arestat preventiv, anchetat, pus sub acuzare, judecat,

condamnat (inclusiv la amendă penală sau interzicerea unor drepturi), grațiat,

amnistiat, eliberat pe cauțiune, eliberat condiționat?

Ați fost

vreodată anchetat administrativ, sancționat administrativ, amendat de către

poliție sau autorități civile (nu se menționează amenzile pentru abateri

minore, cum sunt cele pentru parcare, dar se menționează cele pentru fapte

grave, precum conducerea sub influența alcoolului sau tulburarea ordinii

publice)?

25.

Despre începerea urmăririi penale încă

din data de 07 februarie 2010, învinuita I.I.R. (în acel dosar - nota Curții) a

fost încunoștințată în data de 16 februarie 2011, așadar la peste un an și o

săptămână de la începerea urmăririi penale (fila III, volum IV dosar 840/P/2006

al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu).

26.

Prin ordonanța nr. 840/P/2006 din data

de 09 martie 2012, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu a dispus:

-

scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei I.I.R. sub aspectul comiterii

infracțiunii prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen. și aplicarea sancțiunii

administrative a amenzii în cuantum de 1.000 lei

;

- scoaterea de

sub urmărire penală a învinuitei I.I.R. sub aspectul comiterii infracțiunii

prevăzute de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., pe considerentul că faptei îi

lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii - art. 10 alin. (1)

lit. d) C. proc. pen.

ordonanță i-a fost comunicată, prin afișare pe ușa locuinței numitei I.I.R., la

data de 15 martie 2012 (fila 210, volum IV, Dosar nr. 840/P/2006 al Parchetului

de pe lângă Tribunalul Sibiu).

B.

Normele juridice incidente în cauză.

Așadar, Curtea

va avea de analizat prezentul conflict de drept penal circumscriind starea de

fapt supra expusă, următoarelor norme juridice cu incidență în soluționarea

conflictului de drept dedus judecății:

- art. 6

C. proc. pen., Garantarea dreptului de apărare;

(1)

Dreptul de apărare este garantat învinuitului, inculpatului și celorlalte părți

în tot cursul procesului penal.

(2) În cursul

procesului penal, organele judiciare sunt obligate să asigure părților deplina

exercitare a drepturilor procesuale în condițiile prevăzute de lege și să

administreze probele necesare în apărare.

(3)

Organele judiciare au obligația să-l încunoștințeze, de îndată și mai înainte

de a-l audia, pe învinuit sau pe inculpat despre fapta pentru care este

cercetat, încadrarea juridică a acesteia și să-i asigure posibilitatea

pregătirii și exercitării apărării.

(4)

Orice parte are dreptul să fie asistată de apărător în tot cursul procesului

penal.

(5)

Organele judiciare au obligația să încunoștințeze pe învinuit sau inculpat,

înainte de a i se lua prima declarație, despre dreptul de a fi asistat de un

apărător, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de ascultare.

- art. 6

paragraful 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, potrivit căruia orice acuzat are, în special, dreptul:

a) să

fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înțelege și în

mod amănunțit, asupra naturii și cauzei acuzației aduse împotriva sa;

b) să

dispună de timpul și de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale

c) să se

apere el însuși sau să fie asistat de un apărător ales de el;

-

art. 141 din H.G. nr. 585/2002 pentru

aprobarea Standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate în

România

(1)

Acordarea certificatului de securitate - anexa nr. 12 - și autorizației de

acces la informații clasificate - anexa nr. 13, potrivit nivelului de

secretizare, este condiționată de avizul autorității desemnate de securitate.

(2) În

vederea eliberării certificatului de securitate/ autorizației de acces

conducătorul unității solicită în scris O.R.N.I.S.S., conform anexei nr. 14,

efectuarea verificărilor de securitate asupra persoanei care urmează să aibă acces

la informații secrete de stat.

