ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1521/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. 3553/2/2012, reclamantul C.G. în contradictoriu cu pârâta C.N.V.M., a solicitat anularea ordonanței din 27 septembrie 2011 emisă de pârâtă. În motivarea în fapt a acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 16 septembrie 2011 la sediul SC A. SA a avut loc A.G.O.A. S-a arătat că sistemul de acces în incinta pavilionului administrativ era nefuncțional, iar în aceeași dimineață persoane străine au încercat sa sustragă bunuri aparținând societății din locația T., fiind prinsă o persoană în timp ce încerca să spargă și să sustragă bunuri din mașinile ce se aflau staționate în parcarea din curtea interioară, fiind sesizată în acest sens Poliția municipiului Constanța.

Reclamantul a susținut că deși reprezentanților SIF O. SA, d-nii V.D. și R.C., li s-a transmis faptul că există probleme cu privire la intrarea în pavilionul administrativ, intrarea în societate urmând a se face prin poarta de acces auto, aceștia nu au dorit să se deplaseze spre respectiva locație pentru a putea intra în societate și a participa la A.G.O.A. S-a susținut că o astfel de situație neprevăzută, constatată de către organele în drept, coroborată cu anunțarea reprezentanților SIF O. SA, d-nii V.D. și R.C., sunt de natură să constituie o circumstanță obiectivă și reală care demonstrează cu certitudine imposibilitatea realizării accesului la SC A. SA. Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta C.N.V.M.

a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Pârâta a arătat, în esență, că ordonanța din 27 septembrie 2011 întrunește toate condițiile pentru încheierea valabilă a acesteia. Prin sentința nr. 5679 din 10 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul C.G., în contradictoriu pârâta C.N.V.M., ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut că prin ordonanța din 27 septembrie 2011 emisă de C.N.V.M. s-a dispus sancționarea reclamantului cu amendă în cuantum de 5.000 RON, în calitate de director general al SC A. SA la data la care a avut loc ședința A.G.O.A.

din 16 septembrie 2011. S-a reținut că reclamantul nu a asigurat accesul acționarilor în data de 16 din 17 septembrie 2011 în sediul SC A. SA Constanța, în vederea participării la lucrările A.G.O.A., faptă ce a fost încadrată la art. 271 coroborat cu art. 272 și art. 273, art. 275 alin. (1), art. 276 lit. b) și 277 alin. (1) din Legea nr. 297/2004. A reținut instanța de fond că în cuprinsul ordonanței din 27 septembrie 2011 a fost descrisă fapta constatată de C.N.V.M. și au fost indicate motivele de fapt și de drept care au condus la emiterea acesteia, în conformitate cu art. 9 alin. (5) din Statutul C.N.V.M. S-a reținut că sancțiunea aplicată de C.N.V.M. prin ordonanța din 27 septembrie 2011 reprezintă o sancțiune contravențională, calificată ca atare de Legea nr. 297/2004.

În ceea ce privește susținerile reclamantului conform cărora la data de 16 septembrie 2011 nu a funcționat sistemul de acces în incinta pavilionului administrativ sau referitoare la tentativa de furt a bunurilor mobile ale societății constatată de organele de poliție, s-a apreciat că nu constituie circumstanțe obiective și reale pentru a proba imposibilitatea realizării accesului în sediul SC A. SA De asemenea au fost avute în vedere procesele-verbale din 16 septembrie 2011 și din 17 septembrie 2011 întocmite de organele de poliție la 16 septembrie 2011 și 17 septembrie 2011, din care rezultă că la ora indicată în convocator, sediul societății SC A. SA Constanța, locul de desfășurare a A.G.O.A.

a fost închis. Astfel, s-a constatat că de către agenții de poliție și de către reprezentanții SIF O. SA că ușa de acces de la intrarea principală în societate era încuiată, fără a exista posibilitatea să se intre în sediu pentru a participa la lucrările adunării generale a acționarilor. S-a reținut că nici la a doua convocare din data de 17 septembrie 2011, administratorii legali ai SC A. SA nu au putut asigura accesul acționarilor în sediul social al societății, deși s-a apelat din nou la sprijinul organelor de poliție care au întocmit un nou proces-verbal. S-a arătat în considerentele sentinței atacate că, potrivit art. 119 din Legea nr. 31/1990, Consiliul de administrație are obligația de a convoca de îndată A.G.O.A., la cererea acționarilor reprezentând, individual sau împreună, cel puțin 5% din capitalul social și dacă cererea cuprinde dispoziții ce intră în atribuțiile adunării, în speță fiind convocată A.G.O.A.

