ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4551/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 363 din 8 aprilie 2003, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe inculpatul B.N. la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., a fost menținută starea de arest, computată durata prevenției și a fost confiscat briceagul care a servit la comiterea infracțiunii. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că la data de 27 iunie 2002, cu ocazia unui conflict spontan ce a avut loc în fața sediului unei societăți comerciale, inculpatul a lovit o persoană cu un briceag în zona umărului și a înjunghiat-o în abdomen cauzându-i leziuni care i-au pus viața în primejdie.

Din raportul de expertiză medico-legală rezultă că victima a prezentat o plagă de un cm în zona abdominală și o plagă cu tăiere descendent până la nivelul regiunii iliacee drept. Leziunile traumatice au putut fi produse prin lovire cu obiect tăietor-înțepător, au necesitat 25-30 zile îngrijiri medicale pentru vindecare și au pus în primejdie viața victimei. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul, primul solicitând majorarea pedepsei, iar al doilea reducerea ei. Ambele apeluri au fost respinse prin decizia nr. 346 din 16 iunie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Inculpatul a declarat recurs, fără a-l motiva.

Apărătorul a susținut că hotărârile nu sunt temeinice sub aspectul individualizării pedepsei pe care o consideră aspră, motiv pentru care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și dându-se o eficiență mai mare circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului, reducerea pedepsei aplicate. Recursul nu este fondat. Examinând hotărârile pronunțate se constată că pedeapsa astfel cum a fost stabilită și aplicată reflectă corect gradul de pericol social al faptei și făptuitorului.

Sub acest aspect este de relevat că inculpatul a recunoscut și regretat comiterea faptei, astfel că la individualizarea pedepsei s-au avut în vedere sinceritatea și regretul manifestat, precum și celelalte împrejurări favorabile, vârsta înaintată, comportamentul corespunzător în familie și societate, lipsa antecedente lor penale, ceea ce a dus la recunoașterea circumstanțelor atenuante conform art. 74 C. pen., cu consecința aplicării potrivit art. 76 C. pen., a unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, cuantumul stabilit asigurând reeducarea făptuitorului și prevenirea săvârșirii unor alte infracțiuni. Deoarece, criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., au fost respectate recursul urmează să fie respins.

Întrucât inculpatul a fost judecat în stare de arest, urmează ca din pedeapsa aplicată să se compute durata prevenției. Cheltuielile efectuate de stat în care se include și onorariul apărătorului din oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției vor fi restituite de către inculpat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de inculpatul B.N. împotriva deciziei nr. 346 din 16 iunie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, ca nefondat. Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 27 iunie 2002 la zi. Obligă pe recurent să plătească statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 400.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 16 octombrie 2003.