(3)

Solicitarea menționată la alin. (2)

va

fi însoțită de formularele tip, prevăzute la anexele nr. 15, 16 și 17, potrivit

nivelului de secretizare a informațiilor, completate de persoana în cauză,

introduse în plic separat, sigilat.

- Anexa nr.

15 din H.G. nr. 585/2002 - ANTECEDENTE ȘI CAZIER Ați fost vreodată reținut,

arestat preventiv, anchetat, pus sub acuzare, judecat, condamnat (inclusiv la

amendă penală sau interzicerea unor drepturi), grațiat, amnistiat, eliberat pe

cauțiune, eliberat condiționat?

Ați fost

vreodată anchetat administrativ, sancționat administrativ, amendat de către

poliție sau autorități civile (nu se menționează amenzile pentru abateri

minore, cum sunt cele pentru parcare, dar se menționează cele pentru fapte

grave, precum conducerea sub influența alcoolului sau tulburarea ordinii

publice)?

Ați fost

vreodată judecat în Consiliul de Onoare, anchetat, judecat sau condamnat de o

Curte Marțială, trimis într-o unitate disciplinară în timpul cât v-ați aflat în

serviciul militar?

C.

Analiza stării de fapt, a criticilor și argumentelor aduse de acuzare și

apărare prin prisma normelor juridice incidente în cauză.

Curtea reține

că, după ce, în data de 07 iulie 2006, procurorul din cadrul Parchetului de pe

lângă Tribunalul Sibiu, a dispus extinderea urmăririi penale și față de I.I.R.

- a se vedea supra pct. 4, aceasta dobândind calitatea de învinuit, procurorul

nici măcar nu i-a adus la cunoștință acest aspect, încălcându-i acesteia

dreptul la apărare.

În acest

context, au fost încălcate de către procuror atât dispozițiile interne, cât și

cele convenționale în materie citate mai sus cu privire la asigurarea dreptului

la apărare.

După ce

procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu a dispus, în data

de 07 iulie 2006, extinderea urmăririi penale față de I.I.R., singurele

mijloace de probă administrate în cauză, până în data de 28 iulie 2006 când a

fost adoptată în cauză ordonanța de scoatere de sub urmărire penală - a se

vedea supra pct. 5, au fost declarațiile de învinuit ale numiților P.D.I., P.C.M.,

D.C., I.E. (filele 202, 209, 213, 220, volum E dosar vechi 259/P/2006,

respectiv Dosar nou nr. 840/P/2006, ambele ale Parchetului de pe lângă

Tribunalul Sibiu).

Așadar,

Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu a adoptat o soluție în cauză, fără ca I.I.R.

să cunoască faptul că, față de aceasta, a fost începută urmărirea penală, iar

inculpata a știut că în dosarul nr. 250/P/2006 a avut calitatea de martor.

Această apărare a inculpatei trebuie analizată prin prisma celor două

declarații din faza actelor premergătoare din Dosarul nr. 250/P/2006 în care nu

se menționează calitatea în care aceasta a fost audiată (a se vedea supra pct. 2).

În aceste

condiții, susținerile procurorului în acuzarea din prezenta cauză, potrivit

cărora, odată ce inculpata a achitat amenda administrativă aplicată - a se

vedea supra pct. 7, a avut cunoștință și despre începerea urmăririi penale în

cauză, nu își are fundament, fiind una fundamental greșită.

Chiar dacă

acuzarea face vorbire în rechizitoriu, preluând din rezoluția de începere a

urmăririi penale - fila 1 dosar de urmărire penală, după rechizitoriu

(rechizitoriul este numerotat, dar, după întocmirea acestuia, nu s-a procedat

la o renumerotare a filelor dosarului - nota Curții) - că inculpata I.I.R. a

atestat „[…] că nu a fost niciodată anchetată”, Curtea reține că acest termen

este preluat, pentru susținerea acuzării, din întrebarea nr. l, paragraful Antecedente

și Cazier al Anexei nr. 15 din H.G. nr. 585/2002:

Ați fost

vreodată reținut, arestat preventiv, anchetat, pus sub acuzare, judecat,

condamnat (inclusiv la amendă penală sau interzicerea unor drepturi), grațiat,

amnistiat, eliberat pe cauțiune, eliberat condiționat?

