ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4551/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 363 din 8 aprilie

2003, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe inculpatul

B.N. la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la

art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art.

76 alin. (1) lit. a) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen., a fost menținută starea de arest, computată durata prevenției și a

fost confiscat briceagul care a servit la comiterea infracțiunii.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut că la data de 27 iunie 2002, cu ocazia unui conflict

spontan ce a avut loc în fața sediului unei societăți comerciale, inculpatul a

lovit o persoană cu un briceag în zona umărului și a înjunghiat-o în abdomen

cauzându-i leziuni care i-au pus viața în primejdie.

Din raportul de expertiză

medico-legală rezultă că victima a prezentat o plagă de un cm în zona

abdominală și o plagă cu tăiere descendent până la nivelul regiunii iliacee

drept.

Leziunile traumatice au putut fi

produse prin lovire cu obiect tăietor-înțepător, au necesitat 25-30 zile

îngrijiri medicale pentru vindecare și au pus în primejdie viața victimei.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul, primul

solicitând majorarea pedepsei, iar al doilea reducerea ei.

Ambele apeluri au fost respinse prin

decizia nr. 346 din 16 iunie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală.

Inculpatul a declarat recurs, fără

a-l motiva.

Apărătorul a susținut că hotărârile

nu sunt temeinice sub aspectul individualizării pedepsei pe care o consideră

aspră, motiv pentru care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor

și dându-se o eficiență mai mare circumstanțelor atenuante reținute în favoarea

inculpatului, reducerea pedepsei aplicate.

Recursul nu este fondat.

Examinând hotărârile pronunțate se

constată că pedeapsa astfel cum a fost stabilită și aplicată reflectă corect

gradul de pericol social al faptei și făptuitorului.

Sub acest aspect este de relevat că

inculpatul a recunoscut și regretat comiterea faptei, astfel că la

individualizarea pedepsei s-au avut în vedere sinceritatea și regretul

manifestat, precum și celelalte împrejurări favorabile, vârsta înaintată,

comportamentul corespunzător în familie și societate, lipsa antecedente lor

penale, ceea ce a dus la recunoașterea circumstanțelor atenuante conform art.

74 C. pen., cu consecința aplicării potrivit art. 76 C. pen., a unei pedepse

sub minimul special prevăzut de lege, cuantumul stabilit asigurând reeducarea

făptuitorului și prevenirea săvârșirii unor alte infracțiuni.

Deoarece, criteriile prevăzute de

art. 72 C. pen., au fost respectate recursul urmează să fie respins.

Întrucât inculpatul a fost judecat

în stare de arest, urmează ca din pedeapsa aplicată să se compute durata

prevenției.

Cheltuielile efectuate de stat în

care se include și onorariul apărătorului din oficiu ce va fi avansat din

fondul Ministerului Justiției vor fi restituite de către inculpat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

inculpatul B.N. împotriva deciziei nr. 346 din 16 iunie 2003 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală, ca nefondat.

Compută din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 27 iunie 2002 la

zi.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul

apărătorului din oficiu în sumă de 400.000 lei, ce va fi avansat din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 octombrie 2003.