ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2071/2016

Decizia nr. 2071/2016

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

chemare în judecată

Prin cererea

înregistrată la data de 29 aprilie 2014 pe rolul Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

reclamanta A. SA, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională

de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a

Marilor Contribuabili, a solicitat obligarea pârâtei la soluționarea

contestației formulate de societate împotriva deciziei nr. 1053787 din 09

august 2013, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a

hotărârii, sub sancțiunea unei penalități de 1.000 RON/zi

de întârziere.

2.

Hotărârea primei instanțe

Prin sentința

civilă nr. 2769 din 17 octombrie 2014, Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea

formulată de reclamanta A. SA în contradictoriu cu pârâta Agenția

Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală

de Administrare a Marilor Contribuabili și a dispus obligarea pârâtei

să soluționeze contestația împotriva deciziei nr. 1053787 din 09

august 2013, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a

sentinței, sub sancțiunea de penalități de 1.000 RON/zi de

întârziere.

atac exercitată împotriva hotărârii primei instanțe

Împotriva

sentinței menționate la pct. I.2 a declarat recurs pârâta

Agenția Națională de Administrare Fiscală, solicitând, în

temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea hotărârii și

respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

În

esență, recurenta susține că instanța de fond nu s-a

pronunțat asupra excepției inadmisibilității acțiunii,

invocată prin întâmpinare, motiv pentru care reiterează această

excepție, motivat de faptul că nu a fost îndeplinită procedura

prealabilă, întrucât intimata-reclamantă a formulat contestația

împotriva deciziei nr. 1053787 din 09 august 2013 cu depășirea

termenului de 30 de zile de la comunicare, prevăzut de art. 207 alin. (1)

din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc.

În ceea ce

privește fondul acțiunii, recurenta arată că instanța

a achiesat la susținerile reclamantei fără a ține cont de

argumentele expuse prin întâmpinare și de dispozițiile art. 70 din

O.G. nr. 92/2003, potrivit cărora cererile depuse de contribuabil se

soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de

la înregistrare, termen care este de recomandare. De asemenea, potrivit alin.

(2) al aceluiași articol, în cazul în care, pentru soluționarea

cererii sunt necesare informații suplimentare, termenul se poate prelungi

cu perioada cuprinsă între data solicitării și data primirii

informațiilor solicitate.

II. Derularea

procedurii judiciare și considerentele instanței de recurs

1.

Precizări prealabile

Recursul

fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de

filtrare a recursului prevăzută de art. 493 C. proc. civ., iar, prin

încheierea din camera de consiliu de la 30 martie 2016, în temeiul art. 493

alin. (7) C. proc. civ., Înalta Curte a admis în principiu recursul și a

fixat termen de judecată pe fond la data de 22 iunie 2016.

Prin înscrisurile

înregistrate la dosar la datele de 11 februarie 2016 și 25 februarie 2016,

intimata-reclamantă A. SA și Direcția Generală de Administrare

a Marilor Contribuabili, au precizat că, potrivit prevederilor H.G. nr. 816/2015

pentru modificarea și completarea H.G. nr. 520/2013

privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare

Fiscală, precum și pentru modificarea Anexei nr. 2 la H.G. nr. 34/2009

privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice,

Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a devenit instituție

publică cu personalitate juridică î

n subordinea Agenției Națională

de Administrare Fiscală, solicitând a se lua act de faptul că, în cauză,

calitatea de recurent-pârât aparține acestei instituții. Având în vedere

dispozițiile menționate, Înalta Curte ia act de faptul că, în cauză,

Direcția Generală de Administrare a Marilor

Contribuabili are

calitatea de recurent-pârât.

Prin punctul de

vedere asupra raportului asupra admisibilității în principiu a recursului,

înregistrat la dosar la data de 05 ianuarie 2016, precum și prin concluziile

scrise, înregistrate la dosar la data de 18 mai 2016, intimata-reclamantă a

invocat excepția lipsei de interes în susținerea recursului și excepția

rămânerii fără obiect a cererii de chemare, motivat de faptul că,

prin decizia nr. 55 din 26 august 2015, Agenția Națională de Administrare

Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili

a soluționat contestația administrativă formulată de reclamantă

împotriva deciziei nr. 1053787 din 09 august 2013.

Înaltei Curți

La termenul de

judecată de astăzi, 22 iunie 2016, instanța de control judiciar,

în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a rămas în pronunțare cu

privire la excepțiile invocate de intimata-reclamantă, excepții care

fac inutilă în tot cercetarea în fond a cauzei.

În raport cu circumstanțele

cauzei, se constată că, prin acțiune, reclamanta a solicitat obligarea

pârâtei la soluționarea contestației formulate de societate împotriva

deciziei nr. 1053787 din 09 august 2013, contestație care, potrivit susținerilor

reclamantei, a fost soluționată de Agenția Națională de

Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor

Contribuabili, prin decizia nr. 55 din 26 august 2015.

2.1. În ceea ce

privește excepția lipsei de interes în susținerea recursului

În dreptul procesual

civil, interesul de a promova o cerere în justiție este definit ca fiind folosul

practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea, respectiv

oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia, iar

interesul trebuie să fie legitim, juridic, născut și actual, personal

și direct. Acțiunea în contencios administrativ, nu derogă de la

aceste cerințe, în raport cu prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004.

În cauză,

împrejurarea că, ulterior pronunțării sentinței atacate, autoritatea

publică a soluționat contestația administrativă formulată

de societate nu este de natură a lipsi de interes recursul declarat de autoritatea

publică, întrucât interesul recurentei, în sensul celor arătate anterior,

rezidă în admiterea recursului, casarea hotărârii și respingerea

acțiunii pentru argumentele expuse în memoriul de recurs, independent de faptul

că a fost soluționată contestația administrativă, astfel

că se apreciază a fi neîntemeiată această excepție invocată

de intimata-reclamantă.

2.2. În ceea ce

privește excepția rămânerii fără obiect a cererii

În raport cu circumstanțele

expuse ale litigiului, în sensul art. 8 din Legea nr. 554/2004, obiectul acțiunii

în contencios administrativ formulată de societate și, corespunzător

acestui obiect, soluția care poate fi pronunțată de instanță,

în sensul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, constă în obligarea pârâtei

să soluționeze contestația administrativă formulată de

societate.

Or, în contextul

în care, prin Decizia nr. 55 din 26 august 2015, Agenția Națională

de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor

Contribuabili a soluționat contestația administrativă formulată

de reclamantă împotriva deciziei nr. 1053787 din 09 august 2013, rezultă

că, în prezent, nu mai subzistă obiectul cererii de chemare în judecată,

întrucât a fost stinsă, prin executare, obligația ce formează obiectul

acțiunii în contencios administrativ.

al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din

Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată

și, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 8 și

art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, va admite excepția rămânerii

fără obiect a cererii formulate de reclamanta A. SA și va respinge

cererea, ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

lipsei de interes invocată de intimata-reclamantă A. SA.

Admite recursul

declarat de pârâta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili

împotriva sentinței civile nr. 2769 din 17 octombrie 2014 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și, rejudecând, admite excepția rămânerii fără

obiect a cererii și respinge cererea formulată de reclamanta A. SA, ca

rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 22 iunie 2016.