În Codul

de procedură penală, Partea specială, Titlul I conține normele ce disciplinează

prima parte a procesului penal, respectiv Urmărirea penală.

În niciunul

dintre articolele 200-286 C. proc. pen., nu se regăsește termenul de „anchetă” sau

„anchetat”.

Or,

inculpata I.I.R. a avut de răspuns la această întrebare: „Ați fost vreodată

anchetată?”, iar parchetul a început urmărirea penală față de aceasta și a

trimis-o în judecată față de răspunsul negativ al acesteia dat în procedura

prevăzută de H.G. nr. 585/2002, deși inculpata I.I.R. nu avea cunoștințe de

specialitate, în condițiile în care acesta și-a început activitatea în cadrul

IPJ-BCCO Brașov cu doar 5 zile înainte de data completării Anexei 15, respectiv

în data de 06 martie 2007.

În

legătură cu răspunsul negativ al inculpatei ce se constituie în cauza inculpării

acesteia, instanța de prim control judiciar reține și următoarele aspecte:

primul rând, astfel cum s-a menționat supra, despre învinuirea din Dosarul nr. 250/P/2006

(nr. vechi) al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, acesteia i s-a încălcat

dreptul la apărare, neaducându-i-se la cunoștință învinuirea, cu încălcarea art.

6 C. proc. pen. și art. 6 din CEDO, aceasta știind că a fost audiată în

calitate de martor

;

doilea rând, conduita inculpatei vis-a-vis de răspunsul negativ dat la această

întrebare, trebuie analizată și prin prisma calității legii în componenta

previzibilității acesteia.

Astfel,

Curtea Europeană a arătat în cauza Rotară vs. România că sintagma „prevăzut de

lege” înseamnă nu doar o anume bază legală în dreptul intern, dar și calitatea

legii în cauză: astfel, aceasta trebuie să fie accesibilă persoanei și

previzibilă (a se vedea și Hotărârea Amann împotriva Suediei (GC) nr. 27.798/95,

alin. 65, CEDO 2000).

În ceea

ce privește cerința previzibilității legii, Curtea europeană a arătat că o

normă este „previzibilă” numai atunci când este redactată cu suficientă

precizie.

Or,

astfel cum s-a arătat mai sus, în Codul de procedură penală nu există termenul

anchetă. Mai mult decât atât, chiar dacă am accepta că noțiunea de „anchetă” se

referă la urmărirea penală, inculpata I.I.R. nu a avut cunoștință de începerea

urmăririi penale față de aceasta, câtă vreme Parchetul de pe lângă Tribunalul

Sibiu nu i-a adus la cunoștință învinuirea în Dosarul nr. 250/P/2006.

Chiar

dacă inculpatei i-a fost comunicată soluția de scoatere de sub urmărire penală,

iar aceasta a plătit-o (a se vedea supra pct. 6 și 7) manifestarea de voință a

acesteia nu acoperă nulitatea absolută a încălcării dreptului la apărare de

către organele de urmărire penală.

Curtea

reține că, nici măcar după infirmarea soluției de scoatere de sub urmărire

penală (a se vedea supra pct. 9), procurorul de caz nu a procedat la aducerea

la cunoștință a învinuirii (a se vedea supra pct. 10). De asemenea, după ce

Judecătoria Urziceni a desființat definitiv ordonanța din data de 16 noiembrie 2006

dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 840/P/2006 (a se

vedea supra pct. 11 și 21), s-a procedat la aducerea la cunoștință a învinuirii

abia în data de 16 februarie 2011, deci după data faptelor de natură penală de

care inculpata este acuzată în prezenta cauză.

Așadar,

despre începerea urmăririi penale față de ea, inculpata I.I.R. a fost

încunoștințată abia în 16 februarie 2011

:

- la un

interval de aproape 4 ani de la data completării, pentru prima dată, a Anexei nr.

