ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1521/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr.

3553/2/2012, reclamantul C.G. în contradictoriu cu pârâta C.N.V.M., a solicitat

anularea ordonanței din 27 septembrie 2011 emisă de pârâtă.

În motivarea în fapt

a acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 16 septembrie 2011 la sediul SC

A. SA a avut loc A.G.O.A.

S-a arătat că sistemul

de acces în incinta pavilionului administrativ era nefuncțional, iar în aceeași

dimineață persoane străine au încercat sa sustragă bunuri aparținând societății

din locația T., fiind prinsă o persoană în timp ce încerca să spargă și să sustragă

bunuri din mașinile ce se aflau staționate în parcarea din curtea interioară, fiind

sesizată în acest sens Poliția municipiului Constanța.

Reclamantul a susținut

că deși reprezentanților SIF O. SA, d-nii V.D. și R.C., li s-a transmis faptul că

există probleme cu privire la intrarea în pavilionul administrativ, intrarea în

societate urmând a se face prin poarta de acces auto, aceștia nu au dorit să se

deplaseze spre respectiva locație pentru a putea intra în societate și a participa

la A.G.O.A.

S-a susținut că o astfel

de situație neprevăzută, constatată de către organele în drept, coroborată cu anunțarea

reprezentanților SIF O. SA, d-nii V.D. și R.C., sunt de natură să constituie o circumstanță

obiectivă și reală care demonstrează cu certitudine imposibilitatea realizării accesului

la SC A. SA.

Prin întâmpinarea formulată

în cauză, pârâta C.N.V.M. a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Pârâta

a arătat, în esență, că ordonanța din 27 septembrie 2011 întrunește toate condițiile

pentru încheierea valabilă a acesteia.

Prin sentința nr. 5679

din 10 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul C.G., în contradictoriu

pârâta C.N.V.M., ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea de apel a reținut că prin ordonanța din 27 septembrie 2011 emisă

de C.N.V.M. s-a dispus sancționarea reclamantului cu amendă în cuantum de 5.000

RON, în calitate de director general al SC A. SA la data la care a avut loc ședința

A.G.O.A. din 16 septembrie 2011.

S-a reținut că reclamantul

nu a asigurat accesul acționarilor în data de 16 din 17 septembrie 2011 în sediul

SC A. SA Constanța, în vederea participării la lucrările A.G.O.A., faptă ce a fost

încadrată la art. 271 coroborat cu art. 272 și art. 273, art. 275 alin. (1),

art. 276 lit. b) și 277 alin. (1) din Legea nr. 297/2004.

A reținut instanța de

fond că în cuprinsul ordonanței din 27 septembrie 2011 a fost descrisă fapta constatată

de C.N.V.M. și au fost indicate motivele de fapt și de drept care au condus la emiterea

acesteia, în conformitate cu art. 9 alin. (5) din Statutul C.N.V.M.

S-a reținut că sancțiunea

aplicată de C.N.V.M. prin ordonanța din 27 septembrie 2011 reprezintă o sancțiune

contravențională, calificată ca atare de Legea nr. 297/2004.

În ceea ce privește susținerile

reclamantului conform cărora la data de 16 septembrie 2011 nu a funcționat sistemul

de acces în incinta pavilionului administrativ sau referitoare la tentativa de furt

a bunurilor mobile ale societății constatată de organele de poliție, s-a apreciat

că nu constituie circumstanțe obiective și reale pentru a proba imposibilitatea

realizării accesului în sediul SC A. SA

De asemenea au fost avute

în vedere procesele-verbale din 16 septembrie 2011 și din 17 septembrie 2011 întocmite

de organele de poliție la 16 septembrie 2011 și 17 septembrie 2011, din care rezultă

că la ora indicată în convocator, sediul societății SC A. SA Constanța, locul de

desfășurare a A.G.O.A. a fost închis.

Astfel, s-a constatat

că de către agenții de poliție și de către reprezentanții SIF O. SA că ușa de acces

de la intrarea principală în societate era încuiată, fără a exista posibilitatea

să se intre în sediu pentru a participa la lucrările adunării generale a acționarilor.

S-a reținut că nici la

a doua convocare din data de 17 septembrie 2011, administratorii legali ai SC

A. SA nu au putut asigura accesul acționarilor în sediul social al societății, deși

s-a apelat din nou la sprijinul organelor de poliție care au întocmit un nou

proces-verbal.

S-a arătat în considerentele

sentinței atacate că, potrivit art. 119 din Legea nr. 31/1990, Consiliul de administrație

are obligația de a convoca de îndată A.G.O.A., la cererea acționarilor reprezentând,

individual sau împreună, cel puțin 5% din capitalul social și dacă cererea cuprinde

dispoziții ce intră în atribuțiile adunării, în speță fiind convocată A.G.O.A. la

data de 16 din 17 septembrie 2011, la sediul SC A. SA din Constanța.

A avut în vedere instanța

de fond că la A.G.O.A. sunt îndreptățiți să participe și să voteze acționarii înregistrați

în registrul acționarilor la data de referință, dreptul de vot în A.G.O.A. fiind

un drept esențial, de natură socială, în absența căruia acționarul nu își poate

apăra interesele proprii și nu își poate exercita dreptul de supraveghere și de

control al administrației societății.

