ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3587/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3587/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Asupra
recursurilor penale de față;
În
baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
Sentința penală nr. 204 din 29 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Argeș în
dosarul nr. 1560/109/2007 s-a dispus, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr.
39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 320
1
alin. (7) C. proc.
pen., condamnarea inculpaților:
-
S.I. (fiul lui M. și M.) la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa
complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) și b C. pen.;
-
5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii, pe timp de 3 ani, a
drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen., pentru
săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr.
241/2005, în condițiile art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994, cu aplicația
art. 37 lit. b) C. pen., art. 13 C. pen. și art. 320
1
alin. (7) C.
proc. pen.;
-
4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 23 alin. (1)
lit. a) din Legea nr. 656/2000, cu aplicația art. 37 lit. b) C. pen. și art.
320
1
alin. (7) C. proc. pen.
În
baza art. 33, 34, 35 C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa
principală cea mai grea de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de un
an, în total 6 ani închisoare, prin privare de libertate și pedeapsa
complementară a interzicerii, pe timp de 3 ani, a drepturilor prevăzute de art.
64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen.
-
V.G. (fiul lui G. și G) la:
-
5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 3 ani a
drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pentru
săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;
-
6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii, pe timp de 4 ani, a
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea
infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. b)
din Legea nr. 241/2005, în condițiile art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994, cu
aplicația art. 13 C. pen.;
-
5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 23 alin. (1)
lit. a) din Legea nr. 656/2002.
În
baza art. 33, 34, 35 C. pen., s-a dispus să se execute pedeapsa principală cea
mai grea de 6 ani, sporită cu un an, în total 7 ani închisoare, prin privare de
libertate și pedeapsa complementară a interzicerii, pe timp de 4 ani, a
drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.
-
T.D.P. (fiul lui M. și I.) la:
-
6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 4 ani a
drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pentru
săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;
-
7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 5 ani a
drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pentru
săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen., rap. la art. 9 alin. (1)
lit. b) din Legea nr. 241/2005, în condițiile art. 11 lit. c) din Legea nr.
87/1994, cu aplicația art. 13 C. pen.;
-
6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 23 alin. (1)
din Legea nr. 656/2002.
În
baza art. 33, 34, 35 C. pen., s-a dispus să se execute pedeapsa cea mai grea de
7 ani închisoare, sporită cu un an, în total 8 ani închisoare, prin privare de
libertate și pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 5 ani a
drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.
-
A.C.D. (fiul lui G. și C.) la:
-
5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii, pe timp de 4 ani, a
drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.;
-
6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 4 ani a
drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pentru
săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen., rap. la art. 9 alin. (1)
lit. b) din Legea nr. 241/2005, în condițiile art. 11 lit. c) din Legea nr.
87/1994, cu aplicația art. 37 lit. b) C. pen. și art. 13 C. pen.;
-
4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 23 alin. (1)
lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicația art. 37 lit. b) C. pen.
În
baza art. 33, 34 și 35 C. pen., s-a dispus să se execute pedeapsa cea mai grea
de 6 ani, sporită cu un an, în total 7 ani închisoare prin privare de
libertate, și pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 4 ani a
drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.
S-a
făcut, pentru toți inculpații, aplicațiunea dispozițiilor art. 71 C. pen.,
privind pedeapsa accesorie, în limitele prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)
și b) C. pen.
S-a
dedus din pedepsele aplicate perioada executată în arest preventiv cuprinsă
între 18 iulie 2008 și 27 aprilie 2009.
S-a
dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile
ale inculpaților până la concurența sumei de 9.124.884 RON, plus penalități de
întârziere până în ziua plății.
Au
fost obligați inculpații, în solidar, să plătească părții civile ANAF București
suma de 9.124.884 RON plus penalități de întârziere până în ziua plății.
S-a
dispus ca o copie a hotărârii, după rămânerea definitivă a acesteia să fie
comunicată Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Argeș.
În
fine, au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Prin
aceeași sentință, inculpații S.I., V.G., T.D.P. și A.C.D. au fost achitați în
temeiul dispozițiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru săvârșirea
infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) cu
aplicația art. 41 alin. (2) C. pen.
Pentru
a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
La
data de 18 iulie 2002, inculpatul V.G. a înregistrat la Oficiul Registrului
Comerțului de pe lângă Tribunalul Argeș, S.C. N.V.M. S.R.L. Costești, jud.
Argeș, având ca obiect principal de activitate fabricarea articolelor textile
(vată, tifon, compresii și feșe medicale).
Inițial,
activitatea comercială a acestei firme a fost condusă de inculpatul V.G. dar,
ulterior, i s-au mai alăturat inculpații T.D.P., S.I. și A.C.D., pe care
inculpatul V.G. îi cunoștea din copilărie.
Prin
contractul de cesiune din 14 ianuarie 2004, inculpatul V.G. i-a vândut
inculpatului S.I. societatea comercială înființată (S.C. N.V.M. S.R.L.), astfel
că acesta a devenit asociat unic și administrator, dar pentru că nu avea în
proprietate sau în chirie un imobil unde să mute sediul firmei, acesta a rămas
tot la domiciliul inculpatului V.G. De asemenea, după cesiunea firmei,
inculpatul S.I. a fost împuternicit să opereze pe conturile acesteia deschise
la B.C.R., B.R.D. și B.C.C., deschizând un cont nou la B.R. - Sucursala
Pitești.
După
perfectarea documentației firmei, inculpatul V.G. a comunicat inculpatului S.I.
faptul că a închiriat un apartament în municipiul Ploiești, unde vor locui atât
ei cât și inculpatul T.D.P., iar locul respectiv va fi centrul de coordonare al
acțiunilor ce urmau a fi desfășurate. Tot cu acea ocazie, inculpatul V.G. i-a
adus la cunoștință inculpatului S.I. că se vor ocupa de comercializarea
produselor petroliere iar fiecare membru al grupului va avea rolul său, el
rezervându-și dreptul de a fi coordonatorul tuturor acțiunilor, în sensul că se
va ocupa de găsirea furnizorilor (de regulă dealeri ai rafinăriilor din zona
Ploiești), procurarea de bani pentru începerea activității comerciale și
identificarea potențialilor clienți. În cadrul grupului, inculpatul T.D.P.
trebuia să se ocupe de încărcarea produselor din rafinării și preluarea actelor
de la furnizori, însoțirea transporturilor. Cu acea ocazie, inculpatului S.I.
i-a fost adusă la cunoștință împrejurarea că grupul astfel constituit se va
ocupa cu cumpărarea de la furnizori a produselor petroliere neaccizate (uleiuri
minerale, solvenți sau diluanți) pe care urmau a le vinde drept motorină și
benzină, după cum vor solicita clienții cu care vor intra în relații.
