ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1754/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1754/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra conflictului
negativ de competență de față,
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul
Judecătoriei Brezoi la data de 28 august 2012, reclamanta R..N.P. R. prin
Direcția Silvică Vâlcea, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al
Comunei Berislăvești, a solicitat obligarea acestuia să permită transportul pe
drumurile forestiere Codrea în lungime de 2,5 km și Țigănie-Codrea în lungime
de 4,5 km.
În motivarea acțiunii,
reclamanta a arătat că pârâtul a interzis accesul pe drumurile forestiere
menționate a mijloacelor de transport a materialului lemnos aparținând SC F.
SRL, beneficiar al masei lemnoase din partida Berislăvești, pe motiv că aceste
drumuri sunt drumuri comunale aflate în administrarea Consiliului Local Berislăvești.
A susținut că
pârâtul, în mod nelegal, a înregistrat drumurile forestiere în anexa 16 la H.G.
nr. 1362/2001, prin care s-a aprobat inventarul bunurilor ce aparțin domeniului
public al comunei Berislăvești.
Reclamanta a precizat
că pe rolul Judecătoriei Brezoi se află Dosarul nr. 5083/198/2012 având ca
obiect constatarea nulității parțiale a H.G. 1362/198/2001 în ceea ce privește
drumurile Codrea și Țigănie – Codrea.
A mai arătat că cele
două drumuri sunt drumuri forestiere proprietatea statului, iar terenurile pe
care sunt amplasate sunt cuprinse în amenajamentul silvic, astfel că
înregistrarea acestora în anexa la H.G. 1362/2001 este nelegală.
Hotărârea
Judecătoriei Brezoi
Prin Sentința civilă nr.
3246 din 01 octombrie 2012, Judecătoria Brezoi a admis excepția necompetenței
materiale a instanței, invocată din oficiu, și a declinat competența de
soluționare a cererii de ordonanță președințială în favoarea Curții de Apel
Pitești.
Pentru a pronunța
această soluție, instanța a reținut că potrivit art. 581 alin. (2) C. proc.
civ., cererea de ordonanță președințială se introduce la instanța competentă să
se pronunțe asupra fondului dreptului.
Fondul dreptului
litigios îl constituie includerea drumurilor forestiere Codrea și Țigănie-Codrea
în inventarul domeniului public al Comunei Berislăvești, prin H.G. nr. 1362/2001,
împotriva acestei hotărâri de guvern reclamanta formulând acțiune în anulare,
ce face obiectul Dosarului nr. 5083/198/2012 aflat în prezent pe rolul
Judecătoriei Brezoi.
Potrivit art. 10 alin.
(1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau
încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile
de contencios administrativ și fiscal, ale curților de apel.
În speță, fiind vorba
de un act administrativ emis de o autoritate publică centrală a cărui
legalitate se contestă, din punct de vedere material și teritorial competența
de soluționare a litigiului în fond revine Curții de Apel Pitești.
3.Hotărârea Curții de
Apel Pitești
Curtea de Apel Pitești,
verificându-și competența, a invocat din oficiu excepția necompetenței sale
materiale în soluționarea cauzei.
Prin Sentința civilă nr.
369 din 24 octombrie 2012, Curtea de Apel Pitești, secția a II –a civilă, de contencios
administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în
favoarea Judecătoriei Brezoi.
Pentru a
pronunța această soluție, Curtea a constatat că
„fondul dreptului” la care face
trimitere art. 581 alin. (2) C. proc. civ. nu îl constituie nulitatea hotărârii
de guvern, ci dreptul de folosi/administra terenul, drept pe care pretind
ambele părți că îl au.
Prin urmare, litigiul
din speță nu are natura unui litigiu de contencios administrativ pentru a fi
soluționat de o instanță cu această specializare. De asemenea, în cauză nu este
implicată nicio o autoritate publică centrală și cu atât mai puțin se pune în
discuție legalitatea unui act emis de o astfel de autoritate pentru a se
pretinde că instanța competentă în primă instanță ar fi curtea de apel.
Constatând ivit
conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru
pronunțarea regulatorului de competență, potrivit art. 22 C. proc. civ.
II. Decizia Înaltei
Curți de Casație și Justiție
Înalta Curte de
Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în
conformitate cu dispozițiile art. 20, art. 21,și art. 22 C. proc. civ.,
analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili
competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi, pentru
considerentele ce urmează:
Înalta Curte a reținut
că reclamanta a solicitat, pe calea ordonanței președințiale, obligarea
pârâtului Consiliul Local al Comunei Berislăvești să permită acesteia folosirea
drumurilor forestiere pentru transportul de material lemnos.
De asemenea, prin
cererea formulată, reclamanta a invocat caracterul abuziv al acțiunilor comise
de pârât, care, fără a avea un titlu valabil, ar fi restricționat accesul pe
teren pentru reclamanta ce are drept de administrare, motivat de faptul că
aceste drumuri se află în administrarea Consiliului local Berislăvești, fiind
cuprinse în anexa 16 – poziția 20 la H.G. nr. 1362/2001 prin care s-a aprobat
inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public al comunei Berislăvești.
Înalta Curte a constatat
că, în speță, fondul dreptului la care face trimitere art. 581 alin. (2) C.
proc. civ. nu îl constituie nulitatea hotărârii de guvern, ci dreptul de a
folosi/administra drumurile forestiere, drept pe care ambele părți pretind că
îl au.
Astfel, litigiul din
speță nu are natura unui litigiu de contencios administrativ. De asemenea, nu
este implicată nicio autoritate publică centrală și nici nu se pune în discuție
legalitatea unui act administrativ emis de o atare autoritate.
Potrivit
art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 contenciosul administrativ este
activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ
competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre
părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau
încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie
din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva
o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.
Prin urmare, faptul
că pârâtul este o autoritate publică locală nu atrage de plano competența
instanței de contencios administrativ pentru cenzurarea oricărei acțiuni a
acestuia, în condițiile în care jurisdicția contenciosului administrativ este
una specială și, pe cale de consecință, restrictivă. Acțiunile care nu sunt
consecința aplicării unui act administrativ, actele materiale de ocupare a unui
teren sau de limitare a accesului altor persoane la folosirea unor drumuri, cum
este cazul în speță, chiar dacă s-ar întemeia pe dreptul de proprietate
publică, reglementat în C. civ., nu sunt acte de administrație, ci acțiuni
civile, cenzurabile în instanța de drept comun ca și în cazul în care subiectul
activ al acțiunilor pretins abuzive ar fi o persoană de drept privat.
Pentru aceste
considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în
favoarea Judecătoriei Brezoi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește
competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta R.N.P. R. prin
Direcția Silvică Vâlcea, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al
Comunei Berislăvești, în favoarea Judecătoriei Brezoi.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 26 februarie 2013.