ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3587/2013

Asupra recursurilor penale de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 204 din 29 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. 1560/109/2007 s-a dispus, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., condamnarea inculpaților: - S.I. (fiul lui M. și M.) la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) și b C. pen.; - 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii, pe timp de 3 ani, a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, în condițiile art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994, cu aplicația art. 37 lit. b) C. pen., art. 13 C. pen.

și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen.; - 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2000, cu aplicația art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. În baza art. 33, 34, 35 C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de un an, în total 6 ani închisoare, prin privare de libertate și pedeapsa complementară a interzicerii, pe timp de 3 ani, a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen. - V.G.

(fiul lui G. și G) la: - 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; - 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii, pe timp de 4 ani, a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, în condițiile art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994, cu aplicația art. 13 C. pen.; - 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

În baza art. 33, 34, 35 C. pen., s-a dispus să se execute pedeapsa principală cea mai grea de 6 ani, sporită cu un an, în total 7 ani închisoare, prin privare de libertate și pedeapsa complementară a interzicerii, pe timp de 4 ani, a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. - T.D.P. (fiul lui M. și I.) la: - 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 4 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; - 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen., rap.

la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, în condițiile art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994, cu aplicația art. 13 C. pen.; - 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 656/2002. În baza art. 33, 34, 35 C. pen., s-a dispus să se execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, sporită cu un an, în total 8 ani închisoare, prin privare de libertate și pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. - A.C.D. (fiul lui G. și C.) la: - 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii, pe timp de 4 ani, a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.; - 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 4 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen., rap.

la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, în condițiile art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994, cu aplicația art. 37 lit. b) C. pen. și art. 13 C. pen.; - 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicația art. 37 lit. b) C. pen. În baza art. 33, 34 și 35 C. pen., s-a dispus să se execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani, sporită cu un an, în total 7 ani închisoare prin privare de libertate, și pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 4 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. S-a făcut, pentru toți inculpații, aplicațiunea dispozițiilor art. 71 C. pen., privind pedeapsa accesorie, în limitele prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

S-a dedus din pedepsele aplicate perioada executată în arest preventiv cuprinsă între 18 iulie 2008 și 27 aprilie 2009. S-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților până la concurența sumei de 9.124.884 RON, plus penalități de întârziere până în ziua plății. Au fost obligați inculpații, în solidar, să plătească părții civile ANAF București suma de 9.124.884 RON plus penalități de întârziere până în ziua plății. S-a dispus ca o copie a hotărârii, după rămânerea definitivă a acesteia să fie comunicată Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Argeș. În fine, au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Prin aceeași sentință, inculpații S.I., V.G., T.D.P. și A.C.D. au fost achitați în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) cu aplicația art. 41 alin. (2) C. pen. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele: La data de 18 iulie 2002, inculpatul V.G. a înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Argeș, S.C. N.V.M. S.R.L. Costești, jud. Argeș, având ca obiect principal de activitate fabricarea articolelor textile (vată, tifon, compresii și feșe medicale). Inițial, activitatea comercială a acestei firme a fost condusă de inculpatul V.G.

dar, ulterior, i s-au mai alăturat inculpații T.D.P., S.I. și A.C.D., pe care inculpatul V.G. îi cunoștea din copilărie. Prin contractul de cesiune din 14 ianuarie 2004, inculpatul V.G. i-a vândut inculpatului S.I. societatea comercială înființată (S.C. N.V.M. S.R.L.), astfel că acesta a devenit asociat unic și administrator, dar pentru că nu avea în proprietate sau în chirie un imobil unde să mute sediul firmei, acesta a rămas tot la domiciliul inculpatului V.G. De asemenea, după cesiunea firmei, inculpatul S.I. a fost împuternicit să opereze pe conturile acesteia deschise la B.C.R., B.R.D. și B.C.C., deschizând un cont nou la B.R. - Sucursala Pitești. După perfectarea documentației firmei, inculpatul V.G.

a comunicat inculpatului S.I. faptul că a închiriat un apartament în municipiul Ploiești, unde vor locui atât ei cât și inculpatul T.D.P., iar locul respectiv va fi centrul de coordonare al acțiunilor ce urmau a fi desfășurate. Tot cu acea ocazie, inculpatul V.G. i-a adus la cunoștință inculpatului S.I. că se vor ocupa de comercializarea produselor petroliere iar fiecare membru al grupului va avea rolul său, el rezervându-și dreptul de a fi coordonatorul tuturor acțiunilor, în sensul că se va ocupa de găsirea furnizorilor (de regulă dealeri ai rafinăriilor din zona Ploiești), procurarea de bani pentru începerea activității comerciale și identificarea potențialilor clienți. În cadrul grupului, inculpatul T.D.P.

trebuia să se ocupe de încărcarea produselor din rafinării și preluarea actelor de la furnizori, însoțirea transporturilor. Cu acea ocazie, inculpatului S.I. i-a fost adusă la cunoștință împrejurarea că grupul astfel constituit se va ocupa cu cumpărarea de la furnizori a produselor petroliere neaccizate (uleiuri minerale, solvenți sau diluanți) pe care urmau a le vinde drept motorină și benzină, după cum vor solicita clienții cu care vor intra în relații. Inculpatul S.I. a fost desemnat ca administrator al S.C. N.V. S.R.L., având rolul de a completa avizele de expediție și facturile în numele firmei, către societatea indicată, să semneze aceste acte. Cu ocazia interogatoriului, inculpatul S.I.

a declarat că V.G. i-a explicat nu numai ce activități comerciale ilicite urmau să desfășoare, dar i-a atras atenția că faptele sunt grave și că "pot intra la pușcărie", dar acesta i-a replica că vor distruge actele întocmite pentru ca acestea să nu fie descoperite. La scurt timp, în grupul infracțional astfel constituit, a fost cooptat și inculpatul A.C.D. și pentru că acesta imita foarte bine scrisul inculpatului S.I., i s-a încredințat misiunea de a completa facturile și chitanțele emise de S.C. N.V. în numele celui ce figura drept administrator (S.I.). Cel mai important furnizor de produse petroliere neaccizate al S.C. N.V. S.R.L. a fost S.C. T. S.R.L. Ploiești, iar din declarațiile reprezentanților acesteia (martorii L.P., M.I., C.G., Ș.C., S.C., B.V., S.D.E., M.D.

