ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2071/2016

Decizia nr. 2071/2016 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 29 aprilie 2014 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. SA, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, a solicitat obligarea pârâtei la soluționarea contestației formulate de societate împotriva deciziei nr. 1053787 din 09 august 2013, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, sub sancțiunea unei penalități de 1.000 RON/zi de întârziere.

2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 2769 din 17 octombrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta A. SA în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și a dispus obligarea pârâtei să soluționeze contestația împotriva deciziei nr. 1053787 din 09 august 2013, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței, sub sancțiunea de penalități de 1.000 RON/zi de întârziere. 3. Calea de atac exercitată împotriva hotărârii primei instanțe Împotriva sentinței menționate la pct. I.2 a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, solicitând, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ., casarea hotărârii și respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. În esență, recurenta susține că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției inadmisibilității acțiunii, invocată prin întâmpinare, motiv pentru care reiterează această excepție, motivat de faptul că nu a fost îndeplinită procedura prealabilă, întrucât intimata-reclamantă a formulat contestația împotriva deciziei nr. 1053787 din 09 august 2013 cu depășirea termenului de 30 de zile de la comunicare, prevăzut de art. 207 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. În ceea ce privește fondul acțiunii, recurenta arată că instanța a achiesat la susținerile reclamantei fără a ține cont de argumentele expuse prin întâmpinare și de dispozițiile art. 70 din O.G.

nr. 92/2003, potrivit cărora cererile depuse de contribuabil se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare, termen care este de recomandare. De asemenea, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, în cazul în care, pentru soluționarea cererii sunt necesare informații suplimentare, termenul se poate prelungi cu perioada cuprinsă între data solicitării și data primirii informațiilor solicitate. II. Derularea procedurii judiciare și considerentele instanței de recurs 1. Precizări prealabile Recursul fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de filtrare a recursului prevăzută de art. 493 C. proc. civ., iar, prin încheierea din camera de consiliu de la 30 martie 2016, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc.

civ., Înalta Curte a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată pe fond la data de 22 iunie 2016. Prin înscrisurile înregistrate la dosar la datele de 11 februarie 2016 și 25 februarie 2016, intimata-reclamantă A. SA și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, au precizat că, potrivit prevederilor H.G. nr. 816/2015 pentru modificarea și completarea H.G. nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea Anexei nr. 2 la H.G. nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice, Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a devenit instituție publică cu personalitate juridică î n subordinea Agenției Națională de Administrare Fiscală, solicitând a se lua act de faptul că, în cauză, calitatea de recurent-pârât aparține acestei instituții.

Având în vedere dispozițiile menționate, Înalta Curte ia act de faptul că, în cauză, Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili are calitatea de recurent-pârât. Prin punctul de vedere asupra raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, înregistrat la dosar la data de 05 ianuarie 2016, precum și prin concluziile scrise, înregistrate la dosar la data de 18 mai 2016, intimata-reclamantă a invocat excepția lipsei de interes în susținerea recursului și excepția rămânerii fără obiect a cererii de chemare, motivat de faptul că, prin decizia nr. 55 din 26 august 2015, Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a soluționat contestația administrativă formulată de reclamantă împotriva deciziei nr. 1053787 din 09 august 2013. 2. Considerentele Înaltei Curți La termenul de judecată de astăzi, 22 iunie 2016, instanța de control judiciar, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc.

civ., a rămas în pronunțare cu privire la excepțiile invocate de intimata-reclamantă, excepții care fac inutilă în tot cercetarea în fond a cauzei. În raport cu circumstanțele cauzei, se constată că, prin acțiune, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la soluționarea contestației formulate de societate împotriva deciziei nr. 1053787 din 09 august 2013, contestație care, potrivit susținerilor reclamantei, a fost soluționată de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, prin decizia nr. 55 din 26 august 2015. 2.1. În ceea ce privește excepția lipsei de interes în susținerea recursului În dreptul procesual civil, interesul de a promova o cerere în justiție este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia, iar interesul trebuie să fie legitim, juridic, născut și actual, personal și direct.

Acțiunea în contencios administrativ, nu derogă de la aceste cerințe, în raport cu prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004. În cauză, împrejurarea că, ulterior pronunțării sentinței atacate, autoritatea publică a soluționat contestația administrativă formulată de societate nu este de natură a lipsi de interes recursul declarat de autoritatea publică, întrucât interesul recurentei, în sensul celor arătate anterior, rezidă în admiterea recursului, casarea hotărârii și respingerea acțiunii pentru argumentele expuse în memoriul de recurs, independent de faptul că a fost soluționată contestația administrativă, astfel că se apreciază a fi neîntemeiată această excepție invocată de intimata-reclamantă.

2.2. În ceea ce privește excepția rămânerii fără obiect a cererii În raport cu circumstanțele expuse ale litigiului, în sensul art. 8 din Legea nr. 554/2004, obiectul acțiunii în contencios administrativ formulată de societate și, corespunzător acestui obiect, soluția care poate fi pronunțată de instanță, în sensul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, constă în obligarea pârâtei să soluționeze contestația administrativă formulată de societate. Or, în contextul în care, prin Decizia nr. 55 din 26 august 2015, Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a soluționat contestația administrativă formulată de reclamantă împotriva deciziei nr. 1053787 din 09 august 2013, rezultă că, în prezent, nu mai subzistă obiectul cererii de chemare în judecată, întrucât a fost stinsă, prin executare, obligația ce formează obiectul acțiunii în contencios administrativ.

3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 8 și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, va admite excepția rămânerii fără obiect a cererii formulate de reclamanta A. SA și va respinge cererea, ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția lipsei de interes invocată de intimata-reclamantă A. SA. Admite recursul declarat de pârâta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva sentinței civile nr. 2769 din 17 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și, rejudecând, admite excepția rămânerii fără obiect a cererii și respinge cererea formulată de reclamanta A. SA, ca rămasă fără obiect. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 iunie 2016.