Inculpatul
S.I. a fost desemnat ca administrator al S.C. N.V. S.R.L., având rolul de a
completa avizele de expediție și facturile în numele firmei, către societatea
indicată, să semneze aceste acte. Cu ocazia interogatoriului, inculpatul S.I. a
declarat că V.G. i-a explicat nu numai ce activități comerciale ilicite urmau
să desfășoare, dar i-a atras atenția că faptele sunt grave și că "pot
intra la pușcărie", dar acesta i-a replica că vor distruge actele
întocmite pentru ca acestea să nu fie descoperite.
La
scurt timp, în grupul infracțional astfel constituit, a fost cooptat și
inculpatul A.C.D. și pentru că acesta imita foarte bine scrisul inculpatului
S.I., i s-a încredințat misiunea de a completa facturile și chitanțele emise de
S.C. N.V. în numele celui ce figura drept administrator (S.I.).
Cel
mai important furnizor de produse petroliere neaccizate al S.C. N.V. S.R.L. a
fost S.C. T. S.R.L. Ploiești, iar din declarațiile reprezentanților acesteia
(martorii L.P., M.I., C.G., Ș.C., S.C., B.V., S.D.E., M.D. și B.A.) rezultă că
în mod constant inculpații plecau cu actele de la firma furnizoare, spunând că
le vor completa la biroul lor, lucru care însă nu se întâmpla.
Toate
produsele petroliere cumpărate în condițiile anterior descrise, deși, în fapt,
erau produse petroliere neaccizate, erau vândute, apoi, unor societăți
comerciale ca fiind produse accizabile.
Pentru
a nu li se depista activitățile comerciale ilicite, inculpații V.G. și S.I. au
făcut în mod succesiv transferuri de sume de bani de la o bancă la alta, au
retras sume de bani, sub motivarea restituirii unor împrumuturi sau pentru
plata salariilor, în condițiile în care S.C. N.V. nu avea nici un salariat; tot
astfel, inculpații au transferat sume de bani din contul societății comerciale
în conturile personale, exemplificând transferul sumei de 305.250 RON, făcut de
inculpatul V.G. din contul firmei S.C. N.V. în cel personal, precum și
retragerea sumei de 94.750 RON, cu explicația "plăți diverse",
"salarii".
În
drept, faptele inculpaților au fost încadrate în infracțiunile de evaziune
fiscală prevăzută de art. 9 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 241/2005, spălare
de bani prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 și
constituirea unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din
Legea nr. 39/2003.
Sub
aspectul laturii civile, s-a constatat că prin activitatea ilicită, inculpații
au cauzat bugetului consolidat al statului un prejudiciu de 9.124.884 RON,
reprezentând neachitarea sumelor datorate pentru operațiunile comerciale
efectuate. Prin urmare, inculpații au fost obligați la plata acestei sume în
temeiul dispozițiilor art. 14 C. proc. pen. și art. 998 C. civ.
Cu
referire la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), 2, 3
și 5 C. pen., pentru care inculpații au fost trimiși în judecată prin
rechizitoriu, instanța de fond a reținut că sub aspectul laturii obiective nu
se poate reține săvârșirea acestei infracțiuni, atât timp cât nu s-a
concretizat vreun prejudiciu în patrimoniul vreunui "beneficiar" al
produselor petroliere livrate.
Împotriva
acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș,
inculpații V.G., S.I., T.D.P. și A.C.D.
Parchetul
a criticat hotărârea pentru greșita achitare a inculpaților în raport cu
infracțiunea de înșelăciune respectiv confiscarea sumei de 3.613.256,3 RON
dobândită ca urmare a comiterii infracțiunii.
Inculpații
au criticat sentința pentru greșita condamnare solicitând achitarea și în
subsidiar aplicarea dispozițiilor art. 86
1
C. pen.
Prin
decizia penală nr. 134/A din 15 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel
Pitești, s-a dispus respingerea, ca nefondate, a apelurilor formulate de
Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, inculpații S.I., A.C.D., T.D.P. și V.G.
În
esență, instanța de apel a reținut în ceea ce privește infracțiunea de
înșelăciune, că fapta reținută în sarcina inculpaților nu întrunește elementele
constitutive ale acesteia.
Deși
inculpații au desfășurat activități frauduloase vânzând ca produse petroliere
accizabile, produsele petroliere neaccizabile, în realitate societățile
comerciale care au cumpărat produsele petroliere nu au suferit niciun
prejudiciu deoarece prețurile de vânzare erau mult inferioare celor practicate
de producătorii reali ai unor astfel de produse.
Ca
atare, mărfurile fiind vândute mult sub prețul pieței, nu poate fi reținut
existența vreunui prejudiciu și ca atare nici infracțiunea de înșelăciune.
Și
cu privire la celelalte critici invocate de parchet și inculpați, instanța de
apel le-a apreciat ca fiind neîntemeiate.
Împotriva
ambelor hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Pitești și inculpații
T.D.P., A.C.D., S.I. și V.G.
Parchetul
a criticat hotărârile pronunțate în cauză prin prisma cazurilor de casare
prevăzute de art. 385
9
pct. 18 și 17
2
C. proc. pen.
Eroarea
gravă de fapt constă, în opinia parchetului, în greșita achitare a inculpaților
pentru infracțiunea de înșelăciune, probele administrate dovedind vinovăția
acestora.
S-a
invocat faptul că prețul de vânzare al produselor petroliere era mult mai mare
decât cel de achiziție, acestea fiind vândute ca produse petroliere, cu alte
calități decât cele ale produselor achiziționate.
Dându-se
o altă denumire și un alt preț produselor petroliere cumpărate, conferind o
aparență de autenticitate, inculpații și-au indus în eroare cumpărătorii, care
au fost convinși că li se livrează motorină, benzină, combustibil tip M și nu
alte produse, calitativ inferioare.
În
opinia parchetului, împrejurarea că societățile comerciale care au achiziționat
produse petroliere de la inculpați nu au avut calitatea de părți vătămate sau
părți civile în cauză, nu pot avea relevanță asupra existenței infracțiunii de
înșelăciune.
S-a
invocat, de asemenea, faptul că prejudiciul cauzat prin infracțiunea de
evaziune fiscală este distinct de prejudiciul cauzat prin fapta inculpaților de
înșelăciune, în acest din urmă caz prejudiciul constând în diferența de preț
între produsele vândute și cele achiziționate de către inculpați, diferență la
care aceștia nu erau îndreptățiți deoarece vindeau produsele cu titlu de
produse de calitate superioară, aspect care nu era real.
