ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2448/2016

Decizia nr. 2448/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2/2014 reclamanta SC A. SA a solicitat anularea Deciziei nr. 267 din 9 septembrie 2013 emisă de M.F.P. - A.N.A.F. - D.G.S.C., și în consecință, admiterea contestației și anularea Deciziei de impunere din 30 aprilie 2013 și a Raportului de inspecție fiscală din 30 aprilie 2013.

Pârâta A.N.A.F. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii în ceea ce privește anularea Deciziei de impunere din 30 aprilie 2013, în baza Raportului de inspecție fiscală din 30 aprilie 2013 emise de către organele de inspecție fiscală ale Direcției generale a finanțelor publice a județului Sibiu și respingerea acțiunii ca neîntemeiată în ceea ce privește anularea Deciziei nr. 267/09 septembrie 2013 emisă de D.G.S.C. din cadrul A.N.A.F..

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA în contradictoriu cu pârâtul M.F.P. - A.N.A.F. - D.G.S.C., ca neîntemeiată.

Împotriva Sentinței nr. 1.891 din 13 iunie 2014 și a Încheierii din 6 iunie 2014 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a, declarat recurs SC A. SA invocând dispozițiile art. 488 pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Recurenta consideră că Încheierea de ședință din 6 iunie 2014, precum și Sentința civilă nr. 1.891 din 13 iunie 2014 au fost pronunțate cu încălcarea dreptului la apărare și al egalității armelor în procesul civil, critică ce poate fi încadrată la cea prevăzută de art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

Deși administratorul unic al societății a solicitat instanței de fond, la primul termen de judecată din data de 6 iunie 2014, amânarea cauzei pentru lipsă de apărare, în temeiul art. 222 C. proc. civ., cererea a fost respinsă.

Recurenta susține că cererea formulată era justificată, câtă vreme partea nu beneficiase deja de exercitarea cu rea-credință a drepturilor procesuale.

Se invocă astfel încălcarea dreptului la apărare și a principiului egalității armelor, deoarece societatea a fost în imposibilitate să combată susținerea părții potrivnice, să își exprime poziția față de măsurile pe care instanța le-a dispus ori să pună concluzii pertinente pe fondul cauzei.

Recurenta, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., arată că hotărârea atacată este sumar motivată, deoarece reia susținerile expuse de părți în cererile formulate și indică generic cerințele formale prevăzute de lege, fără a analiza toate cererile formulate de părți și fără a răspunde, în substanță, obiecțiilor ridicate cu privire la efectuarea controlului fiscal, ceea ce a condus la o vătămare de neînlăturat a drepturilor procesuale.

Prin dezvoltarea motivului de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta invocă încălcarea disp. art. 301 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, se susține că, deși reprezentantul legal al societății a invocat în fața instanței de fond la termenul de judecată din data de 6 iunie 2014 că înscrisurile comunicate nu sunt semnate și consideră că sunt false și le contestă, judecătorul fondului a omis să se pronunțe asupra cererii.

Recurenta precizează că cererea era întemeiată, ținându-se seama că toate fișele de cont depuse de pârâtă nu îi aparțin, mare parte din înscrisurile depuse de aceeași pârâtă, care au stat la baza emiterii deciziei contestate, sunt nesemnate și editate chiar în perioada în care a avut loc controlul, toate acestea fiind posibile deoarece organul de control fiscal a procedat la desigilarea biroului în care se aflau actele contabile și documentele justificative în lipsa reprezentanților societății.

Mai mult, se precizează că toate actele au fost predate de numitul B., care nu figurează înscris în Registrul Comerțului ca administrator al entității și care a înstrăinat toate bunurile mobile și imobile către o altă societate.

În concluzie, recurenta precizează că nu a avut cunoștință de înscrisurile care au stat la baza emiterii actelor administrative fiscale atacate până la termenul de judecată din data de 6 iunie 2014.

Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 29 februarie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin Încheierea din data de 7 iunie 2016, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului.

II. Soluția instanței de recurs. Analiza motivelor de casare

Recursul este nefondat.

Cu privire la primul motiv de recurs, prin care se invocă încălcarea dreptului la apărare și principiului egalității armelor, Înalta Curte reține că, în conformitate cu disp. art. 222 alin. (1) C. proc. civ., amânarea judecății pentru lipsă de apărare poate fi dispusă la cererea părții interesate numai în mod excepțional și pentru motive temeinice.

În raport de împrejurarea respingerii contestației administrative fiscale ca nemotivată, judecătorul fondului a respins în mod corect cererea de amânare a judecății pentru lipsă de apărare și, în temeiul art. 222 alin. (2) C. proc. civ., a amânat pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise.

Cel de-al doilea motiv de recurs ce vizează modul de redactare a considerentelor sentinței atacate, se apreciază că este nefondat, nefiind încălcate dispozițiile art. 425 C. proc. civ.

Maniera succintă în care au fost prezentate motivele de fapt și de drept pe care s-a întemeiat soluția criticată de recurentă nu conduce la îndeplinirea criteriilor impuse de dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Astfel, dimpotrivă, judecătorul fondului a răspuns cu privire la motivul principal al respingerii contestației administrative fiscale și anume, nemotivarea acesteia, iar celelalte susțineri aduse de contestatoare au fost grupate, ca urmare a posibilității de a se răspunde la ele printr-un argument comun.

Cu privire la cea de-a treia critică, prin care se invocă încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, se remarcă faptul că recurenta contestă înscrisurile comunicate în data de 6 iunie 2014, precum și o mare parte a actelor care au stat la baza emiterii deciziei administrativ-fiscale.

S-a mai arătat că procedura prevăzută de art. 301 alin. (1) și art. 302 C. proc. civ. a fost ignorată cu desăvârșire de prima instanță, iar aceasta nu a lămurit împrejurarea predării documentelor de către numitul B., ce nu figurează înscris la Registrul Comerțului, în calitate de administrator al societății.

Prin Decizia de soluționare a contestației nr. 267 din 9 septembrie 2013, s-a dispus respingerea contestației ca nemotivată, reținându-se că nu au fost prezentate argumentele de fapt și de drept impuse de dispozițiile C. proc. fisc.

Contestația nu a cuprins nicio critică ce vizează legalitatea deciziei de impunere a societății cu suma de 8.394.629 RON: TVA și 4.284.187 RON, accesorii.

În acord cu concluziile instanței de fond, criticile referitoare la contestarea unor înscrisuri, în condițiile în care recurenta a avut cunoștință de actele care au stat la baza emiterii deciziei de impunere, nu satisfac exigențele motivării contestației administrativ-fiscale.

În concluzie, încălcarea sau aplicarea greșită a dispozițiilor art. 301 și 302 C. proc. civ., nu se încadrează în dispozițiile legii prin care se admite că o hotărâre pronunțată de o instanță de fond ar putea fi casată, deoarece nu a fost invocată o normă de drept material, ci de drept procesual.

Indiferent de calificarea normei incidente, în raport de soluția asupra contestației administrative fiscale, judecătorul fondului avea obligația să se pronunțe numai în ceea ce privește nemotivarea contestației, în timp ce aspectele criticate de recurenta-reclamantă exced acestei problematici.

Față de acestea, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborate cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A. SA împotriva Încheierii de ședință din 6 iunie 2014 și împotriva Sentinței nr. 1.891 din 13 iunie 2014 ale Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2016.

Procesat de GGC - N