ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5290/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5290/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

primei instanțe

Prin acțiunea înregistrată la 18 aprilie 2011,

reclamanta C.I.T. S.P.R.L. Cluj – Napoca a solicitat ca, în contradictoriu cu

pârâții A.N.A.F. și D.G.F.P. a Jud. Brașov să se dispună anularea parțială a pct.

8 din procesul – verbal încheiat la 4 februarie 2011 de Comisia de selecție a

practicienilor în insolvență constituită în cadrul A.N.A.F., anularea parțială

a Anunțului din Buletinul procedurilor de insolvență din 15 februarie 2011

privind schimbarea administratorului judiciar al SC M.U.M. U.T.B. SA,

declararea câștigătoare a ofertei depusă de reclamantă și suspendarea

executării celor două acte administrative până la soluționarea irevocabilă a prezentei

cauze.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că, prin sentința nr. 2170 din 9 decembrie 2010 a

Tribunalului Brașov, a fost numită administrator judiciar provizoriu al SC M.U.M.

U.T.B. SA, dar în urma licitației organizate pentru desemnarea unui nou

practician în insolvență, prin actele administrative contestate a fost desemnată

în mod nelegal câștigătoare oferta depusă de practicianul în insolvență P.I.P.

I.P.U.R.L.

Reclamanta a susținut

că oferta sa a fost depunctată de Comisia de selecție din cadrul A.N.A.F., care

nu a avut în vedere strategia propusă pentru distribuirea sumelor aferente creanțelor

bugetare, de experiența îndelungată în domeniu, de istoricul impresionant pe

care – l are în gestionarea dosarelor de procedură; de asemenea, s-a susținut

că, în procesul de selecție, s-a acordat în mod greșit același punctaj în

privința criteriilor tehnice, stabilindu-se fără temei existența unei echivalențe

între o societate profesională de practicieni în insolvență, având personal angajat

și colaboratori de circa 60 de persoane și un I.P.U.R.L., ca formă de

exercitare a profesiei care presupune o derulare individuală a activității de

practician în insolvență.

de fond

Prin încheierea dată

în ședința publică de la 23 iunie 2011, Curtea de Apel Cluj, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, a dispus suspendarea executării actelor administrative

contestate și a respins excepțiile privind necompetența generală, materială și

teritorială a instanței, excepția inadmisibilității acțiunii, excepția autorității

de lucru judecat și excepția lipsei calității procesuale pasive a D.G.F.P.a Jud.

Brașov.

Cererea de suspendare

a executării a fost admisă, constatându-se că sunt îndeplinite condițiile cumulative

prevăzute de art. 14 alin. (1) și art. 15 din Legea nr. 554/2004, atât în

privința existenței cazului bine justificat, cât și în ceea ce privește paguba

iminentă, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004,

ca prejudiciu material, viitor și previzibil.

În temeiul

dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 3 pct. 1 C. proc.

civ. și art. 159 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., instanța de fond a

constatat că este competentă general, material și teritorial să soluționeze

cauza față de natura juridică de acte administrative a procesului – verbal și a

anunțului contestate și de rangul autorităților publice emitente ale celor două

acte.

Excepția inadmisibilității

acțiunii, întemeiată pe dispozițiile art. 19 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, a

fost respinsă cu motivarea că, actul de selecție a practicienilor în insolvență

are natura de act administrativ pentru care controlul de legalitate este

realizat de instanța de contencios administrativ.

Excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtei D.G.F.P. a fost respinsă, reținându-se că

această autoritate, deși nu este legată direct și nemijlocit de adoptarea

actelor contestate, are o implicare importantă în procedura de selecție.

Excepția autorității

de lucru judecat a fost respinsă, constatându-se că nu sunt îndeplinite cerințele

prevăzute de art. 166 C. proc. civ. și art. 1201 C. civ., întrucât în prezenta

cauză au fost invocate și alte motive decât cele care au făcut obiectul cererii

înregistrate în Dosarul nr. 176/64/2011 al Curții de Apel Brașov.

Aceeași instanță s-a

pronunțat pe fondul cauzei prin sentința civilă nr. 681 din 17 noiembrie 2011,

prin care a admis în parte acțiunea, a anulat parțial procesul – verbal din 4

februarie 2011 emis de pârâta A.N.A.F. – Comisia de selecție a practicienilor

în insolvență în ceea ce privește pct. 8, a anulat parțial anunțul din

Buletinul procedurilor de insolvență din 15 februarie 2011 privind schimbarea administratorului

judiciar al SC M.U.M. U.T.B. SA și a obligat pârâtele să plătească reclamantei cheltuieli

de judecată în sumă de 4,30 lei.