și B.A.) rezultă că în mod constant inculpații plecau cu actele de la firma furnizoare, spunând că le vor completa la biroul lor, lucru care însă nu se întâmpla. Toate produsele petroliere cumpărate în condițiile anterior descrise, deși, în fapt, erau produse petroliere neaccizate, erau vândute, apoi, unor societăți comerciale ca fiind produse accizabile. Pentru a nu li se depista activitățile comerciale ilicite, inculpații V.G. și S.I. au făcut în mod succesiv transferuri de sume de bani de la o bancă la alta, au retras sume de bani, sub motivarea restituirii unor împrumuturi sau pentru plata salariilor, în condițiile în care S.C. N.V. nu avea nici un salariat; tot astfel, inculpații au transferat sume de bani din contul societății comerciale în conturile personale, exemplificând transferul sumei de 305.250 RON, făcut de inculpatul V.G.

din contul firmei S.C. N.V. în cel personal, precum și retragerea sumei de 94.750 RON, cu explicația "plăți diverse", "salarii". În drept, faptele inculpaților au fost încadrate în infracțiunile de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 241/2005, spălare de bani prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 și constituirea unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003. Sub aspectul laturii civile, s-a constatat că prin activitatea ilicită, inculpații au cauzat bugetului consolidat al statului un prejudiciu de 9.124.884 RON, reprezentând neachitarea sumelor datorate pentru operațiunile comerciale efectuate. Prin urmare, inculpații au fost obligați la plata acestei sume în temeiul dispozițiilor art. 14 C. proc.

pen. și art. 998 C. civ. Cu referire la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), 2, 3 și 5 C. pen., pentru care inculpații au fost trimiși în judecată prin rechizitoriu, instanța de fond a reținut că sub aspectul laturii obiective nu se poate reține săvârșirea acestei infracțiuni, atât timp cât nu s-a concretizat vreun prejudiciu în patrimoniul vreunui "beneficiar" al produselor petroliere livrate. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, inculpații V.G., S.I., T.D.P. și A.C.D. Parchetul a criticat hotărârea pentru greșita achitare a inculpaților în raport cu infracțiunea de înșelăciune respectiv confiscarea sumei de 3.613.256,3 RON dobândită ca urmare a comiterii infracțiunii.

Inculpații au criticat sentința pentru greșita condamnare solicitând achitarea și în subsidiar aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen. Prin decizia penală nr. 134/A din 15 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, s-a dispus respingerea, ca nefondate, a apelurilor formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, inculpații S.I., A.C.D., T.D.P. și V.G. În esență, instanța de apel a reținut în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune, că fapta reținută în sarcina inculpaților nu întrunește elementele constitutive ale acesteia. Deși inculpații au desfășurat activități frauduloase vânzând ca produse petroliere accizabile, produsele petroliere neaccizabile, în realitate societățile comerciale care au cumpărat produsele petroliere nu au suferit niciun prejudiciu deoarece prețurile de vânzare erau mult inferioare celor practicate de producătorii reali ai unor astfel de produse.

Ca atare, mărfurile fiind vândute mult sub prețul pieței, nu poate fi reținut existența vreunui prejudiciu și ca atare nici infracțiunea de înșelăciune. Și cu privire la celelalte critici invocate de parchet și inculpați, instanța de apel le-a apreciat ca fiind neîntemeiate. Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Pitești și inculpații T.D.P., A.C.D., S.I. și V.G. Parchetul a criticat hotărârile pronunțate în cauză prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18 și 17 2 C. proc. pen. Eroarea gravă de fapt constă, în opinia parchetului, în greșita achitare a inculpaților pentru infracțiunea de înșelăciune, probele administrate dovedind vinovăția acestora.

S-a invocat faptul că prețul de vânzare al produselor petroliere era mult mai mare decât cel de achiziție, acestea fiind vândute ca produse petroliere, cu alte calități decât cele ale produselor achiziționate. Dându-se o altă denumire și un alt preț produselor petroliere cumpărate, conferind o aparență de autenticitate, inculpații și-au indus în eroare cumpărătorii, care au fost convinși că li se livrează motorină, benzină, combustibil tip M și nu alte produse, calitativ inferioare. În opinia parchetului, împrejurarea că societățile comerciale care au achiziționat produse petroliere de la inculpați nu au avut calitatea de părți vătămate sau părți civile în cauză, nu pot avea relevanță asupra existenței infracțiunii de înșelăciune.

S-a invocat, de asemenea, faptul că prejudiciul cauzat prin infracțiunea de evaziune fiscală este distinct de prejudiciul cauzat prin fapta inculpaților de înșelăciune, în acest din urmă caz prejudiciul constând în diferența de preț între produsele vândute și cele achiziționate de către inculpați, diferență la care aceștia nu erau îndreptățiți deoarece vindeau produsele cu titlu de produse de calitate superioară, aspect care nu era real. Greșita aplicare a legii constă în aceea că instanțele au aplicat eronat dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. față de inculpatul S.I., procedura simplificată nefiind pusă în discuția părților. Recunoașterea inculpatului trebuia valorificată prin reținerea circumstanțelor judiciare atenuante și nu prin aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen. În fine, greșita aplicare a legii privește și omisiunea instanțelor de a anula înscrisurile falsificate în temeiul dispozițiilor art. 348 C. proc. pen. Ca atare, parchetul a solicitat casarea ambelor hotărâri și în rejudecare condamnarea inculpaților și pentru infracțiunea de înșelăciune, înlăturarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. față de inculpatul S.I. și anularea înscrisurilor falsificate. Recurentul inculpat T.D.P. a criticat hotărârile prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei. Recurentul inculpat A.C.D. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. și a solicitat achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen. În subsidiar a cerut reducerea pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen. Aceleași critici au fost invocate și de inculpatul S.I., solicitând aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen. Recurentul inculpat V.G. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 9, 10 și 17 2 C. proc. pen. Cu privire la primul caz de casare s-a solicitat casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât hotărârea nu este motivată. A invocat nelegalitatea încheierilor din 21 iunie 2012, 6 septembrie 2012 și 27 septembrie 2012 din care rezultă că în fața instanței de apel nu a avut loc o cercetare judecătorească efectivă, aceasta fiind limitată doar la administrarea unei singure probe și anume aceea a înscrisurilor în circumstanțiere.

