ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4382/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. 47367/3/2011 la data de 10 iunie 2011, întemeiată pe dispozițiile art. 480, 481 C. civ., reclamantul R.I. a chemat în judecată pe pârâții C.D. și C.G.D., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună lăsarea în deplină proprietate și posesie reclamantului de către pârâți a terenului situat în București, sector 4, în urma comparării titlurilor de proprietate ale părților. Reclamantul a evaluat imobilul la suma de 520.000 RON. Întrucât s-a contestat valoarea obiectului cererii, s-a dispus efectuarea in cauza a unei expertize evaluatorii care a relevat că valoarea de circulație a imobilului revendicat era de 2.570.000 RON, echivalentul a 586.946 euro.

Prin încheierea din 30 aprilie 2012 a Tribunalului București, reclamantului i-a fost admisă cererea de ajutor public judiciar, acesta fiind scutit de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 29.811 RON și timbru judiciar de 5 RON. Prin sentința civilă nr. 1237 din 8 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, s-a admis cererea formulată de reclamant, au fost obligați pârâții să lase în deplină proprietate și posesie imobilul teren situat în București, sector 4, în suprafață de 5000 mp și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată. Împotriva acestei sentințe au formulat apel pârâții, iar Curtea de Apel București, prin încheierea din 31 ianuarie 2013 a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de aceștia, fiind redus cuantumul taxei de timbru datorate, de la 14.906 RON la 2.000 RON.

Prin decizia civilă nr. 52A din 14 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de pârâți. Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții, indicând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, iar în subsidiar, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii apelului și respingerii pe fond a acțiunii formulate de reclamant.

Pârâții au fost citați, din eroare, pe cale administrativă, cu mențiunea de a timbra cererea de recurs cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2.327,25 RON și timbru judiciar de 5 RON, astfel că s-a revenit la data de 25 septembrie 2013 cu timbrajul corect, respectiv 14.905,5 RON, dovezile de comunicare fiind semnate personal de pârâți la data de 27 septembrie 2013. În ședința publică din 10 octombrie 2013, intimatul-reclamant a invocat excepția insuficientei timbrări a recursului.

Asupra acestei excepții, Înalta Curte reține următoarele: Recurenții au achitat cu titlu de taxă judiciară de timbru suma de 2.327,25 RON și 5 RON timbru judiciar însă, raportat la valoarea contestată, reținând că recursul este insuficient timbrat, instanța a stabilit obligația pârâtei recurente de a achita diferența până la concurența sumei de 14.905,5 RON taxă judiciară de timbru, fiind citați în acest sens în timp util, la data de 25 septembrie 2013. În conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.

C.E.D.O.

a reținut în mod constant în jurisprudența sa, cu ocazia analizării dreptului la un proces echitabil și a accesului la justiție, că „dreptul la justiție nu este absolut; El se pretează la limitări, pentru că el comandă, deși prin natura sa, o reglementare din partea statului, care are alegerea mijloacelor de a se ajunge la atingerea acestui scop” (cauza Tolstoy Miloslovski vs Regatul Unit, hotărârea din 13 iulie 1995). Curtea nu a exclus niciodată posibilitatea ca interesele unei bune administrări a justiției să poată justifica impunerea unei restricții financiare în accesul unei persoane la justiție, dar este necesar să existe un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul uzat.(cauza Weisman contra României, hotărârea din 24 mai 2006). În cauză, se reține că s-a păstrat un echilibru just, între, pe de o parte, interesul statului în a percepe costurile procedurii, și, pe de altă parte, interesul părților de a le fi evaluate pretențiile în fața justiției.

În plus, pârâții nu au invocat în timp util imposibilitatea achitării taxei de timbru, cum de altfel au procedat în faza procesuală a apelului. Cum în speță pârâții nu și-au îndeplinit obligația de plată a taxei de timbru, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, anulând recursul ca insuficient timbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează ca insuficient timbrat recursul declarat de pârâții C.D. și C.G.D. împotriva deciziei civile nr. 52A din 14 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2013.