Hotărând astfel,

instanța de fond a reținut că, la calculul punctajului acordat reclamantei s-a

ținut seama de un criteriu nelegal, dat fiind că, prin Decizia nr. 5662 din 16

decembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost anulate definitiv

și irevocabil dispozițiile art. 2 alin. (3) lit. d) și pct. 2.1 din Ordinul A.N.A.F.

nr. 1009/2007 în ceea ce privește acordarea punctajului privind strategia de

reorganizare și/sau lichidare din anexa ordinului.

S-a considerat că,

aplicarea și reținerea unui criteriu stabilit de o normă dintr-un act normativ

anulată irevocabil conduce la constatarea unei stări de nelegalitate a actului

administrativ adoptat în aceste condiții.

Prin utilizarea unui criteriu

nelegal, reclamanta a fost defavorizată în cadrul evaluării ofertei în favoarea

concurentei cu 25 de puncte pe care aceasta le-a obținut în mod nelegal.

Instanța de fond a reținut

că nu au fost respectate dispozițiile legale nici în ceea ce privește acordarea

punctajului pentru criteriul colaborării cu organul fiscal, în raport cu starea

de fapt și de drept prezentată de reclamantă și care nu a fost negată de

pârâte.

Sub acest aspect, s-a

considerat că, în aprecierea criteriului respectiv, nu se poate justifica acordarea

unui punctaj maxim ofertantului câștigător, care este un practician în

insolvență înființat în august 2010, deci fără o activitate consistentă

desfășurată până la data de 4 februarie 2011, iar reclamantei să i se acorde

punctaj nul, deși o societate de tradiție în domeniul insolvenței, având

activitate solidă.

Inconsecvența

pârâtelor în analiza și evaluarea acestui criteriu a fost reținută față de

licitația organizată în procedura de insolvență a altui debitor, în care

reclamanta a fost evaluată cu nivelul maxim de punctaj, punctaj pe care l-a

obținut de asemenea în procedura derulată la data de 8 aprilie 2011, la

interval relativ scurt după data licitației contestate în prezentul litigiu.

Din acest motiv, s-a

apreciat că reclamanta a fost tratată diferențiat sub aspectul evaluării și

analizei aceluiași criteriu, fără să existe o justificare pertinentă a unei

asemenea conduite din partea administrației, ceea ce echivalează cu noțiunea de

exces de putere, consacrată legislativ în art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr.

554/2004.

Instanța de fond a considerat

că exercitarea dreptului de apreciere al pârâtelor cu privire la evaluarea punctajului

relativ la criteriul colaborării cu organul fiscal a fost efectuată cu

încălcarea marjei rezonabile de apreciere, deci discreționar și abuziv, lipsind-o

pe reclamantă de posibilitatea de a-și exercita dreptul recunoscut de lege,

acela de a fi numit practician în insolvență într-un litigiu care poartă asupra

unei proceduri de insolvență, în care unul dintre creditorii importanți este

statul.

Punctajele acordate

pentru criteriul economic referitor la onorariul de succes și pentru criteriul

privind numărul de personal alocat au fost considerate de prima instanță ca

fiind susceptibile de dubii din punct de vedere al legalității, față de împrejurarea

că ambii concurenți aflați în competiție au primit același punctaj, fără să

existe nuanțări în cadrul evaluării ofertelor propuse de aceștia.

Anulând actele administrative

contestate, instanța de fond a reținut că nu este însă posibilă și legală soluționarea

cererii de a desemna pe cale directă prin actul jurisdicțional ofertantul

câștigător în persoana reclamantei, dat fiind că, procedura de licitație

presupune o serie de operațiuni tehnico – juridice menite de a stabili

câștigătorul acesteia și deci a decela care este persoana cu care autoritatea

contractantă va încheia contractul.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe, au declarat recurs pârâtele D.G.F.P. a Jud. Brașov și A.N.A.F.

Recurenta D.G.F.P. a

Jud. Brașov a solicitat modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii

formulate de reclamantă, în principal pentru lipsa calității procesuale pasive,

iar în subsidiar, ca neîntemeiată.