Pe de altă parte, în faza de urmărire penală a fost efectuată o expertiză grafică, care a fost dispusă de organele de cercetare penală și nu de procuror deși cauza era de competența exclusivă a acestuia. Aceste critici se circumscriu și cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen., soluția fiind aceea a casării cu trimitere spre rejudecare la instanța de apel. Greșita aplicare a legii are în vedere rapoartele de expertiză grafică și contabilă, acestea fiind întocmite cu încălcarea dispozițiilor art. 209 alin. (2) și 3 C. proc. pen., deoarece au fost efectuate ca urmare a rezoluției organelor de cercetare penală și nu din dispoziția procurorului. Cu privire la expertiza grafică se invocă și încălcarea dispozițiilor art. 119 C. proc.

pen., în sensul că, în cauză, comisarul care a întocmit rapoartele de expertiză nu figurează pe lista experților criminaliști autorizați conform O.U.G. nr. 75/2000. Efectuarea expertizei grafice, în condițiile date, era permisă doar în faza unei urmăriri penale preliminare, ori în cauză era începută urmărirea penală devenind aplicabile dispozițiile art. 119 C. proc. pen., dar la efectuarea acestei expertize nu a fost prezent un expert parte, fiindu-i încălcate inculpatului drepturile sale procesuale. În ceea ce privește raportul de expertiză contabilă, recurentul inculpat a arătat că expertul contabil nu a efectuat nicio cercetare, constatându-se lipsa evidențelor contabile. Pe de altă parte, expertul nu a avut la dispoziție nici extrasele bancare ale societății, însușindu-și, integral, procesul verbal întocmit de D.G.F.P.

Argeș. În aceste condiții, a apreciat că raportul de expertiză reprezintă un mijloc de probă obținut în mod nelegal și nu poate fi avut în vedere la pronunțarea unei hotărâri de condamnare. Ca atare, și prin prisma acestui caz de casare se impune admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel. În fine, s-a apreciat că în cauză sunt incidente și dispozițiile art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., grava eroare de fapt conducând la greșita condamnare a inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003. Instanțele de fond/apel nu au indicat data, modalitatea și nici locul de constituire a grupului organizat, elemente în absența cărora nu poate fi reținută această infracțiune.

Prin urmare, se impune achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. Același caz de casare a fost invocat și cu privire la infracțiunea de evaziune fiscală, neexistând probe care să dovedească actele de înlesnire, ajutor, date de inculpatul V.G. Pe de altă parte, niciunul din martorii audiați în cauză nu-l indică pe inculpatul V.G. ca fiind complice la infracțiunea de evaziune fiscală.

Cu privire la infracțiunea de spălare de bani recurentul inculpat a arătat că lipsește elementul material, neexistând nicio probă din care să rezulte un schimb de bani sau un transfer de valori în condițiile în care singura persoană care putea face astfel de operațiuni era numai inculpatul V. Pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale s-a solicitat a se constata că inculpatul a cerut continuarea procesului penale ceea ce obliga instanța la administrarea de probe și achitarea neputându-se reține existența vreuneia dintre modalitățile de contrafacere sau alterare în sensul cerut de lege. Ca atare, pentru infracțiunile de spălare de bani și fals material, soluția care se impune este aceea a achitării în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen. În subsidiar, s-a solicitat reducerea pedepsei prin reținerea, în favoarea inculpatului, a circumstanțelor judiciare atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b și c C. pen. Înalta Curte de Casație și Justiție examinând recursurile prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. constată următoarele: Starea de fapt reținută de instanța de fond este corectă, constând în esență, în aceea că la data de 18 iulie 2012 inculpatul V.G. a înregistrat la Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Argeș, S.C. N.V.M. S.R.L. Costești - Argeș, având ca obiect principal de activitate fabricarea articolelor textile (vată, tifon, compresii, feșe medicale).

Inițial, activitatea societății a fost coordonată de inculpatul V.G., iar ulterior i s-au alăturat și inculpații T.D.P., S.I. și A.C.D., persoane apropiate inculpatului V.G. Prin contractul de cesiune din 14 ianuarie 2014, inculpatul V.G. i-a vândut inculpatului S.I. societatea comercială înființată (S.C. N.V.M. S.R.L.), astfel că acesta a devenit asociat unic și administrator, dar pentru că nu avea în proprietate sau în chirie un imobil unde să mute sediul firmei, acesta a rămas tot la domiciliul inculpatului V.G. De asemenea, după cesiunea firmei, inculpatul S.I. a fost împuternicit să opereze pe conturile acesteia deschise la B.C.R., B.R.D. și B.C.C., deschizând un cont nou la B.R. - Sucursala Pitești.

După perfectarea documentației firmei, inculpatul V.G. a comunicat inculpatului S.I. faptul că a închiriat un apartament în municipiul Ploiești, unde vor locui atât ei cât și inculpatul T.D.P., iar locul respectiv va fi centrul de coordonare al acțiunilor ce urmau a fi desfășurate. Tot cu acea ocazie, inculpatul V.G. i-a adus la cunoștință inculpatului S.I. că se vor ocupa de comercializarea produselor petroliere iar fiecare membru al grupului va avea rolul său, el rezervându-și dreptul de a fi coordonatorul tuturor acțiunilor, în sensul că se va ocupa de găsirea furnizorilor (de regulă dealer ai rafinăriilor din zona Ploiești), procurarea de bani pentru începerea activității comerciale și identificarea potențialilor clienți.