Greșita
aplicare a legii constă în aceea că instanțele au aplicat eronat dispozițiile
art. 320
1
C. proc. pen. față de inculpatul S.I., procedura
simplificată nefiind pusă în discuția părților. Recunoașterea inculpatului
trebuia valorificată prin reținerea circumstanțelor judiciare atenuante și nu
prin aplicarea dispozițiilor art. 320
1
C. proc. pen.
În
fine, greșita aplicare a legii privește și omisiunea instanțelor de a anula
înscrisurile falsificate în temeiul dispozițiilor art. 348 C. proc. pen.
Ca
atare, parchetul a solicitat casarea ambelor hotărâri și în rejudecare
condamnarea inculpaților și pentru infracțiunea de înșelăciune, înlăturarea
dispozițiilor art. 320
1
C. proc. pen. față de inculpatul S.I. și
anularea înscrisurilor falsificate.
Recurentul
inculpat T.D.P. a criticat hotărârile prin prisma cazului de casare prevăzut de
art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei.
Recurentul
inculpat A.C.D. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385
9
pct.
18 C. proc. pen. și a solicitat achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11
pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
În
subsidiar a cerut reducerea pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 86
1
C. pen.
Aceleași
critici au fost invocate și de inculpatul S.I., solicitând aplicarea
dispozițiilor art. 86
1
C. pen.
Recurentul
inculpat V.G. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385
9
pct. 9, 10 și 17
2
C. proc. pen.
Cu
privire la primul caz de casare s-a solicitat casarea deciziei și trimiterea
cauzei spre rejudecare întrucât hotărârea nu este motivată.
A
invocat nelegalitatea încheierilor din 21 iunie 2012, 6 septembrie 2012 și 27
septembrie 2012 din care rezultă că în fața instanței de apel nu a avut loc o
cercetare judecătorească efectivă, aceasta fiind limitată doar la administrarea
unei singure probe și anume aceea a înscrisurilor în circumstanțiere.
Pe
de altă parte, în faza de urmărire penală a fost efectuată o expertiză grafică,
care a fost dispusă de organele de cercetare penală și nu de procuror deși cauza
era de competența exclusivă a acestuia.
Aceste
critici se circumscriu și cazului de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 10 C. proc. pen., soluția fiind aceea a casării cu trimitere spre
rejudecare la instanța de apel.
Greșita
aplicare a legii are în vedere rapoartele de expertiză grafică și contabilă,
acestea fiind întocmite cu încălcarea dispozițiilor art. 209 alin. (2) și 3 C.
proc. pen., deoarece au fost efectuate ca urmare a rezoluției organelor de
cercetare penală și nu din dispoziția procurorului.
Cu
privire la expertiza grafică se invocă și încălcarea dispozițiilor art. 119 C.
proc. pen., în sensul că, în cauză, comisarul care a întocmit rapoartele de
expertiză nu figurează pe lista experților criminaliști autorizați conform
O.U.G. nr. 75/2000.
Efectuarea
expertizei grafice, în condițiile date, era permisă doar în faza unei urmăriri
penale preliminare, ori în cauză era începută urmărirea penală devenind
aplicabile dispozițiile art. 119 C. proc. pen., dar la efectuarea acestei
expertize nu a fost prezent un expert parte, fiindu-i încălcate inculpatului
drepturile sale procesuale.
În
ceea ce privește raportul de expertiză contabilă, recurentul inculpat a arătat
că expertul contabil nu a efectuat nicio cercetare, constatându-se lipsa
evidențelor contabile. Pe de altă parte, expertul nu a avut la dispoziție nici
extrasele bancare ale societății, însușindu-și, integral, procesul verbal
întocmit de D.G.F.P. Argeș.
În
aceste condiții, a apreciat că raportul de expertiză reprezintă un mijloc de
probă obținut în mod nelegal și nu poate fi avut în vedere la pronunțarea unei
hotărâri de condamnare.
Ca
atare, și prin prisma acestui caz de casare se impune admiterea recursului și
trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.
În
fine, s-a apreciat că în cauză sunt incidente și dispozițiile art. 385
9
pct. 18 C. proc. pen., grava eroare de fapt conducând la greșita condamnare a
inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.
Instanțele de fond/apel nu au indicat data, modalitatea și nici locul de
constituire a grupului organizat, elemente în absența cărora nu poate fi
reținută această infracțiune.
Prin
urmare, se impune achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 11 pct.
2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Același
caz de casare a fost invocat și cu privire la infracțiunea de evaziune fiscală,
neexistând probe care să dovedească actele de înlesnire, ajutor, date de
inculpatul V.G. Pe de altă parte, niciunul din martorii audiați în cauză nu-l
indică pe inculpatul V.G. ca fiind complice la infracțiunea de evaziune
fiscală.
Cu
privire la infracțiunea de spălare de bani recurentul inculpat a arătat că
lipsește elementul material, neexistând nicio probă din care să rezulte un
schimb de bani sau un transfer de valori în condițiile în care singura persoană
care putea face astfel de operațiuni era numai inculpatul V.
Pentru
infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale s-a solicitat a se
constata că inculpatul a cerut continuarea procesului penale ceea ce obliga instanța
la administrarea de probe și achitarea neputându-se reține existența vreuneia
dintre modalitățile de contrafacere sau alterare în sensul cerut de lege.
Ca
atare, pentru infracțiunile de spălare de bani și fals material, soluția care
se impune este aceea a achitării în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la
art. 10 lit. a) C. proc. pen.
În
subsidiar, s-a solicitat reducerea pedepsei prin reținerea, în favoarea
inculpatului, a circumstanțelor judiciare atenuante prevăzute de art. 74 lit.
a), b și c C. pen.
Înalta
Curte de Casație și Justiție examinând recursurile prin prisma criticilor
formulate, cât și din oficiu, conform art. 385
9
alin. (3) C. proc.
pen. constată următoarele:
Starea
de fapt reținută de instanța de fond este corectă, constând în esență, în aceea
că la data de 18 iulie 2012 inculpatul V.G. a înregistrat la Registrul
Comerțului de pe lângă Tribunalul Argeș, S.C. N.V.M. S.R.L. Costești - Argeș,
având ca obiect principal de activitate fabricarea articolelor textile (vată,
tifon, compresii, feșe medicale).
Inițial,
activitatea societății a fost coordonată de inculpatul V.G., iar ulterior i
s-au alăturat și inculpații T.D.P., S.I. și A.C.D., persoane apropiate
inculpatului V.G.