la data de 16 din 17 septembrie 2011, la sediul SC A. SA din Constanța. A avut în vedere instanța de fond că la A.G.O.A. sunt îndreptățiți să participe și să voteze acționarii înregistrați în registrul acționarilor la data de referință, dreptul de vot în A.G.O.A. fiind un drept esențial, de natură socială, în absența căruia acționarul nu își poate apăra interesele proprii și nu își poate exercita dreptul de supraveghere și de control al administrației societății. Având în vedere că acționarii SIF O. SA nu au avut posibilitatea să participe la A.G.O.A., fapt ce a condus la încălcarea dreptului de vot al acestora, iar prin neparticiparea la A.G.O.A. a acționarilor a căror dețineri reprezintă aproximativ 40% din drepturile de vot și prin imposibilitatea exprimării dreptului de vot a acționarilor neparticipanți, s-a constatat că hotărârile adoptate de acționarii SC A. SA întruniți în data de 16 septembrie 2011 sunt viciate.

A mai arătat judecătorul fondului că, în calitate de director general al SC A. SA, funcție exercitată în baza contractului de mandat încheiat la data de 25 august 2011 și a deciziei din 25 august 2011 a Consiliului de administrare al societății, reclamantul trebuia să întreprindă toate demersurile necesare, prin orice mijloace posibile, în vederea asigurării informării asupra evenimentului neprevăzut, precum și asigurării accesului în incinta sediului societății, fiind incidente în cauză prevederile art. 277 alin. (1) din Legea nr. 297/2004. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul C.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În dezvoltarea motivelor de recurs invocate în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7 și art. 304 1 C. proc.

civ., recurentul-reclamant a susținut în esență că instanța de fond a interpretat greșit probele administrate în cauză, reținând o situație de fapt ireală în sensul că la data de 16 septembrie 2011 când a avut loc A.G.O.A. la sediul SC A. SA Constanța sistemul de acces în incinta pavilionului administrativ nu era funcțională cât și faptul că în aceeași dimineață persoane străine au încercat să sustragă bunuri aparținând societății, fiind sesizată Poliția Municipiului Constanța, iar reprezentanților SIF O. SA li s-au adus la cunoștință problemele intervenite, comunicându-li se posibilitatea de intrare în incintă prin poarte de acces auto. Totodată recurentul-reclamant a criticat soluția instanței de fond ca fiind nemotivată întrucât nu au fost arătate motivele pentru care au fost înlăturate susținerile reclamantului.

Intimata A.S.F. succesoare în drepturi și obligații a C.N.V.M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de instanța de fond susținând în esență că ordonanța C.N.V.M. din 27 septembrie 2011 a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale iar sancțiunea aplicată reclamantului este temeinică și legală. Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză, cât și în temeiul dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ. Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat, având în vedere considerentele expuse în continuare. Astfel, în ceea ce privește criticile formulate de recurent în sensul că instanța de fond ar fi interpretat greșit probele administrate în cauză, reținând o situație nereală, Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate.

Prin ordonanța C.N.V.M. din 27 septembrie 2011 a fost sancționat cu amendă recurentul-reclamant în calitate de director general al SC A. SA Constanța întrucât la data de 19 septembrie 2011 când a avut loc A.G.O.A. nu a asigurat accesul tuturor acționarilor în vederea participării la lucrările A.G.O.A. Sancțiunea a fost dispusă având în vedere procesele-verbale din 16 septembrie 2011 și din 17 septembrie 2011 întocmite de organele de poliție din care rezultă că la ora indicată în convocator, sediul societății SC A. SA Constanța, locul de desfășurare a adunării generale a acționarilor a fost închis, ceea ce a avut drept consecință neasigurarea accesului la A.G.O.A. a unor acționari cu dețineri importante din totalul drepturilor de vot.

Instanța de control judiciar constată că în mod corect s-a reținut prin sentința criticată că în raport de prevederile art. 119 din Legea nr. 31/1990 care stabilesc obligația consiliului de administrație de a convoca A.G.O.A. la cererea acționarilor reprezentând cel puțin 5% din capitalul social având în vedere că în speță acționarii îndreptățiți să participe la A.G.O.A. SC A. SA nu și-au putut exprima dreptul de vot, sancționarea recurentului-reclamant cu amendă în cuantum de 5.000 RON a fost legală, avându-se în vedere protejarea intereselor investiturilor SC A. SA care au fost împiedicate să intre în sediu și să-și exercite dreptul de vot.

Nu pot fi primite nici criticile formulate de recurent cu privire la nemotivarea hotărârii, instanța de fond analizând legalitatea actului administrativ atacat din perspectiva dispozițiilor legale incidente și înlăturând motivat toate susținerile și argumentele invocate de către reclamant cu respectarea dispozițiilor procedurale prevăzute de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Astfel fiind, Înalta Curte reținând că hotărârea atacată este legală și temeinică, în cauză nefiind incident niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de dispozițiile art. 304 sau art. 304 1 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.G. împotriva sentinței nr. 5679 din 10 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2014.