În cadrul grupului, inculpatul T.D.P. trebuia să se ocupe de încărcarea produselor din rafinării și preluarea actelor de la furnizori, însoțirea transporturilor. Cu acea ocazie, inculpatului S.I. i-a fost adusă la cunoștință împrejurarea că grupul astfel constituit se va ocupa cu cumpărarea de la furnizori a produselor petroliere neaccizate (uleiuri minerale, solvenți sau diluanți) pe care urmau a le vinde drept motorină și benzină, după cum vor solicita clienții cu care vor intra în relații. Inculpatul S.I. a fost desemnat ca administrator al S.C. N.V. S.R.L., având rolul de a completa avizele de expediție și facturile în numele firmei, către societatea indicată, să semneze aceste acte. La scurt timp, în grupul infracțional astfel constituit, a fost cooptat și inculpatul A.C.D.

și pentru că acesta imita foarte bine scrisul inculpatului S.I., i s-a încredințat misiunea de a completa facturile și chitanțele emise de S.C. N.V. în numele celui ce figura drept administrator (S.I.). Cel mai important furnizor de produse petroliere neaccizate al S.C. N.V. S.R.L. a fost S.C. T. S.R.L. Ploiești, iar din declarațiile reprezentanților acesteia (martorii L.P., M.I., C.G., Ș.C., S.C., B.V., S.D.E., M.D. și B.A.) rezultă că în mod constant inculpații plecau cu actele de la firma furnizoare, spunând că le vor completa la biroul lor, lucru care însă nu se întâmpla. Toate produsele petroliere cumpărate în condițiile anterior descrise, deși, în fapt, erau produse petroliere neaccizate, erau vândute, apoi, unor societăți comerciale ca fiind produse accizabile.

Pentru a nu li se depista activitățile comerciale ilicite, inculpații V.G. și S.I. au făcut în mod succesiv transferuri de sume de bani de la o bancă la alta, au retras sume de bani, sub motivarea restituirii unor împrumuturi sau pentru plata salariilor, în condițiile în care S.C. N.V. nu avea niciun salariat; tot astfel, inculpații au transferat sume de bani din contul societății comerciale în conturile personale, exemplificând transferul sumei de 305.250 RON, făcut de inculpatul V.G. din contul firmei S.C. N.V. în cel personal, precum și retragerea sumei de 94.750 RON, cu explicația "plăți diverse", "salarii". În raport cu această stare de fapt, încadrarea juridică atribuită faptelor de către instanța de fond este legală, probele administrate dovedind modalitatea și limitele implicării fiecărui inculpat în activitatea grupului infracțional organizat.

Cu privire la infracțiunea de înșelăciune, Înalta Curte apreciază că soluția de achitare dispusă de instanța de fond este legală. Se impune a fi reținut, sub aspect procesual, că nu există o urmărire penală efectivă în ceea ce privește săvârșirea, de către inculpați, a infracțiunii de înșelăciune. Din actele cauzei rezultă că prin Rezoluția nr. 16D/P/2004 din 10 ianuarie 2005 a fost începută urmărirea penală împotriva inculpaților pentru infracțiunile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 11 din Legea nr. 87/1994, art. 290, art. 23 din Legea nr. 656/2002, cercetarea organelor de urmărire penală fiind centrată pentru dovedirea vinovăției inculpaților pentru aceste fapte.

Ulterior, prin Ordonanța din 4 aprilie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Pitești - s-a dispus schimbarea încadrării juridice și urmărirea penală a inculpaților pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) - (5) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., evaziune fiscală prevăzută de art. 9 din Legea nr. 241/2005 respectiv spălare de bani prevăzută de art. 23 din Legea nr. 656/2002 (f.433 - 444 dos. urm. pen.). Din momentul începerii urmăririi penale pentru infracțiunea de înșelăciune (4 aprilie 2007) și întocmirea actului de sesizare a instanței - 6 iunie 2007 - în cauză nu au fost administrate alte probe pentru stabilirea vinovăției inculpaților sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, lipsa urmăririi penale neputând fi substituită de cercetarea judecătorească.

Analizând elementele constitutive ale infracțiunii, Înalta Curte reține că sub aspectul laturii obiective, infracțiunea de înșelăciune presupune, în primul rând, o acțiune de inducere în eroare. Această acțiune poate fi săvârșită prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate. A prezenta ca adevărată o faptă mincinoasă înseamnă a face să se creadă, a trece drept reală, existentă, o faptă sau o împrejurare care nu există, care a fost inventată. A prezenta ca mincinoasă o faptă adevărată înseamnă a face să se creadă ca inexistentă, ca fiind o simplă scornire, o faptă sau împrejurare care există în realitate. Atât prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase cât și prin prezentarea ca mincinoasă a unei fapte adevărate, i se creează celui indus în eroare o falsă reprezentare a realității.

Victima ajunge, astfel, să creadă că fapta mincinoasă este adevărată sau, dimpotrivă, că fapta adevărată este mincinoasă. Pentru a ne afla în prezența acestor modalități de comitere a infracțiunii legea cere ca făptuitorul să folosească anumite mijloace apte să ducă la rezultatul pe care îl dorește. În fine, acțiunea de inducere în eroare trebuie să aibă ca rezultat pricinuirea unei pagube. Paguba poate fi produsă celui indus în eroare sau altei persoane. Revenind la speța dedusă judecății, Înalta Curte reține că nu prezintă relevanță lipsa unei plângeri penale ale părților vătămate dat fiind faptul că legea procesual penală permite sesizarea din oficiu pentru infracțiunea de înșelăciune. Însă, aceasta nu poate fi reținută pentru două motive esențiale: primul constă în aceea că pentru această infracțiune nu a existat o urmărire penală efectivă, iar pe de altă parte acuzarea nu a probat inducerea în eroare, a părților vătămate.