Recurenta - pârâtă a

susținut că, raportat la obiectul acțiunii și temeiul de drept invocat, nu are calitate

procesuală pasivă, iar anunțul pe care l-a publicat în Buletinul Procedurilor de

Insolvență din 15 februarie 2011 privind schimbarea administratorului judiciar

al SC M.U.M. U.T.B. SA nu reprezintă un act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004.

În dezvoltarea motivelor

de recurs, s-a arătat că, anunțul contestat este un act procedural emis de D.G.F.P.

Brașov în cadrul dosarului privind procedura insolvenței SC M.U.M. U.T.B. SA și

are natura juridică a unui vot acordat în cadrul adunării creditorilor.

Astfel, s-a precizat

că, atât anunțul publicat, cât și votul exprimat ulterior în cadrul adunării

creditorilor debitoarei SC M.U.M. U.T.B. SA, reprezintă o manifestare de voință

a D.G.F.P. Brașov și nu este un act administrativ susceptibil de a fi contestat

în contencios administrativ. Recurenta a învederat că anunțul respectiv este un

act procedural pus de legiuitor la îndemâna creditorului majoritar, care are

dreptul legal de a desemna practicianul în insolvență în cadrul procedurii de

insolvență.

În recursul declarat de

pârâta A.N.A.F. au fost invocate motivele de recurs prevăzute de dispozițiile

art. 304 pct. 3 și pct. 9 C. proc. civ.

În primul motiv de

recurs, invocat în baza art. 304 pct. 3 C. proc. civ., a fost criticată

hotărârea primei instanțe pentru încălcarea necompetenței de ordine publică

prin anularea parțială a anunțului din Buletinul Procedurilor de Insolvență din

15 februarie 2011, cu motivarea că, pentru contestarea acestui anunț este

reglementată o altă procedură judiciară în legea specială, respectiv Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței.

În acest sens, s-a

precizat că, însăși intimata – reclamantă a formulat în baza dispozițiilor art.

19 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 la Tribunalul Brașov o contestație împotriva

anunțului de înlocuire a administratorului judiciar.

În motivul de recurs invocat

în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a susținut că hotărârea atacată a fost

dată cu aplicarea greșită a legii.

Recurenta - pârâtă a arătat

că s-a dispus în mod greșit anularea parțială a procesului – verbal din 4

februarie 2011 al Comisiei de selecție a practicienilor în insolvență agreați

de A.N.A.F., fără a se avea în vedere că, pentru realizarea selecției sunt

stabilite prin Ordinul din 2007 criterii identice pentru toți practicienii în

insolvență care intenționează să participe la procedura de selecție, indiferent

de forma de organizate a profesiei, astfel cum aceasta este reglementată prin

lege.

Concluzia instanței

de fond privind depunctarea greșită a intimatei – reclamante la criteriul

privind colaborarea cu organul fiscal a fost criticată, cu referire la cauzele care

atestă existența unei colaborări defectuoase. Recurenta – pârâtă a învederat

că, acest criteriu a fost instituit în considerarea relațiilor directe dintre organele

fiscale și practicienii în insolvență, precum și a faptului că nu este în

interesul organului fiscal – creditor bugetar/ garantat să propună

judecătorului sindic în procedura insolvenței desemnarea unui practician cu

care a avut o colaborare defectuoasă.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursurilor

Examinând actele și

lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și 304 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte va admite ambele recursuri declarate în cauză, pentru

următoarele considerente:

de drept relevante

La pct. 8 din

procesul – verbal întocmit la 4 februarie 2011 de Comisia de selecție a

practicienilor din insolvență din cadrul A.N.A.F., după analizarea și acordarea

punctajelor ofertelor depuse, potrivit dispozițiilor art. 2 al Ordinulului din 2007

emis de Președintele A.N.A.F., s-a hotărât ca oferta în insolvență Prime Insolv

Practice I.P.U.R.L să fie desemnată câștigătoare, ca urmare a faptului că a

obținut cel mai mare punctaj, respectiv 75 de puncte.

Urmare acestei

hotărâri, D.G.F.P. Brașov a comunicat în Buletinul procedurilor de insolvență din

15 februarie 2011 anunțul privind numirea în calitate de administrator judiciar

al debitoarei SC M.U.M. U.T.B. SA a Prime Insolv Practice I.P.U.R.L., cu un

onorariu lunar de 0 lei și un onorariu de succes de 4,5%din sumele încasate în

averea debitoarei, exclusiv T.V.A.