Prin
contractul de cesiune din 14 ianuarie 2014, inculpatul V.G. i-a vândut
inculpatului S.I. societatea comercială înființată (S.C. N.V.M. S.R.L.), astfel
că acesta a devenit asociat unic și administrator, dar pentru că nu avea în
proprietate sau în chirie un imobil unde să mute sediul firmei, acesta a rămas
tot la domiciliul inculpatului V.G. De asemenea, după cesiunea firmei,
inculpatul S.I. a fost împuternicit să opereze pe conturile acesteia deschise
la B.C.R., B.R.D. și B.C.C., deschizând un cont nou la B.R. - Sucursala
Pitești.
După
perfectarea documentației firmei, inculpatul V.G. a comunicat inculpatului S.I.
faptul că a închiriat un apartament în municipiul Ploiești, unde vor locui atât
ei cât și inculpatul T.D.P., iar locul respectiv va fi centrul de coordonare al
acțiunilor ce urmau a fi desfășurate. Tot cu acea ocazie, inculpatul V.G. i-a
adus la cunoștință inculpatului S.I. că se vor ocupa de comercializarea
produselor petroliere iar fiecare membru al grupului va avea rolul său, el
rezervându-și dreptul de a fi coordonatorul tuturor acțiunilor, în sensul că se
va ocupa de găsirea furnizorilor (de regulă dealer ai rafinăriilor din zona
Ploiești), procurarea de bani pentru începerea activității comerciale și
identificarea potențialilor clienți. În cadrul grupului, inculpatul T.D.P.
trebuia să se ocupe de încărcarea produselor din rafinării și preluarea actelor
de la furnizori, însoțirea transporturilor. Cu acea ocazie, inculpatului S.I.
i-a fost adusă la cunoștință împrejurarea că grupul astfel constituit se va
ocupa cu cumpărarea de la furnizori a produselor petroliere neaccizate (uleiuri
minerale, solvenți sau diluanți) pe care urmau a le vinde drept motorină și
benzină, după cum vor solicita clienții cu care vor intra în relații.
Inculpatul
S.I. a fost desemnat ca administrator al S.C. N.V. S.R.L., având rolul de a
completa avizele de expediție și facturile în numele firmei, către societatea
indicată, să semneze aceste acte.
La
scurt timp, în grupul infracțional astfel constituit, a fost cooptat și
inculpatul A.C.D. și pentru că acesta imita foarte bine scrisul inculpatului
S.I., i s-a încredințat misiunea de a completa facturile și chitanțele emise de
S.C. N.V. în numele celui ce figura drept administrator (S.I.).
Cel
mai important furnizor de produse petroliere neaccizate al S.C. N.V. S.R.L. a
fost S.C. T. S.R.L. Ploiești, iar din declarațiile reprezentanților acesteia
(martorii L.P., M.I., C.G., Ș.C., S.C., B.V., S.D.E., M.D. și B.A.) rezultă că
în mod constant inculpații plecau cu actele de la firma furnizoare, spunând că
le vor completa la biroul lor, lucru care însă nu se întâmpla.
Toate
produsele petroliere cumpărate în condițiile anterior descrise, deși, în fapt,
erau produse petroliere neaccizate, erau vândute, apoi, unor societăți
comerciale ca fiind produse accizabile.
Pentru
a nu li se depista activitățile comerciale ilicite, inculpații V.G. și S.I. au
făcut în mod succesiv transferuri de sume de bani de la o bancă la alta, au
retras sume de bani, sub motivarea restituirii unor împrumuturi sau pentru
plata salariilor, în condițiile în care S.C. N.V. nu avea niciun salariat; tot
astfel, inculpații au transferat sume de bani din contul societății comerciale
în conturile personale, exemplificând transferul sumei de 305.250 RON, făcut de
inculpatul V.G. din contul firmei S.C. N.V. în cel personal, precum și
retragerea sumei de 94.750 RON, cu explicația "plăți diverse",
"salarii".
În
raport cu această stare de fapt, încadrarea juridică atribuită faptelor de
către instanța de fond este legală, probele administrate dovedind modalitatea
și limitele implicării fiecărui inculpat în activitatea grupului infracțional
organizat.
Cu
privire la infracțiunea de înșelăciune, Înalta Curte apreciază că soluția de
achitare dispusă de instanța de fond este legală.
Se
impune a fi reținut, sub aspect procesual, că nu există o urmărire penală
efectivă în ceea ce privește săvârșirea, de către inculpați, a infracțiunii de
înșelăciune.
Din
actele cauzei rezultă că prin Rezoluția nr. 16D/P/2004 din 10 ianuarie 2005 a
fost începută urmărirea penală împotriva inculpaților pentru infracțiunile
prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 11 din Legea nr. 87/1994, art.
290, art. 23 din Legea nr. 656/2002, cercetarea organelor de urmărire penală
fiind centrată pentru dovedirea vinovăției inculpaților pentru aceste fapte.
Ulterior,
prin Ordonanța din 4 aprilie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Pitești - s-a dispus
schimbarea încadrării juridice și urmărirea penală a inculpaților pentru
infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, înșelăciune prevăzută
de art. 215 alin. (1) - (5) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată
prevăzută de art. 290 C. pen., evaziune fiscală prevăzută de art. 9 din Legea
nr. 241/2005 respectiv spălare de bani prevăzută de art. 23 din Legea nr.
656/2002 (f.433 - 444 dos. urm. pen.).
Din
momentul începerii urmăririi penale pentru infracțiunea de înșelăciune (4
aprilie 2007) și întocmirea actului de sesizare a instanței - 6 iunie 2007 - în
cauză nu au fost administrate alte probe pentru stabilirea vinovăției
inculpaților sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, lipsa
urmăririi penale neputând fi substituită de cercetarea judecătorească.
Analizând
elementele constitutive ale infracțiunii, Înalta Curte reține că sub aspectul
laturii obiective, infracțiunea de înșelăciune presupune, în primul rând, o
acțiune de inducere în eroare. Această acțiune poate fi săvârșită prin
prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte
adevărate.
A
prezenta ca adevărată o faptă mincinoasă înseamnă a face să se creadă, a trece
drept reală, existentă, o faptă sau o împrejurare care nu există, care a fost
inventată.
A
prezenta ca mincinoasă o faptă adevărată înseamnă a face să se creadă ca
inexistentă, ca fiind o simplă scornire, o faptă sau împrejurare care există în
realitate. Atât prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase cât și
prin prezentarea ca mincinoasă a unei fapte adevărate, i se creează celui indus
în eroare o falsă reprezentare a realității.
