ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4382/2013

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub

nr. 47367/3/2011 la data de 10 iunie 2011, întemeiată pe dispozițiile art. 480,

481 C. civ., reclamantul R.I. a chemat în judecată pe pârâții C.D. și C.G.D.,

solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună lăsarea

în deplină proprietate și posesie reclamantului de către pârâți a terenului

situat în București, sector 4, în urma comparării titlurilor de proprietate ale

părților.

Reclamantul a evaluat imobilul la suma

de 520.000 RON. Întrucât s-a contestat valoarea obiectului cererii, s-a dispus efectuarea

in cauza a unei expertize evaluatorii care a relevat că valoarea de circulație a

imobilului revendicat era de 2.570.000 RON, echivalentul a 586.946 euro.

Prin încheierea din 30 aprilie 2012 a Tribunalului

București, reclamantului i-a fost admisă cererea de ajutor public judiciar, acesta

fiind scutit de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 29.811 RON și timbru

judiciar de 5 RON.

Prin sentința civilă nr. 1237 din 8

iunie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă,

s-a admis cererea formulată de reclamant,

au fost obligați pârâții să lase în deplină proprietate și posesie imobilul teren

situat în București, sector 4, în suprafață de 5000 mp și s-a luat act că nu s-au

solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe au formulat

apel pârâții, iar Curtea de Apel București, prin încheierea din 31 ianuarie 2013

a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de aceștia, fiind redus cuantumul

taxei de timbru datorate, de la 14.906 RON la 2.000 RON.

Prin decizia civilă nr. 52A din 14 februarie

2013 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă,

a fost respins, ca nefondat, apelul formulat

de pârâți.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs

pârâții,

indicând motivul

de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și solicitând

admiterea

recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței

de apel, iar în subsidiar, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii

apelului și respingerii pe fond a acțiunii formulate de reclamant.

Pârâții au fost citați, din eroare, pe

cale administrativă, cu mențiunea de a timbra cererea de recurs cu taxă judiciară

de timbru în cuantum de 2.327,25 RON și timbru judiciar de 5 RON, astfel că s-a

revenit la data de 25 septembrie 2013 cu timbrajul corect, respectiv 14.905,5 RON,

dovezile de comunicare fiind semnate personal de pârâți la data de 27 septembrie

2013.

În

ședința publică din 10 octombrie 2013, intimatul-reclamant

a invocat excepția insuficientei timbrări a recursului.

Asupra acestei excepții, Înalta Curte reține

următoarele:

Recurenții au achitat cu titlu de taxă

judiciară de timbru suma de 2.327,25 RON și 5 RON timbru judiciar însă, raportat

la valoarea contestată, reținând că recursul este insuficient timbrat, instanța

a stabilit obligația pârâtei recurente de a achita diferența până la concurența

sumei de 14.905,5 RON taxă judiciară de timbru, fiind citați în acest sens în timp

util, la data de 25 septembrie 2013.

În

conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea

nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, taxele judiciare de timbru se plătesc

anticipat, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, neîndeplinirea obligației

de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.

C.E.D.O. a reținut în mod constant în jurisprudența

sa, cu ocazia analizării dreptului la un proces echitabil și a accesului la justiție,

că „dreptul la justiție nu este absolut; El se pretează la limitări, pentru că el

comandă, deși prin natura sa, o reglementare din partea statului, care are alegerea

mijloacelor de a se ajunge la atingerea acestui scop” (cauza Tolstoy Miloslovski

vs Regatul Unit, hotărârea din 13 iulie 1995).

Curtea nu a exclus niciodată posibilitatea

ca interesele unei bune administrări a justiției să poată justifica impunerea unei

restricții financiare în accesul unei persoane la justiție, dar este necesar să

existe un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul

uzat.(cauza Weisman contra României, hotărârea din 24 mai 2006).

În

cauză, se reține că s-a păstrat un echilibru just, între,

pe de o parte, interesul statului în a percepe costurile procedurii, și, pe de altă

parte, interesul părților de a le fi evaluate pretențiile în fața justiției.

În

plus, pârâții nu au invocat în timp util imposibilitatea achitării

taxei de timbru, cum de altfel au procedat în faza procesuală a apelului.

Cum în speță pârâții nu și-au îndeplinit

obligația de plată a taxei de timbru, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, anulând recursul ca insuficient timbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează

ca insuficient timbrat recursul declarat de pârâții C.D. și C.G.D. împotriva deciziei

civile nr. 52A din 14 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2013.