Având în vedere că acționarii

SIF O. SA nu au avut posibilitatea să participe la A.G.O.A., fapt ce a condus la

încălcarea dreptului de vot al acestora, iar prin neparticiparea la A.G.O.A. a acționarilor

a căror dețineri reprezintă aproximativ 40% din drepturile de vot și prin imposibilitatea

exprimării dreptului de vot a acționarilor neparticipanți, s-a constatat că hotărârile

adoptate de acționarii SC A. SA întruniți în data de 16 septembrie 2011 sunt viciate.

A mai arătat judecătorul

fondului că, în calitate de director general al SC A. SA, funcție exercitată în

baza contractului de mandat încheiat la data de 25 august 2011 și a deciziei

din 25 august 2011 a Consiliului de administrare al societății, reclamantul trebuia

să întreprindă toate demersurile necesare, prin orice mijloace posibile, în vederea

asigurării informării asupra evenimentului neprevăzut, precum și asigurării accesului

în incinta sediului societății, fiind incidente în cauză prevederile art. 277

alin. (1) din Legea nr. 297/2004.

Împotriva acestei sentințe

a formulat recurs reclamantul C.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor

de recurs invocate în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7 și art. 304

1

C. proc. civ., recurentul-reclamant a susținut în esență că instanța de fond a interpretat

greșit probele administrate în cauză, reținând o situație de fapt ireală în sensul

că la data de 16 septembrie 2011 când a avut loc A.G.O.A. la sediul SC A. SA Constanța

sistemul de acces în incinta pavilionului administrativ nu era funcțională cât și

faptul că în aceeași dimineață persoane străine au încercat să sustragă bunuri aparținând

societății, fiind sesizată Poliția Municipiului Constanța, iar reprezentanților

SIF O. SA li s-au adus la cunoștință problemele intervenite, comunicându-li se posibilitatea

de intrare în incintă prin poarte de acces auto.

Totodată recurentul-reclamant

a criticat soluția instanței de fond ca fiind nemotivată întrucât nu au fost arătate

motivele pentru care au fost înlăturate susținerile reclamantului.

Intimata A.S.F. succesoare

în drepturi și obligații a C.N.V.M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat

respingerea recursului formulat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii

pronunțate de instanța de fond susținând în esență că ordonanța C.N.V.M. din 27

septembrie 2011 a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale iar sancțiunea

aplicată reclamantului este temeinică și legală.

Examinând sentința atacată

în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză, cât

și în temeiul dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ. Înalta Curte constată

că recursul formulat în cauză este nefondat, având în vedere considerentele expuse

în continuare.

Astfel, în ceea ce privește

criticile formulate de recurent în sensul că instanța de fond ar fi interpretat

greșit probele administrate în cauză, reținând o situație nereală, Înalta Curte

le apreciază ca fiind nefondate.

Prin ordonanța C.N.V.M.

din 27 septembrie 2011 a fost sancționat cu amendă recurentul-reclamant în calitate

de director general al SC A. SA Constanța întrucât la data de 19 septembrie 2011

când a avut loc A.G.O.A. nu a asigurat accesul tuturor acționarilor în vederea participării

la lucrările A.G.O.A.

Sancțiunea a fost dispusă

având în vedere procesele-verbale din 16 septembrie 2011 și din 17 septembrie 2011

întocmite de organele de poliție din care rezultă că la ora indicată în convocator,

sediul societății SC A. SA Constanța, locul de desfășurare a adunării generale a

acționarilor a fost închis, ceea ce a avut drept consecință neasigurarea accesului

la A.G.O.A. a unor acționari cu dețineri importante din totalul drepturilor de vot.

Instanța de control judiciar

constată că în mod corect s-a reținut prin sentința criticată că în raport de prevederile

art. 119 din Legea nr. 31/1990 care stabilesc obligația consiliului de administrație

de a convoca A.G.O.A. la cererea acționarilor reprezentând cel puțin 5% din capitalul

social având în vedere că în speță acționarii îndreptățiți să participe la A.G.O.A.

SC A. SA nu și-au putut exprima dreptul de vot, sancționarea recurentului-reclamant

cu amendă în cuantum de 5.000 RON a fost legală, avându-se în vedere protejarea

intereselor investiturilor SC A. SA care au fost împiedicate să intre în sediu și

să-și exercite dreptul de vot.

Nu pot fi primite nici

criticile formulate de recurent cu privire la nemotivarea hotărârii, instanța de

fond analizând legalitatea actului administrativ atacat din perspectiva dispozițiilor

legale incidente și înlăturând motivat toate susținerile și argumentele invocate

de către reclamant cu respectarea dispozițiilor procedurale prevăzute de art. 261

alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Astfel fiind, Înalta Curte

reținând că hotărârea atacată este legală și temeinică, în cauză nefiind incident

niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de dispozițiile art. 304

sau art. 304

1

C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.G. împotriva sentinței nr. 5679 din 10 octombrie 2012 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 martie 2014.