ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4149/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 5110 din 14

septembrie 2011 Curtea de Apel București- Secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul

Cârjă Gheorghe și, pe cale de consecință, a constatat calitatea pârâtului C.G.

de colaborator al Securității.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut că din conținutul celor două

angajamente din data de 3 decembrie 1975 și, respectiv, 25 martie 1982, reiese

că pârâtul a acceptat colaborarea în secret cu organe ale Securității statului,

fiind recrutat de trei ori, în perioada 1975 - 1976, 1976-1980 și 1982-1989.

Dispozițiile art. 2

lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 definesc noțiunea de colaborator al Securității ca

fiind persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note

și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii securității, prin

care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist

și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Din probele administrate

în cauză de reclamant, reiese că prima condiție impusă de dispozițiile legale precizate,

este îndeplinită, pe parcursul colaborării cu organele de securitate, pârâtul furnizând

informații despre atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, fără ca aceste

informații să fie „cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau

de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de

reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost,

fie cercetată, fie judecată și condamnată” pentru a fi incidentă excepția prevăzută

de lege.

În raport de conținutul

înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, Curtea de Apel a reținut că prin informațiile

furnizate (referitoare la opiniile exprimate de persoanele vizate, în legătură cu

neajunsurile regimului socialist), pârâtul a contribuit la îngrădirea dreptului

la viață privată și a

dreptului

la libertatea de exprimare ale acestor persoane prin notele informative întocmite

ca urmare a angajamentelor de colaborare cu structurile securității, fiind astfel

îndeplinită și cea de-a doua condiție, prevăzută de dispozițiile art. 2, lit.

b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Împotriva hotărârii instanței

de fond pârâtul C.G. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului

se arată că în notele informative întocmite, în scris sau verbal, nu a consemnat

niciodată fapte care să constate acțiuni potrivnice regimului comunist, de natură

a duce la condamnarea sau oprimarea sub diferite forme, de către securitate, a persoanelor

vizate.

Recurentul a mai arătat

că religia baptistă era acceptată și recunoscută de regimul comunist, el nefăcând

altceva decât să consemneze apartenența studenților străini la acest cult, fără

a-i incrimina și fără a se amesteca în viața privată a acestora.

Referitor la cele două

angajamente semnate cu serviciile de securitate a precizat că a recunoscut acest

lucru încă de la alegerile din 2008, arătând că era greu să te opui recrutării ca

și colaborator și mai greu era să te retragi din proprie inițiativă.

Recurentul consideră că

prin ceea ce a făcut nu a afectat viața privată, nimeni nu a avut de suferit în

privința liberei exprimări a opiniilor, nici o persoană nu a fost judecată sau condamnată

ca urmare a notelor informative întocmite de acesta.

Examinând cauza și sentința

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent,

precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 304

1

din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această

soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Prevederile art. 2

lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări și completări prin Legea

nr. 293/2008, descriu, 3 posibilități de relație benevolă cu structurile de represiune

ale aparatului comunist, impunând îndeplinirea unor condiții specifice fiecărei

categorii.

Astfel, pentru colaborarea

prin furnizare de informații trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

-informațiile furnizate

securității, indiferent sub ce formă, să se refere la activități sau atitudini potrivnice

regimului totalitar comunist. În legătură cu această primă condiție, potrivit cadrului

legal, pentru reținerea calității de colaborator al securității este necesar doar

ca materialele probatorii de tipul celor arătate în textele de lege să se refere

la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și să vizeze

îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, reținerea calității

de colaborator fiind legată de furnizarea unor informații de natura celor impuse

de legiuitor, acesta înțelegând să nu condiționeze în nici un fel cadrul în care

să se desfășoare activitatea de transmitere de informații, ori, unde legea nu distinge

nici interpretul nu trebuie să distingă;

-informațiile prevăzute

mai sus să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În definiția colaboratorului

securității, dată de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări

și completări prin Legea nr. 293/2008, nu se cere ca acesta să furnizeze o pluralitate

de informații. Este de ajuns furnizarea unei singure informații, în condițiile definiției

legale, pentru a fi reținută calitatea de colaborator al securității.

În cauza de față, Înalta

Curte constată că prima condiție impusă de legiuitor pentru reținerea calității

de colaborator al securității prin furnizare de informații este îndeplinită, conținutul

anticomunist al materialelor fiind evident.

Și ce-a de-a doua condiție

este asigurată deoarece nu se poate reține că furnizarea unor informații de asemenea

natură nu a fost făcută conștient, având reprezentarea clară a faptului că relatări

ca cele efectuate de recurentul-pârât nu rămâneau fără urmări.

Informațiile furnizate

de pârât au îngrădit dreptul la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional

cu privire la Drepturile Civile și Politice.

Curtea de Apel a avut

în vedere că prin art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 colaboratorul securității

este definit ca fiind „persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă,

precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii securității,

prin care se denunțau activitățile și atitudinile potrivnice regimului totalitar

comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului”.

Din conținutul celor două

angajamente din data de 3 decembrie 1975 și, respectiv, 25 martie 1982, reiese că

pârâtul a acceptat colaborarea în secret cu organe ale Securității statului, fiind

recrutat de trei ori, astfel:

- în perioada 1975 - 1976,

a fost recrutat pentru încadrarea informativă a militarilor cu termen redus din

cadrul U. Constanța, în scopul prevenirii unor aspecte negative: dezertarea, sustragerea

de muniție și documente cu caracter secret, ascultarea și difuzarea știrilor transmise

de posturi de radio străine, legături cu cetățeni din țări capitaliste, apartenența

la secte religioase interzise;

- în perioada 1976-1980,

a fost recrutat de Serviciul Municipal de Securitate Petroșani, din cadrul I.J.

Hunedoara, pentru încadrarea informativă a studenților români și străini din cadrul

Institutului de Mine din Petroșani;

- în perioada 1982-1989,

a fost recrutat de serviciul de contrainformații economice, din cadrul I.J. Alba,

pentru încadrarea informativă a sectorului subteran al I.M. Baia de Arieș.

Din conținutul înscrisurilor

analizate, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a apreciat că

se poate reține întrunirea cumulativă a condițiilor rezultate din textul art. 2

lit. b), pentru ca pârâtul să fie considerat colaborator al fostei securități, în

accepțiunea data de legiuitor.

În acest sens, Curtea

de Apel a observat că materialele informative pe care își sprijină acțiunea reclamantul

pot fi considerate ca atingând cerințele legale.

Astfel, examinând documentele

propuse cu titlu probatoriu al calității de colaborator al Securității a pârâtului

de către reclamantul C.N.S.A.S. ca atestând transmiterea de informații relevante

către Securitate se poate concluziona că informațiile furnizate de pârât denunțau

activități și atitudini potrivnice regimului totalitar.

Astfel fiind, Înalta Curte

constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi

primite, instanța de fond pronunțând o hotărâre temeinică și legală.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.G. împotriva sentinței

nr. 5110 din 14 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 octombrie

2012.