ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2808/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 23 decembrie 2014, reclamanta A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, suspendarea executării Deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. 13492 din 19 noiembrie 2014 emisă de pârâtă, până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anularea aceleiași decizii.

Prin Sentința civilă nr. 509 din 24 februarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea reclamantei A. SA și a fost dispusă suspendarea executării Deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. 13492 din 19 noiembrie 2014 emisă de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anularea aceleiași decizii.

Împotriva Sentinței civile nr. 509 din 24 februarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, criticând hotărârea atacată pentru motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat și solicitând casarea sentinței recurate, iar în rejudecarea, respingerea cererii de suspendare, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului se susține că lipsește motivarea instanței de fond în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, arătându-se, în cauza de față, că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul de lege arătat pentru suspendarea actului administrativ, condiții care trebuie îndeplinite în mod cumulativ.

În ceea ce privește cazul bine justificat, susține că intimata-reclamantă nu a probat, ci numai a susținut nelegalitatea vădită a actului administrativ a cărui suspendare o solicită, nereușind să răstoarne prezumția de legalitate de care se bucura actele administrative. Până la anularea de către o instanță judecătorească, actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate.

În ceea ce privește condiția privitoare la iminența producerii unei pagube, se arată că intimata-reclamantă nu a făcut dovada că, în speță, există un prejudiciu material viitor și previzibil pe care l-ar putea suferi dacă nu se suspendă executarea actului administrativ atacat și care să justifice suspendarea executării actului atacat, suspendarea fiind o situație de excepție.

Intimata-reclamantă A. SA a formulat întâmpinare, prin care invocă excepția lipsei dovezii calității de reprezentant și excepția nulității recursului, arătând că aspectele invocate în calea de atac a recursului nu se încadrează motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., republicat.

Pe fond, solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând, în esență că în mod corect a reținut prima instanță că argumentele și dovezile prezentate de către reclamantă dovedesc îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru a opera suspendarea executării actului administrativ.

Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 08 februarie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 31 mai 2017, completul de filtru a respins excepția lipsei dovezii calității de reprezentant și excepția nulității recursului, invocate de către intimata-reclamantă prin întâmpinare și a constatat, în raport de conținutul raportului, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință, a declarat recursul formulat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, fixând termen pentru judecarea lui pe fond.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate excepția lipsei de interes în susținerea recursului îndreptat împotriva Sentinței civile nr. 509 din 24 februarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este lipsit de interes.

La termenul de judecată din 4 octombrie 2017, Înalta Curte, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a rămas în pronunțare cu privire la excepția lipsei de interes în susținerea recursului de față.

Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunțării instanței de fond.

În speță, obiectul acțiunii reclamantei îl constituie suspendarea executării Deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. 13492 din 19 noiembrie 2014 emisă de pârâtă.

Prin Sentința nr. 2459 din 20 iunie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de anulare a Deciziei nr. 340 din 24 septembrie 2015, formulată în contradictoriu cu Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, ca neîntemeiată.

În aceste condiții, în ceea ce privește interesul în susținerea recursului de față, Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 C. proc. civ., una dintre cele patru condiții de exercitare a acțiunii civile rezidă în justificarea unui interes.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acțiunii sau formulării căii de atac.

În cauza de față, cererea a fost formulată în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia suspendarea executării poate fi dispusă până la pronunțarea instanței de fond.

Cum instanța de fond s-a pronunțat asupra acțiunii în anularea actului administrativ a cărui suspendare se solicită prin prezentul demers judiciar, la data de 20 iunie 2017, respingând-o, interesul pentru exercitarea recursului împotriva sentinței prin care s-a soluționat cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat nu mai este actual, întrucât a fost depășit termenul până la care respectiva hotărâre putea, conform legii, să își producă efectele.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că este întemeiată excepția lipsei de interes, excepție care face inutilă în tot cercetarea în fond a recursului, motiv pentru care, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 C. proc. civ., o va admite și va respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva Sentinței civile nr. 509 din 24 februarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului.

Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva Sentinței civile nr. 509 din 24 februarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 octombrie 2017.

Procesat de GGC - CT