Acțiunea în anularea

acestor două acte a fost greșit soluționată de prima instanță fără a se pune în

discuția părților necesitatea introducerii în cauză a practicianului în

insolvență desemnat să fie propus în Dosarul de insolvență nr. 5386/2008 aflat

pe rolul Tribunalului Brașov privind pe debitoarea SC M.U.M. U.T.B. SA.

Deși este beneficiarul

celor două acte anulate prin hotărârea atacată, practicianul în insolvență

Prime Insolv Practice I.P.U.R.L. nu a participat la judecarea pricinii și nu a

avut posibilitatea de a formula apărări cu privire la drepturile care i-au fost

recunoscute.

Hotărârea pronunțată

fără citarea în cauză a titularului actelor deduse judecății este rezultatul

încălcării dreptului la apărare și a principiului contradictorialității, ca

principiu fundamental al procesului civil, conform căruia părțile pot să

formuleze cereri, să propună, să administreze probe și să pună concluzii cu

privire la toate problemele de fapt și de drept de care depinde corecta

soluționare a procesului, indiferent dacă acestea au fost puse în discuție din

inițiativa părților ori a judecătorului.

În consecință, cadrul

procesual al litigiului nu a fost corect determinat prin exercitarea rolului

activ al judecătorului în conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, care prevăd că, instanța de contencios administrativ poate

introduce în cauză, la cerere, organismele sociale interesate sau poate pune în

discuție, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora, precum și a

altor subiecte de drept.

În atare situație, se

impune casarea hotărârii pronunțate de instanța de fond și trimiterea cauzei

spre rejudecare la aceeași instanță, în vederea punerii în discuție a

introducerii în litigiu a practicianului în insolvență, în favoarea căruia au

fost emise cele două acte pentru care a fost formulată acțiunea în anulare și

care au produs față de acesta consecințe juridice, în condițiile în care

cererea intimatei – reclamante de suspendare a executării celor două acte a

fost respinsă irevocabil prin Decizia nr. 5568 din 23 noiembrie 2011 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

Aceeași soluție se

impune în cauză și față de omisiunea de pronunțare asupra excepției inadmisibilității

acțiunii în anulare a anunțului din Buletinul procedurilor de insolvență din 15

februarie 2011 privind schimbarea administratorului judiciar al SC M.U.M. U.T.B.

SA.

Prin încheierea din

23 iunie 2011 a fost respinsă această excepție, ca de altfel și excepția de

necompetență materială, numai după analizarea naturii juridice a procesului –

verbal din 4 februarie 2011 întocmit de Comisia de selecție a practicienilor în

insolvență, fără a se proceda în același mod în privința celui de-al doilea act

contestat, anunțul comunicat de D.G.F.P. Brașov în Buletinul procedurilor în

insolvență din 15 februarie 2011.

Pentru calificarea juridică

a acestui anunț și implicit, pentru stabilirea corectă a instanței competentă

să se pronunțe asupra acțiunii în anulare, se impunea a fi examinate

dispozițiile art. 19 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, conform cărora, decizia

de desemnare a unui administrator judiciar poate fi contestată de creditori la

judecătorul sindic, pentru motive de nelegalitate, în termen de 3 zile de la

data publicării acesteia în Buletinul procedurilor de insolvență.

În același sens,

trebuia avut în vedere înțelesul dat în art. 3 pct. 29 din legea susmenționată

termenului de Buletin al procedurilor de insolvență, definit ca fiind

publicația editată de O.N.R.C., care are drept scop publicarea citațiilor,

convocărilor, notificărilor și comunicărilor actelor de procedură efectuate de

instanțele judecătorești, administratorul judiciar/lichidator după deschiderea procedurii

de insolvență.

În raport cu aceste

prevederi legale, instanța de fond nu a stabilit dacă pentru anunțul contestat

prin acțiune nu era aplicabilă o altă procedură judiciară, decât aceea a contenciosului

administrativ, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

de recurs și temeiul juridic al acesteia

Pentru considerentele

care au fost expuse, în baza dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004

și art. 313 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va casa

hotărârea atacată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași

instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de A.N.A.F. și D.G.F.P. a Jud. Brașov împotriva sentinței civile nr. 681

din 17 noiembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 decembrie 2012.