Decizia nr. 3319/2016 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 2292/2014 a Curții de Apel București

Circumstanțele cauzei 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 17.04.2014, reclamanta A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, obligarea pârâtei la soluționarea contestației formulată de reclamantă împotriva deciziei nr. 1053789 din 9 august 2013, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, sub sancțiunea unei penalități de 1000 de lei/zi de întârziere. 1.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 2292 din 8.09.2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă excepția inadmisibilității cererii, ca nefondată, și a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei A. SA. 1.

Cererea de recurs Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond a formulat recurs reclamanta A. SA, criticând ca nelegală și netemeinică hotărârea atacată. Recurenta a arătat că instanța de fond a interpretat și a aplicat greșit prevederile art. 70 C. proc. fisc., motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat. Se susține faptul că atât timp cât Agenția Națională de Administrare Fiscală nu a soluționat în vreun fel cererea/contestația reclamantei, instanța de contencios administrativ are competența de a constata caracterul nelegal al conduitei manifestate de Agenția Națională de Administrare Fiscală prin nesoluționarea cererii în termenul prevăzut de art. 70 alin. (1) C. proc. fisc., iar reclamanta are dreptul de a obține obligarea Agenția Națională de Administrare Fiscală la soluționare. S-a susținut că termenul de 45 de zile reglementat de art. 70 alin. (1) C. proc. fisc. este un termen imperativ, nu este un termen de recomandare, cum greșit a reținut instanța de fond. Recurenta a invocat puterea de lucru judecat a deciziei nr. 1393 din 22 februarie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și puterea de lucru judecat a sentinței nr. 6621/2012, nr. 2726/2009 și nr. 838/2013, irevocabile, pronunțate de Curtea de Apel București. 1.

Apărările intimatei Prin întâmpinarea depusă la dosar de intimata-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală se solicită respingerea recursului, ca nefondat. Intimata reiterează excepția de inadmisibilitate a acțiunii, având în vedere formularea de către reclamantă a contestației administrative peste termenul prevăzut de lege. Cu privire la excepția puterii de lucru judecat, invocată de recurentă, se solicită respingerea, ca neîntemeiată, întrucât nu este îndeplinită în cauză condiția triplei identități. 1.

Aspecte relevante La data de 21.09.2015, recurenta-reclamantă a depus o cerere prin care arătă că, după declararea recursului, intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală a soluționat contestația formulată, prin decizia nr. 64 din 26 august 2015, comunicată recurentei la data de 9.09.2015, astfel încât cererea ce face obiectul acțiunii judiciare a rămas fără obiect. A fost atașată cererii decizia nr. 64 din 26 august 2015 privind soluționarea contestației formulată de SC A. SA. 2. Procedura de soluționare a recursului 2.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 30.03.2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat. Prin încheierea din data de 28.09.2016 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului. 4.2. Cu privire la fondul recursului. Soluția instanței de recurs. Înalta Curte sesizată cu soluționarea cererii de recurs, examinând actele și lucrările dosarului, a constatat că recursul este fondat și urmează a fi admis și, în consecință, va fi casată sentința atacată și, rejudecând cauza, va fi respinsă acțiunea formulată de reclamanta A. SA, ca rămasă fără obiect, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. 2.2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante. Înalta Curte constată că instanța de fond a fost învestită cu cererea reclamantei A. SA de obligare a pârâtei, Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, la soluționarea contestației formulată împotriva deciziei nr. 1053789 din 9 august 2013. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă că intimata-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală a soluționat contestația formulată, prin decizia nr. 64 din 26 august 2015, comunicată recurentei-reclamante la data de 9.09.2015, fiind depuse la dosar dovezi în acest sens, motiv pentru care Înalta Curte constată că cererea reclamantei A. SA a rămas fără obiect. Având în vedere acest fapt, sentința pronunțată de instanța de fond urmează a fi casată și, rejudecând cauza, va fi respinsă acțiunea formulată de reclamanta A. SA, ca rămasă fără obiect. 2.2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte admite recursul declarat de reclamanta SC A. SA, casează sentința atacată și, rejudecând cauza, respinge acțiunea formulată de reclamantă, ca rămasă fără obiect.