Victima
ajunge, astfel, să creadă că fapta mincinoasă este adevărată sau, dimpotrivă,
că fapta adevărată este mincinoasă. Pentru a ne afla în prezența acestor
modalități de comitere a infracțiunii legea cere ca făptuitorul să folosească
anumite mijloace apte să ducă la rezultatul pe care îl dorește.
În
fine, acțiunea de inducere în eroare trebuie să aibă ca rezultat pricinuirea
unei pagube. Paguba poate fi produsă celui indus în eroare sau altei persoane.
Revenind
la speța dedusă judecății, Înalta Curte reține că nu prezintă relevanță lipsa
unei plângeri penale ale părților vătămate dat fiind faptul că legea procesual
penală permite sesizarea din oficiu pentru infracțiunea de înșelăciune. Însă,
aceasta nu poate fi reținută pentru două motive esențiale: primul constă în
aceea că pentru această infracțiune nu a existat o urmărire penală efectivă,
iar pe de altă parte acuzarea nu a probat inducerea în eroare, a părților
vătămate.
În
motivele de recurs, parchetul reține că "inculpații au săvârșit faptele în
scopul obținerii unui folos material injust și a pricinuit o pagubă cetățenilor
care au cumpărat de la stațiile de benzină și motorină alte produse decât cele
pe care le plătise, prejudiciu care se regăsește și s-a înregistrat la bugetul
consolidat al statului căruia nu i-au fost plătite sumele respective".
Dar,
prejudiciul îmbracă în speța dedusă judecății două elemente: primul privește
prejudiciul cauzat prin fapta de evaziune fiscală, fiind stabilit prin notele
de constatare ale D.G.F.P. - Argeș și mai apoi prin expertiza contabilă dispusă
și efectuată în timpul procedurilor, iar al doilea are în vedere prejudiciul
creat părților vătămate care au cumpărat benzină și motorină. Acest din urmă
prejudiciu nu a fost stabilit în mod cert, nefiind identificate părțile
vătămate și nefiind stabilit dacă a existat sau nu o inducere în eroare a
acestora.
Ca
atare, raportat și la argumentele reținute de instanța de fond/apel, Înalta
Curte apreciază că soluția de achitare dispusă pentru infracțiunea de
înșelăciune este legală.
În
ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 320
1
C. proc. pen.,
față de inculpatul S.I., Înalta Curte constată că această critică a fost
invocată pentru prima dată în recurs (examinând motivele de apel se constată că
acestea nu au vizat acest aspect de nelegalitate) iar pe de altă parte,
reținerea acestora de către instanța de fond este corectă.
Inculpatul
a recunoscut, de la începutul cercetării judecătorești, faptele expuse în actul
de sesizare, astfel că poate beneficia de reducerea pedepsei în condițiile
prevăzute de art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen.
Neîntemeiată
este și critica parchetului relativ la pedepsele aplicate, instanța de fond
evaluând în mod corespunzător criteriile de individualizare prevăzute de art.
72 C. pen.
În
ceea ce privește critica parchetului privind omisiunea instanțelor de a anula
înscrisurile falsificate, Înalta Curte o apreciază ca fiind întemeiată,
hotărârile pronunțate în cauză urmând a fi reformate în această limită.
Recursurile
declarate de inculpații T.D.P., A.C.D., S.I. și V.G. sunt nefondate.
Instanțele
au stabilit în mod corect starea de fapt, neputând fi reținută o eroare gravă
de fapt astfel cum au invocat recurenții inculpați.
Inculpații
T.D.P., A.C.D. și S.I. au solicitat reducerea pedepselor și aplicarea unei
modalități de executare neprivativă de libertate, în condițiile art. 86
1
C. pen. Modalitatea și împrejurările concrete de comitere a faptelor,
caracterul organizat al grupului, relevă o gravitate sporită a infracțiunilor
reținute în sarcina inculpaților, nefiind posibilă o reducere a pedepselor și
implicit nefiind îndeplinite, cumulativ, cerințele legii privind beneficiul
suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Recurentul
inculpat V.G. a criticat hotărârile pronunțate în cauză atât pentru nelegalitatea
acestora, cât și pentru netemeinicie.
Sub
primul aspect, s-a solicitat a se constata nelegalitatea a două mijloace de
probă și anume raportul de expertiză grafică respectiv raportul de expertiză
contabilă efectuate ca urmare a rezoluției organelor de cercetare penală și nu
urmare a rezoluției ce trebuia dispusă de procuror, în cauză fiind incidente
dispozițiile art. 209 alin. (3) C. proc. pen., care obligă procurorul să
efectueze o urmărire penală proprie.
Cu
privire la aceste critici, Înalta Curte reține, pe de o parte, că ele nu
constituie nulități absolute în sensul prevăzut de art. 197 alin. (2) C. proc.
pen., ci nulități relative iar acestea nu au fost invocate în termenul prevăzut
de lege.
Nici
pe fond ele nu sunt întemeiate în condițiile în care procurorul a efectuat
principalele acte de urmărire penală, dispozițiile art. 209 alin. (3) C. proc.
pen., permițând efectuarea unora dintre acestea de către organele de cercetare
penală. Acestea din urmă au efectuat, în condițiile legii, raportul de constatare
tehnico-științifică, act procesual care reclamă urgență și care se efectuează
potrivit unei proceduri mult simplificate față de expertiză.
Pe
de altă parte, constatarea tehnico-științifică se poate dispune numai în faza
de urmărire penală, în cursul judecății putându-se dispune refacerea sau
completarea constatării conform art. 115 alin. (2) C. proc. pen.
Verificând
încheierile întocmite în cursul cercetării judecătorești la instanța de
fond/apel se constată că inculpatul V.G. nu a cerut o astfel de completare sau
de refacere.
Cât
privește expertiza contabilă, în cursul cercetării judecătorești (prin
Încheierea din 12 octombrie 2010, instanța de fond a încuviințat efectuarea
unei expertize contabile) inculpatul a avut posibilitatea să formuleze obiecțiuni
astfel că nici acest mijloc de probă nu poate fi înlăturat, administrarea sa
fiind efectuată cu respectarea dispozițiilor legale.
Relativ
la încheierile de ședință, întocmite de instanța de apel la 21 iunie 2012, 6
septembrie 2012, 27 septembrie 2012, se constată că primele au fost date ca
urmare a formulării unor cereri de amânare, iar la termenul din 27 septembrie
2012, instanța de apel a admis, în parte, probele propuse de inculpatul V.G.,
motivând atât admiterea cât și respingerea parțială a acestora.