În motivele de recurs, parchetul reține că "inculpații au săvârșit faptele în scopul obținerii unui folos material injust și a pricinuit o pagubă cetățenilor care au cumpărat de la stațiile de benzină și motorină alte produse decât cele pe care le plătise, prejudiciu care se regăsește și s-a înregistrat la bugetul consolidat al statului căruia nu i-au fost plătite sumele respective". Dar, prejudiciul îmbracă în speța dedusă judecății două elemente: primul privește prejudiciul cauzat prin fapta de evaziune fiscală, fiind stabilit prin notele de constatare ale D.G.F.P. - Argeș și mai apoi prin expertiza contabilă dispusă și efectuată în timpul procedurilor, iar al doilea are în vedere prejudiciul creat părților vătămate care au cumpărat benzină și motorină.

Acest din urmă prejudiciu nu a fost stabilit în mod cert, nefiind identificate părțile vătămate și nefiind stabilit dacă a existat sau nu o inducere în eroare a acestora. Ca atare, raportat și la argumentele reținute de instanța de fond/apel, Înalta Curte apreciază că soluția de achitare dispusă pentru infracțiunea de înșelăciune este legală. În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., față de inculpatul S.I., Înalta Curte constată că această critică a fost invocată pentru prima dată în recurs (examinând motivele de apel se constată că acestea nu au vizat acest aspect de nelegalitate) iar pe de altă parte, reținerea acestora de către instanța de fond este corectă. Inculpatul a recunoscut, de la începutul cercetării judecătorești, faptele expuse în actul de sesizare, astfel că poate beneficia de reducerea pedepsei în condițiile prevăzute de art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. Neîntemeiată este și critica parchetului relativ la pedepsele aplicate, instanța de fond evaluând în mod corespunzător criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. În ceea ce privește critica parchetului privind omisiunea instanțelor de a anula înscrisurile falsificate, Înalta Curte o apreciază ca fiind întemeiată, hotărârile pronunțate în cauză urmând a fi reformate în această limită. Recursurile declarate de inculpații T.D.P., A.C.D., S.I. și V.G. sunt nefondate. Instanțele au stabilit în mod corect starea de fapt, neputând fi reținută o eroare gravă de fapt astfel cum au invocat recurenții inculpați. Inculpații T.D.P., A.C.D. și S.I. au solicitat reducerea pedepselor și aplicarea unei modalități de executare neprivativă de libertate, în condițiile art. 86 1 C. pen.

Modalitatea și împrejurările concrete de comitere a faptelor, caracterul organizat al grupului, relevă o gravitate sporită a infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, nefiind posibilă o reducere a pedepselor și implicit nefiind îndeplinite, cumulativ, cerințele legii privind beneficiul suspendării executării pedepsei sub supraveghere. Recurentul inculpat V.G. a criticat hotărârile pronunțate în cauză atât pentru nelegalitatea acestora, cât și pentru netemeinicie. Sub primul aspect, s-a solicitat a se constata nelegalitatea a două mijloace de probă și anume raportul de expertiză grafică respectiv raportul de expertiză contabilă efectuate ca urmare a rezoluției organelor de cercetare penală și nu urmare a rezoluției ce trebuia dispusă de procuror, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 209 alin. (3) C. proc.

pen., care obligă procurorul să efectueze o urmărire penală proprie. Cu privire la aceste critici, Înalta Curte reține, pe de o parte, că ele nu constituie nulități absolute în sensul prevăzut de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., ci nulități relative iar acestea nu au fost invocate în termenul prevăzut de lege. Nici pe fond ele nu sunt întemeiate în condițiile în care procurorul a efectuat principalele acte de urmărire penală, dispozițiile art. 209 alin. (3) C. proc. pen., permițând efectuarea unora dintre acestea de către organele de cercetare penală. Acestea din urmă au efectuat, în condițiile legii, raportul de constatare tehnico-științifică, act procesual care reclamă urgență și care se efectuează potrivit unei proceduri mult simplificate față de expertiză.

Pe de altă parte, constatarea tehnico-științifică se poate dispune numai în faza de urmărire penală, în cursul judecății putându-se dispune refacerea sau completarea constatării conform art. 115 alin. (2) C. proc. pen. Verificând încheierile întocmite în cursul cercetării judecătorești la instanța de fond/apel se constată că inculpatul V.G. nu a cerut o astfel de completare sau de refacere. Cât privește expertiza contabilă, în cursul cercetării judecătorești (prin Încheierea din 12 octombrie 2010, instanța de fond a încuviințat efectuarea unei expertize contabile) inculpatul a avut posibilitatea să formuleze obiecțiuni astfel că nici acest mijloc de probă nu poate fi înlăturat, administrarea sa fiind efectuată cu respectarea dispozițiilor legale.

Relativ la încheierile de ședință, întocmite de instanța de apel la 21 iunie 2012, 6 septembrie 2012, 27 septembrie 2012, se constată că primele au fost date ca urmare a formulării unor cereri de amânare, iar la termenul din 27 septembrie 2012, instanța de apel a admis, în parte, probele propuse de inculpatul V.G., motivând atât admiterea cât și respingerea parțială a acestora. Ca atare nu se poate reține, astfel cum a solicitat apărarea, nelegalitatea acestora și implicit se va constata netemeinicia acestei critici. Decizia pronunțată în apel este motivată și permite instanței de recurs să efectueze, în mod corespunzător, un control al legalității și temeiniciei ei. Sub aspectul probatoriului administrat, Înalta Curte reține că acesta dovedește vinovăția inculpatului V.G.

sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală, spălare de bani, respectiv infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003. Înalta Curte are în vedere, pe de o parte, declarațiile inculpaților S.I., T.D.P., A.C.D., declarațiile martorilor iar pe de altă parte celorlalte probe administrate în faza de urmărire penală și cercetare judecătorească care reflectă limitele și modalitatea în care inculpatul V.G. s-a implicat în activitatea infracțională. Astfel, din declarațiile inculpaților rezultă că inițial S.C. N.V.M. S.R.L. a fost coordonată de inculpatul V.G., iar ulterior i s-au alăturat inculpații T.D.P., S.I. și A.C.D. Toți aveau cunoștință despre activitatea ilicită cu produse petroliere, pe care le-au vândut societăților comerciale la care se face referire în actul de sesizare a instanței.