15 la H.G. nr. 585/2002, ce se constituie în prima acuzație de fals în

declarații - 06 martie 2007;

- la un

interval de 3 luni de la data completării, pentru a doua oară, a Anexei nr. 15

la H.G. nr. 585/2002, ce se constituie în a doua acuzație de fals în declarații

- 16 noiembrie 2010.

În ceea

ce privește sancțiunea administrativă a amenzii aplicată prin ordonanța nr. 250/P/2006

din 28 iulie 2006 pe care inculpata a achitat-o (supra pct. 7), curtea de apel

reține că, urmare a infirmării acestei ordonanțe de către prim-procurorul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, această sancțiune administrativă nu

mai există din punct de vedere juridic - ca urmare a infirmării actului

procesual prin care a fost aplicată (a se vedea supra pct. 9).

În ceea

ce privește sancțiunea administrativă a amenzii aplicată inculpatei I.I.R. prin

ordonanța nr. 840/P/2006 din data de 16 noiembrie 2006 (dată în cauză după

infirmarea ordonanței nr. 250/P/2006), instanța de apel a reținut că la dosarul

de urmărire penală nu se regăsește dovada de comunicare (supra pct. 12), de

altfel acest aspect confirmându-l și Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu

prin adresa nr. 840/P/2006 din data de 31 octombrie 2011 (fila 132 dosar de

urmărire penală).

Or, în aceste

condiții, câtă vreme amenda administrativă aplicată prin ordonanța nr. 250/P/2006

nu mai exista din punct de vedere juridic - ca urmare a infirmării actului

procesual prin care a fost aplicată, iar a doua sancțiune administrativă nu i-a

fost comunicată inculpatei, aceasta nu avea obligația să le menționeze în

cuprinsul răspunsului la întrebarea nr. 2, paragraful Antecedente și Cazier al

Anexei nr. 15 din H.G. nr. 585/2002:

Ați fost

vreodată anchetat administrativ, sancționat administrativ, amendat de către

poliție sau autorități civile (nu se menționează amenzile pentru abateri

minore, cum sunt cele pentru parcare, dar se menționează cele pentru fapte

grave, precum conducerea sub influența alcoolului sau tulburarea ordinii

publice)?

Relativ la

declarațiile martorilor M.E. și C.T., elementele de fapt ce se desprind din acestea

nu prezintă utilitate în soluționarea prezentului conflict de drept, având în

vedere analiza și argumentele reținute de Curte mai sus.

În ceea ce

privește conflictul de drept care a făcut, inițial, obiectul Dosarului nr. 250/P/2006,

iar ulterior dosarul nr. 840/P/2006, instanța de control judiciar nu poate să

nu rețină incertitudinea juridică din această cauză:

- scoaterea de

sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni administrative prin ordonanța nr.

250/P/2006 din 28 iulie 2006 (supra pct. 5);

-

infirmarea acestei ordonanțe prin

ordonanța nr. 381/II/2/2006 din 22 septembrie 2006 a prim-procurorului adjunct

al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu și dispoziția de redeschidere a

urmăririi penale în cauză (supra pct. 9);

-

scoaterea de sub urmărire penală și

aplicarea unei sancțiuni administrative prin ordonanța nr. 840/P/2006 din 16

noiembrie 2006 (supra pct. II);

-

desființarea ordonanței nr. 840/P/2006

din 16 noiembrie 2006 prin sentința penală nr. 24/29 ianuarie 2009 a

Judecătoriei Urziceni, definitivă prin decizia penală nr. 104/ R din 12 mai 2009

a Tribunalului Ialomița (supra pct. 21 și 22);

-

aducerea la cunoștința a învinuirii în

data de 16 februarie 2011 (supra pct. 25);

- scoaterea de

sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni administrative prin ordonanța

nr. 840/P/2006 din 09 martie 2012 (supra pct. 26).

În condițiile

de mai sus

:

1.

obligația inculpatei I. de a aduce la

cunoștință despre încep