Ca
atare nu se poate reține, astfel cum a solicitat apărarea, nelegalitatea
acestora și implicit se va constata netemeinicia acestei critici.
Decizia
pronunțată în apel este motivată și permite instanței de recurs să efectueze,
în mod corespunzător, un control al legalității și temeiniciei ei.
Sub
aspectul probatoriului administrat, Înalta Curte reține că acesta dovedește
vinovăția inculpatului V.G. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de evaziune
fiscală, spălare de bani, respectiv infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea
nr. 39/2003.
Înalta
Curte are în vedere, pe de o parte, declarațiile inculpaților S.I., T.D.P.,
A.C.D., declarațiile martorilor iar pe de altă parte celorlalte probe
administrate în faza de urmărire penală și cercetare judecătorească care
reflectă limitele și modalitatea în care inculpatul V.G. s-a implicat în
activitatea infracțională.
Astfel,
din declarațiile inculpaților rezultă că inițial S.C. N.V.M. S.R.L. a fost
coordonată de inculpatul V.G., iar ulterior i s-au alăturat inculpații T.D.P.,
S.I. și A.C.D. Toți aveau cunoștință despre activitatea ilicită cu produse
petroliere, pe care le-au vândut societăților comerciale la care se face
referire în actul de sesizare a instanței.
Din
analiza procesului-verbal de control, întocmit de D.G.F.P. Argeș nr.
12253/2006, a rezultat că inculpatul V.G., în calitatea sa de administrator la
S.C. N.V.M. S.R.L. a depus raporturi, dar acestea reprezentau alte operațiuni
comerciale decât cele cu produse petroliere, nefiind depuse niciun fel de declarații
cu privire la acciza pe produse petroliere.
Grupul
organizat a fost constituit la inițiativa inculpatului V.G., la care au aderat
ceilalți inculpați, activitatea infracțională desfășurându-se în perioada
octombrie 2003 - iunie 2004, în locuințe închiriate în municipiul Ploiești și
Pitești, pe care le foloseau ca baze de lucru.
Inculpatul
S.I. a relatat modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, inculpatul V.G.
fiind cel care coordona efectiv activitatea grupului infracțional, scopul
urmărit și atins fiind acela al comercializării produselor petroliere în alte
condiții decât cele prevăzute de lege.
Nu
a existat o evidență a actelor contabile, aspect reținut și în notele de
constatare respectiv raportul de expertiză, fapt ce a determinat reținerea în
sarcina inculpatului V.G., alături de infracțiunea prevăzută de art. 7 din
Legea nr. 39/2003 și a infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9
lit. b) din Legea nr. 291/2005.
Martorii
audiați în cauză confirmă tranzacțiile comerciale efectuate de S.C. N.V.M.
S.R.L., parte din facturi fiind semnate de inculpatul V.G., tot el fiind cel
care l-a abordat pe martorul F.D.T. - administrator la S.C. A.C. S.R.L. Pitești
și S.C. A.N.C. S.R.L. Drăgășani - vânzându-i, ulterior, diferite produse
petroliere.
Cercetările
efectuate au relevat faptul că inculpatul S.I. era cel care, de regulă, aștepta
într-o parcare din apropierea rafinăriei de unde trebuiau să procure produsul
petrolier neaccizat, loc în care venea și inculpatul T.D.P. care îl contacta,
la rândul său, pe inculpatul V.G. cu care stabilea, de comun acord, ce tip de
produse trebuia să treacă în acte și către ce beneficiar.
Inculpatul
S.I. întocmea, la rândul său, documentele care i se cereau și le semna, iar
alteori, când acesta se afla în stare de ebrietate înscrisurile erau semnate de
ceilalți inculpați.
Probele
testimoniale sunt completate cu notele de constatare întocmite de D.G.F.P.
Argeș dar și cu raportul de expertiză contabil dispus și efectuat în cauză.
Cu
privire la infracțiunea de spălare de bani, se reține că din procesul-verbal
întocmit de D.G.F.P. Argeș - Direcția Controlului Fiscal - rezultă că S.C.
N.V.M. S.R.L. administrată de inculpatul V.G. a acționat ca o societate tip
fantomă, fiind folosită de inculpații V.G. și S.I. la efectuarea unor
tranzacții ilegale. În urma examinării rulajului conturilor, s-a constatat că
pentru a nu li se depista activitățile comerciale inculpatul V.G. a făcut, în
mod succesiv, transferuri de bani de la o bancă la alta, a retras sume de bani
sub motivarea restituire împrumut asociat sau ridicare de bani pentru salarii,
în condițiile în care S.C. N.V.M. S.R.L. nu figura în evidențele A.F.P.
Costești cu niciun salariat. Inculpatul V.G. a transferat, de asemenea, sume de
bani din contul S.C. N.V.M. S.R.L. în conturile sale personale, a efectuat sau
a primit sume de bani de la firme fantomă (S.C. P.D. S.R.L. Ploiești, S.C. I.
S.R.L. Sighetu Marmației, S.C. S. S.R.L. București, etc.).
Prin
toate aceste modalități inculpatul V.G. a urmărit ascunderea, disimularea originii
ilicite a sumelor de bani cu care erau alimentate conturile S.C. N.V.M. S.R.L.
În
fine, în ceea ce privește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură
privată, soluția de încetare a procesului penal ca urmare a împlinirii
termenului de prescripție este legală, probele administrate demonstrând
existența acesteia și săvârșirea ei de către inculpați astfel că nu se poate
dispune o soluție de achitare.
Având
în vedere considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 385
15
alin. (2) lit. d) C. proc. pen. va admite recursul declarat de Parchetul de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial
Pitești împotriva Deciziei penale nr. 134/A din 15 noiembrie 2012 a Curții de
Apel Pitești.
Va
casa în parte decizia și în parte Sentința penală nr. 204 din 29 martie 2012 a
Tribunalului Argeș numai în ceea ce privește omisiunea anulării înscrisurilor
falsificate și în baza art. 348 C. proc. pen., va dispune anularea acestora.
Vor
fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
În
baza art. 385
15
alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge ca
nefondate recursurile declarate de inculpații T.D.P., A.C.D., S.I. și V.G.
Văzând
și dispozițiile art. 189 - 192 C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite
recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Pitești împotriva Deciziei penale nr.
134/A din 15 noiembrie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze
cu minori și de familie.
Casează,
în parte, decizia penală atacată și, în parte, Sentința penală nr. 204 din 29
martie 2012 a Tribunalului Argeș, numai în ceea ce privește omisiunea anulării
înscrisurilor falsificate.