Din analiza procesului-verbal de control, întocmit de D.G.F.P. Argeș nr. 12253/2006, a rezultat că inculpatul V.G., în calitatea sa de administrator la S.C. N.V.M. S.R.L. a depus raporturi, dar acestea reprezentau alte operațiuni comerciale decât cele cu produse petroliere, nefiind depuse niciun fel de declarații cu privire la acciza pe produse petroliere. Grupul organizat a fost constituit la inițiativa inculpatului V.G., la care au aderat ceilalți inculpați, activitatea infracțională desfășurându-se în perioada octombrie 2003 - iunie 2004, în locuințe închiriate în municipiul Ploiești și Pitești, pe care le foloseau ca baze de lucru. Inculpatul S.I. a relatat modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, inculpatul V.G.

fiind cel care coordona efectiv activitatea grupului infracțional, scopul urmărit și atins fiind acela al comercializării produselor petroliere în alte condiții decât cele prevăzute de lege. Nu a existat o evidență a actelor contabile, aspect reținut și în notele de constatare respectiv raportul de expertiză, fapt ce a determinat reținerea în sarcina inculpatului V.G., alături de infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și a infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 291/2005. Martorii audiați în cauză confirmă tranzacțiile comerciale efectuate de S.C. N.V.M. S.R.L., parte din facturi fiind semnate de inculpatul V.G., tot el fiind cel care l-a abordat pe martorul F.D.T.

- administrator la S.C. A.C. S.R.L. Pitești și S.C. A.N.C. S.R.L. Drăgășani - vânzându-i, ulterior, diferite produse petroliere. Cercetările efectuate au relevat faptul că inculpatul S.I. era cel care, de regulă, aștepta într-o parcare din apropierea rafinăriei de unde trebuiau să procure produsul petrolier neaccizat, loc în care venea și inculpatul T.D.P. care îl contacta, la rândul său, pe inculpatul V.G. cu care stabilea, de comun acord, ce tip de produse trebuia să treacă în acte și către ce beneficiar. Inculpatul S.I. întocmea, la rândul său, documentele care i se cereau și le semna, iar alteori, când acesta se afla în stare de ebrietate înscrisurile erau semnate de ceilalți inculpați. Probele testimoniale sunt completate cu notele de constatare întocmite de D.G.F.P.

Argeș dar și cu raportul de expertiză contabil dispus și efectuat în cauză. Cu privire la infracțiunea de spălare de bani, se reține că din procesul-verbal întocmit de D.G.F.P. Argeș - Direcția Controlului Fiscal - rezultă că S.C. N.V.M. S.R.L. administrată de inculpatul V.G. a acționat ca o societate tip fantomă, fiind folosită de inculpații V.G. și S.I. la efectuarea unor tranzacții ilegale. În urma examinării rulajului conturilor, s-a constatat că pentru a nu li se depista activitățile comerciale inculpatul V.G. a făcut, în mod succesiv, transferuri de bani de la o bancă la alta, a retras sume de bani sub motivarea restituire împrumut asociat sau ridicare de bani pentru salarii, în condițiile în care S.C.

N.V.M. S.R.L. nu figura în evidențele A.F.P. Costești cu niciun salariat. Inculpatul V.G. a transferat, de asemenea, sume de bani din contul S.C. N.V.M. S.R.L. în conturile sale personale, a efectuat sau a primit sume de bani de la firme fantomă (S.C. P.D. S.R.L. Ploiești, S.C. I. S.R.L. Sighetu Marmației, S.C. S. S.R.L. București, etc.). Prin toate aceste modalități inculpatul V.G. a urmărit ascunderea, disimularea originii ilicite a sumelor de bani cu care erau alimentate conturile S.C. N.V.M. S.R.L. În fine, în ceea ce privește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, soluția de încetare a procesului penal ca urmare a împlinirii termenului de prescripție este legală, probele administrate demonstrând existența acesteia și săvârșirea ei de către inculpați astfel că nu se poate dispune o soluție de achitare.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (2) lit. d) C. proc. pen. va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Pitești împotriva Deciziei penale nr. 134/A din 15 noiembrie 2012 a Curții de Apel Pitești. Va casa în parte decizia și în parte Sentința penală nr. 204 din 29 martie 2012 a Tribunalului Argeș numai în ceea ce privește omisiunea anulării înscrisurilor falsificate și în baza art. 348 C. proc. pen., va dispune anularea acestora. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. În baza art. 385 15 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații T.D.P., A.C.D., S.I.

și V.G. Văzând și dispozițiile art. 189 - 192 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Pitești împotriva Deciziei penale nr. 134/A din 15 noiembrie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează, în parte, decizia penală atacată și, în parte, Sentința penală nr. 204 din 29 martie 2012 a Tribunalului Argeș, numai în ceea ce privește omisiunea anulării înscrisurilor falsificate. În baza art. 348 C. proc. pen., dispune anularea următoarelor înscrisuri: I. Documentele ridicate de la beneficiarii de produse petroliere și în care inculpații, care au emis aceste documente în numele S.C N.V.M. S.R.L. Costești, au inserat mențiuni necorespunzătoare adevărului cu privire la produsul comercializat, respectiv: 1. Facturi fiscale, după cum urmează: - Factura Serie/Număr AGAGA 1558360 din 29 iulie 2002 - furnizor S.C N.V.M.

S.R.L. Costești, cumpărător S.C T.G. S.R.L. - volumul III dosar urmărire penală, fila 129; - Factura Serie/Număr AGACA 1558361 din 09 august 2002 - furnizor S.C. N.V.M. S.R.L. Costești, cumpărător S.C. L.V. S.R.L. RM. VÂLCEA - volumul III dosar urmărire penală, fila 6; - Factura Serie/Număr UMAAAA 1085567 din 04 aprilie 2003 - furnizor S.C. N.V.M. S.R.L. Costești, cumpărător S.C A.N.C. S.R.L. - volumul VI dosar urmărire penală, fila 208; - Factura Serie/Număr UMAAAA 1085568 din 16 aprilie 2003 - furnizor S.C. N.V.M. S.R.L. Costești, cumpărător S.C A.N.C. S.R.L. - volumul VI dosar urmărire penală, fila 209; - Factura Serie/Număr UMAAAA 1085570 din 17 aprilie 2003 - furnizor S.C N.V.M. S.R.L. Costești, cumpărător S.C.

A.N.C. S.R.L. - volumul VI dosar urmărire penală, fila 210; - Factura Serie/Număr UMAAAA 1085571 din 18 aprilie 2003 - furnizor S.C N.V.M. S.R.L. Costești, cumpărător S.C. A.N.C. S.R.L. - volumul VI dosar urmărire penală, fila 211; - Factura Serie/Număr UMAAAA 1085572 din 19 aprilie 2003 - furnizor S.C N.V.M. S.R.L. Costești, cumpărător S.C. A.N.C. S.R.L. - volumul VI dosar urmărire penală, fila 212; - Factura Serie/Număr UMAAAA 1085574 din 30 aprilie 2003 - furnizor S.C N.V.M. S.R.L. Costești, cumpărător S.C. A.N.C. S.R.L. - volumul VI dosar urmărire penală, fila 213; - Factura Serie/Număr UMAAAA 1085597 din 04 martie 2004 - furnizor S.C N.V.M. S.R.L. Costești, cumpărător S.C. A.C.C. S.R.L., volumul VI dosar urmărire penală, fila 303; - Factura Serie/Număr UMAAAA 1085575 din 10 martie 2004 - furnizor S.C N.V.M.

S.R.L. Costești, cumpărător S.C. C.C. S.R.L. Sibiu, volumul V dosar urmărire penală, fila 85; - Factura Serie/Număr UMAAAA 1085580 din 25 martie 2004 - furnizor S.C N.V.M. S.R.L. Costești, cumpărător S.C. C.C. S.R.L. Sibiu, volumul V dosar urmărire penală, fila 87; - Factura Serie/Număr UMAAAA 1085590 din 03 aprilie 2004 - furnizor S.C N.V.M. S.R.L. Costești, cumpărător S.C. A.N.O. S.R.L. Argeș, volumul IV dosar urmărire penală, fila 6; - Factura Serie/Număr UMAAAA 1085593 din 05 aprilie 2004 - furnizor S.C N.V.M. S.R.L. Costești, cumpărător S.C. A.N.O. S.R.L. Argeș - volumul IV dosar urmărire penală, fila 7; - Factura Serie/Număr AGACB 6866409 din 12 aprilie 2004 - furnizor S.C N.V.M. S.R.L.

Costești, cumpărător S.C. A.O. S.R.L. Sibiu, volumul VI dosar urmărire penală, fila 314; - Factura Serie/Număr UMAAAA 1085598 din 13 aprilie 2004 - furnizor S.C N.V.M. S.R.L. Costești, cumpărător S.C. A.N.O. S.R.L. Argeș, volumul IV dosar urmărire penală, fila 8; - Factura Serie/Număr UMAAAA 1085582 din 15 aprilie 2004 - furnizor S.C N.V.M. S.R.L. Costești, cumpărător S.C. E. S.R.L. Saliste Sibiu, volumul X dosar urmărire penală, fila 120; - Factura Serie/Număr AGACB 6866402 din 20 aprilie 2004 - furnizor S.C N.V.M. S.R.L. Costești, cumpărător S.C E.S. S.R.L. Sebeș, Alba, volumul X dosar urmărire penală, fila 296; - Factura Serie/Număr AGACB 6866403 din 20 aprilie 2004 - furnizor S.C N.V.M. S.R.L.

Costești, cumpărător S.C. E.S. S.R.L. Sebeș, Alba, volumul X dosar urmărire penală, fila 297; - Factura Serie/Număr AGACB 6866401 din 21 aprilie 2004 - furnizor S.C. N.V.M. S.R.L. Costești, cumpărător S.C. C.C. S.R.L. Sibiu, volumul V dosar urmărire penală, fila 88; - Factura Serie/Număr UMAAAA 1085591 din 26 aprilie 2004 - furnizor S.C. N.V.M. S.R.L. Costești, cumpărător S.C. P.O. S.R.L. Brașov, volumul III dosar urmărire penală, fila 38; - Factura Serie/Număr UMAAAA 2367643 din 26 aprilie 2004 - furnizor S.C. N.V.M. S.R.L. Costești, cumpărător S.C. A. S.A. Alexandria, volumul VI dosar urmărire penală, fila 25; - Factura Serie/Număr AGACB 8804786 din 27 aprilie 2004 - furnizor S.C. N.V.M. S.R.L.

Costești, cumpărător S.C. A.N.O. S.R.L. Argeș, volumul IV dosar urmărire penală, fila 9; - Factura Serie/Număr UMAAAA 2367650 din 27 aprilie 2004 - furnizor S.C. N.V.M. S.R.L. Costești, cumpărător S.C. C.C. S.R.L. Sibiu, volumul V dosar urmărire penală, fila 90; - Factura Serie/Număr UMAAAA 3210950 din 05 mai 2004 - furnizor S.C. N.V.M. S.R.L. Costești, cumpărător S.C. M.K.O. S.R.L. Timișoara, volumul III dosar urmărire penală, fila 26; - Factura Serie/Număr UMAAAA 1085592 din 06 mai 2004 - furnizor S.C. N.V.M. S.R.L. Costești, cumpărător S.C. I.S.C. S.R.L. - volumul III dosar urmărire penală, fila 387; - Factura Serie/Număr UMAAAA 1085588 din 11 mai 2004 - furnizor S.C. N.V.M. S.R.L. Costești, cumpărător S.C.