În
baza art. 348 C. proc. pen., dispune anularea următoarelor înscrisuri:
I.
Documentele ridicate de la beneficiarii de produse petroliere și în care
inculpații, care au emis aceste documente în numele S.C N.V.M. S.R.L. Costești,
au inserat mențiuni necorespunzătoare adevărului cu privire la produsul
comercializat, respectiv:
1.
Facturi fiscale, după cum urmează:
-
Factura Serie/Număr AGAGA 1558360 din 29 iulie 2002 - furnizor S.C N.V.M.
S.R.L. Costești, cumpărător S.C T.G. S.R.L. - volumul III dosar urmărire
penală, fila 129;
-
Factura Serie/Număr AGACA 1558361 din 09 august 2002 - furnizor S.C. N.V.M.
S.R.L. Costești, cumpărător S.C. L.V. S.R.L. RM. VÂLCEA - volumul III dosar
urmărire penală, fila 6;
-
Factura Serie/Număr UMAAAA 1085567 din 04 aprilie 2003 - furnizor S.C. N.V.M.
S.R.L. Costești, cumpărător S.C A.N.C. S.R.L. - volumul VI dosar urmărire
penală, fila 208;
-
Factura Serie/Număr UMAAAA 1085568 din 16 aprilie 2003 - furnizor S.C. N.V.M.
S.R.L. Costești, cumpărător S.C A.N.C. S.R.L. - volumul VI dosar urmărire
penală, fila 209;
-
Factura Serie/Număr UMAAAA 1085570 din 17 aprilie 2003 - furnizor S.C N.V.M.
S.R.L. Costești, cumpărător S.C. A.N.C. S.R.L. - volumul VI dosar urmărire
penală, fila 210;
-
Factura Serie/Număr UMAAAA 1085571 din 18 aprilie 2003 - furnizor S.C N.V.M.
S.R.L. Costești, cumpărător S.C. A.N.C. S.R.L. - volumul VI dosar urmărire
penală, fila 211;
-
Factura Serie/Număr UMAAAA 1085572 din 19 aprilie 2003 - furnizor S.C N.V.M.
S.R.L. Costești, cumpărător S.C. A.N.C. S.R.L. - volumul VI dosar urmărire
penală, fila 212;
-
Factura Serie/Număr UMAAAA 1085574 din 30 aprilie 2003 - furnizor S.C N.V.M.
S.R.L. Costești, cumpărător S.C. A.N.C. S.R.L. - volumul VI dosar urmărire
penală, fila 213;
-
Factura Serie/Număr UMAAAA 1085597 din 04 martie 2004 - furnizor S.C N.V.M. S.R.L.
Costești, cumpărător S.C. A.C.C. S.R.L., volumul VI dosar urmărire penală, fila
303;
-
Factura Serie/Număr UMAAAA 1085575 din 10 martie 2004 - furnizor S.C N.V.M.
S.R.L. Costești, cumpărător S.C. C.C. S.R.L. Sibiu, volumul V dosar urmărire
penală, fila 85;
-
Factura Serie/Număr UMAAAA 1085580 din 25 martie 2004 - furnizor S.C N.V.M.
S.R.L. Costești, cumpărător S.C. C.C. S.R.L. Sibiu, volumul V dosar urmărire
penală, fila 87;
-
Factura Serie/Număr UMAAAA 1085590 din 03 aprilie 2004 - furnizor S.C N.V.M.
S.R.L. Costești, cumpărător S.C. A.N.O. S.R.L. Argeș, volumul IV dosar urmărire
penală, fila 6;
-
Factura Serie/Număr UMAAAA 1085593 din 05 aprilie 2004 - furnizor S.C N.V.M.
S.R.L. Costești, cumpărător S.C. A.N.O. S.R.L. Argeș - volumul IV dosar
urmărire penală, fila 7;
-
Factura Serie/Număr AGACB 6866409 din 12 aprilie 2004 - furnizor S.C N.V.M.
S.R.L. Costești, cumpărător S.C. A.O. S.R.L. Sibiu, volumul VI dosar urmărire
penală, fila 314;
-
Factura Serie/Număr UMAAAA 1085598 din 13 aprilie 2004 - furnizor S.C N.V.M.
S.R.L. Costești, cumpărător S.C. A.N.O. S.R.L. Argeș, volumul IV dosar urmărire
penală, fila 8;
-
Factura Serie/Număr UMAAAA 1085582 din 15 aprilie 2004 - furnizor S.C N.V.M.
S.R.L. Costești, cumpărător S.C. E. S.R.L. Saliste Sibiu, volumul X dosar
urmărire penală, fila 120;
-
Factura Serie/Număr AGACB 6866402 din 20 aprilie 2004 - furnizor S.C N.V.M.
S.R.L. Costești, cumpărător S.C E.S. S.R.L. Sebeș, Alba, volumul X dosar
urmărire penală, fila 296;
-
Factura Serie/Număr AGACB 6866403 din 20 aprilie 2004 - furnizor S.C N.V.M.
S.R.L. Costești, cumpărător S.C. E.S. S.R.L. Sebeș, Alba, volumul X dosar
urmărire penală, fila 297;
-
Factura Serie/Număr AGACB 6866401 din 21 aprilie 2004 - furnizor S.C. N.V.M.
S.R.L. Costești, cumpărător S.C. C.C. S.R.L. Sibiu, volumul V dosar urmărire
penală, fila 88;
-
Factura Serie/Număr UMAAAA 1085591 din 26 aprilie 2004 - furnizor S.C. N.V.M.
S.R.L. Costești, cumpărător S.C. P.O. S.R.L. Brașov, volumul III dosar urmărire
penală, fila 38;
-
Factura Serie/Număr UMAAAA 2367643 din 26 aprilie 2004 - furnizor S.C. N.V.M.
S.R.L. Costești, cumpărător S.C. A. S.A. Alexandria, volumul VI dosar urmărire
penală, fila 25;
-
Factura Serie/Număr AGACB 8804786 din 27 aprilie 2004 - furnizor S.C. N.V.M.
S.R.L. Costești, cumpărător S.C. A.N.O. S.R.L. Argeș, volumul IV dosar urmărire
penală, fila 9;
-
Factura Serie/Număr UMAAAA 2367650 din 27 aprilie 2004 - furnizor S.C. N.V.M.
S.R.L. Costești, cumpărător S.C. C.C. S.R.L. Sibiu, volumul V dosar urmărire
penală, fila 90;
-
Factura Serie/Număr UMAAAA 3210950 din 05 mai 2004 - furnizor S.C. N.V.M.