C.C. S.R.L. Sibiu, volumul V dosar urmărire penală, fila 93; - Factura Serie/Număr UMAAAA 3210945 din 21 mai 2004 - furnizor S.C. N.V.M. S.R.L. Costești, cumpărător S.C. A.O. S.R.L. Sibiu, volumul VI dosar urmărire penală, fila 318; - Factura Serie/Număr AGACB 686414 din 26 mai 2004 - furnizor S.C. N.V.M. S.R.L. Costești, cumpărător S.C. P.O. S.R.L. Brașov, volumul III dosar urmărire penală, fila 36; - Factura Serie/Număr AGACB 686411 din 21 iunie 2004 - furnizor S.C. N.V.M. S.R.L. Costești, cumpărător S.C. A.O. S.R.L. Sibiu, volumul VI dosar urmărire penală, fila 325; - Factura Serie/Număr AGACB 6866413 din 21 mai 2004 - furnizor S.C. N.V.M. S.R.L. Costești, cumpărător S.C. P.O. S.R.L., volumul III dosar urmărire penală, fila 37. 2. Avize de însoțire a mărfii, după cum urmează: - Aviz Serie/Număr UMAAAAA/1166477 din 21 mai 2004 - furnizor S.C.

N.V.M. S.R.L. Costești, beneficiar S.C. A. S.R.L., volumul IV dosar urmărire penală, fila 210; - Aviz Serie/Număr AGAAA 0964457 - furnizor S.C. N.V.M. S.R.L. Costești, beneficiar S.C. T.G. S.R.L., volumul III dosar urmărire penală, fila 37; - Aviz Serie/Număr AGAAA 0964473 din 25 martie 2004 - furnizor S.C. N.V.M. S.R.L. Costești, beneficiar S.C. C.C. S.R.L. Sibiu, volumul V dosar urmărire penală, fila 86; - Aviz Serie/Număr AGAAA 0964487 din 10 mai 2004 - furnizor S.C. N.V.M. S.R.L. Costești, beneficiar S.C. C.C. S.R.L. Sibiu, volumul V dosar urmărire penală, fila 91; - Aviz Serie/Număr UMAAAAA 1166467 din 11 mai 2004 - furnizor S.C. N.V.M. S.R.L. Costești, beneficiar S.C. C.C. S.R.L. Sibiu, volumul V dosar urmărire penală, fila 92; - Aviz Serie/Număr AGAAA 0964476 - furnizor S.C.

N.V.M. S.R.L. Costești, beneficiar S.C. A.C. S.R.L. Caransebeș, volumul VI dosar urmărire penală, fila 304. II. Ordine de plată, în care inculpații au inserat mențiuni necorespunzătoare adevărului cu privire la justificarea operațiunii, după cum urmează: - Ordin nr. 8 din 26 martie 2004 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. - Beneficiar S.I., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 234; - Ordin nr. 21 din 22 martie 2004 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. - Beneficiar S.I., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 235; - Ordin nr. 17 din 18 iulie 2003 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. - Beneficiar V.G., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 237; - Ordin nr. 19 din 21 iulie 2003 - B.R.D.

- Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. - Beneficiar V.G., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 238; - Ordin nr. 27 din 21 aprilie 2004 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. - Beneficiar S.I., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 240; - Ordin nr. 17 din 10 martie 2004 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. - Beneficiar S.I., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 241; - Ordin nr. 16 din 09 martie 2004 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. - Beneficiar S.I., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 242; - Ordin nr. 13 din 01 martie 2004 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. - Beneficiar S.I., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 243; - Ordin nr. 9 din 10 aprilie 2003 - B.R.D. - Plătitor S.C.

N.V.M. S.R.L. - Beneficiar V.G., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 244; - Ordin nr. 10 din 04 aprilie 2003 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. - Beneficiar V.G., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 245; - Ordin nr. 8 din 17 martie 2003 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. - Beneficiar V.G., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 246; - Ordin nr. 14 din 03 martie 2004 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. - Beneficiar S.I., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 248; - Ordin nr. 10 din 24 aprilie 2003 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. - Beneficiar V.G., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 247; - Ordin nr. 21 din 26 martie 2004 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L.

- Beneficiar S.I., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 279; - Ordin nr. 23 din 13 aprilie 2004 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. - Beneficiar S.I., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 280; - Ordin nr. 8 din 20 februarie 2004 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. - Beneficiar S.I., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 281; - Ordin nr. 10 din 21 mai 2003 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. - Beneficiar V.G., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 282; - Ordin nr. 12 din 23 mai 2003 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. - Beneficiar V.G., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 283; - Ordin nr. 14 din 27 mai 2003 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. - Beneficiar V.G., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 284; - Ordin nr. 16 din 27 iunie 2003 - B.R.D.

- Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. - Beneficiar V.G., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 285; - Ordin nr. 20 din 28 iulie 2003 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. - Beneficiar V.G., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 286; - Ordin nr. 22 din 13 ianuarie 2004 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. - Beneficiar V.G., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 287; - Ordin nr. 19 din 03 iulie 2003 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. - Beneficiar V.G., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 288; - Ordin nr. 4 din 26 ianuarie 2004 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. - Beneficiar V.G., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 289; - Ordin nr. 12 din 25 aprilie 2003 - B.R.D. - Plătitor S.C.

N.V.M. S.R.L. - Beneficiar V.G., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 292; - Ordin nr. 1 din 21 august 2002 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. - Beneficiar V.G., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 294; - Ordin nr. 54 din 04 martie 2003 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. - Beneficiar V.G., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 296; - Ordin nr. 27 din 20 aprilie 2004 - B.R.D. - Plătitor S.C. N.V.M. S.R.L. - Beneficiar S.I., volumul XIII dosar urmărire penală, fila 298. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații T.D.P., A.C.D., S.I. și V.G. împotriva a