S.R.L. Costești, cumpărător S.C. M.K.O. S.R.L. Timișoara, volumul III dosar
urmărire penală, fila 26;
-
Factura Serie/Număr UMAAAA 1085592 din 06 mai 2004 - furnizor S.C. N.V.M.
S.R.L. Costești, cumpărător S.C. I.S.C. S.R.L. - volumul III dosar urmărire
penală, fila 387;
-
Factura Serie/Număr UMAAAA 1085588 din 11 mai 2004 - furnizor S.C. N.V.M.
S.R.L. Costești, cumpărător S.C. C.C. S.R.L. Sibiu, volumul V dosar urmărire
penală, fila 93;
-
Factura Serie/Număr UMAAAA 3210945 din 21 mai 2004 - furnizor S.C. N.V.M.
S.R.L. Costești, cumpărător S.C. A.O. S.R.L. Sibiu, volumul VI dosar urmărire
penală, fila 318;
-
Factura Serie/Număr AGACB 686414 din 26 mai 2004 - furnizor S.C. N.V.M. S.R.L.
Costești, cumpărător S.C. P.O. S.R.L. Brașov, volumul III dosar urmărire
penală, fila 36;
-
Factura Serie/Număr AGACB 686411 din 21 iunie 2004 - furnizor S.C. N.V.M.
S.R.L. Costești, cumpărător S.C. A.O. S.R.L. Sibiu, volumul VI dosar urmărire
penală, fila 325;
-
Factura Serie/Număr AGACB 6866413 din 21 mai 2004 - furnizor S.C. N.V.M. S.R.L.
Costești, cumpărător S.C. P.O. S.R.L., volumul III dosar urmărire penală, fila
37.
2.
Avize de însoțire a mărfii, după cum urmează:
-
Aviz Serie/Număr UMAAAAA/1166477 din 21 mai 2004 - furnizor S.C. N.V.M. S.R.L.
Costești, beneficiar S.C. A. S.R.L., volumul IV dosar urmărire penală, fila
210;
-
Aviz Serie/Număr AGAAA 0964457 - furnizor S.C. N.V.M. S.R.L. Costești,
beneficiar S.C. T.G. S.R.L., volumul III dosar urmărire penală, fila 37;
-
Aviz Serie/Număr AGAAA 0964473 din 25 martie 2004 - furnizor S.C. N.V.M. S.R.L.
Costești, beneficiar S.C. C.C. S.R.L. Sibiu, volumul V dosar urmărire penală,
fila 86;
-
Aviz Serie/Număr AGAAA 0964487 din 10 mai 2004 - furnizor S.C. N.V.M. S.R.L.
Costești, beneficiar S.C. C.C. S.R.L. Sibiu, volumul V dosar urmărire penală,
fila 91;
-
Aviz Serie/Număr UMAAAAA 1166467 din 11 mai 2004 - furnizor S.C. N.V.M. S.R.L.
Costești, beneficiar S.C. C.C. S.R.L. Sibiu, volumul V dosar urmărire penală,
fila 92;
-
Aviz Serie/Număr AGAAA 0964476 - furnizor S.C. N.V.M. S.R.L. Costești,
beneficiar S.C. A.C. S.R.L. Caransebeș, volumul VI dosar urmărire penală, fila
304.
II.
Ordine de plată, în care inculpații au inserat mențiuni necorespunzătoare
adevărului cu privire la justificarea operațiunii, după cum urmează:
-
Ordin nr. 8 din 26 martie 2004 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. -
Beneficiar S.I., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 234;
-
Ordin nr. 21 din 22 martie 2004 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. - Beneficiar
S.I., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 235;
-
Ordin nr. 17 din 18 iulie 2003 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. -
Beneficiar V.G., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 237;
-
Ordin nr. 19 din 21 iulie 2003 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. -
Beneficiar V.G., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 238;
-
Ordin nr. 27 din 21 aprilie 2004 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. -
Beneficiar S.I., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 240;
-
Ordin nr. 17 din 10 martie 2004 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. -
Beneficiar S.I., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 241;
-
Ordin nr. 16 din 09 martie 2004 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. -
Beneficiar S.I., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 242;
-
Ordin nr. 13 din 01 martie 2004 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. -
Beneficiar S.I., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 243;
-
Ordin nr. 9 din 10 aprilie 2003 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. -
Beneficiar V.G., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 244;
-
Ordin nr. 10 din 04 aprilie 2003 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. -
Beneficiar V.G., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 245;
-
Ordin nr. 8 din 17 martie 2003 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. -
Beneficiar V.G., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 246;
-
Ordin nr. 14 din 03 martie 2004 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. -
Beneficiar S.I., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 248;
-
Ordin nr. 10 din 24 aprilie 2003 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. -
Beneficiar V.G., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 247;
-
Ordin nr. 21 din 26 martie 2004 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. -
Beneficiar S.I., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 279;
-
Ordin nr. 23 din 13 aprilie 2004 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. -
Beneficiar S.I., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 280;
-
Ordin nr. 8 din 20 februarie 2004 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. -
Beneficiar S.I., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 281;
-
Ordin nr. 10 din 21 mai 2003 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. -
Beneficiar V.G., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 282;
-
Ordin nr. 12 din 23 mai 2003 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. -
Beneficiar V.G., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 283;
-
Ordin nr. 14 din 27 mai 2003 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. -
Beneficiar V.G., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 284;
-
Ordin nr. 16 din 27 iunie 2003 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. -
Beneficiar V.G., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 285;
-
Ordin nr. 20 din 28 iulie 2003 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. -
Beneficiar V.G., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 286;
-
Ordin nr. 22 din 13 ianuarie 2004 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. -
Beneficiar V.G., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 287;
-
Ordin nr. 19 din 03 iulie 2003 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. -
Beneficiar V.G., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 288;
-
Ordin nr. 4 din 26 ianuarie 2004 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. -
Beneficiar V.G., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 289;
-
Ordin nr. 12 din 25 aprilie 2003 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. -
Beneficiar V.G., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 292;
-
Ordin nr. 1 din 21 august 2002 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. -
Beneficiar V.G., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 294;
-
Ordin nr. 54 din 04 martie 2003 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. -
Beneficiar V.G., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 296;
-
Ordin nr. 27 din 20 aprilie 2004 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. - Beneficiar
S.I., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 298.
Menține
celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
Respinge,
ca nefondate, recursurile declarate de inculpații T.D.P., A.C.D., S.I. și V.G.
împotriva a