ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3761/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 18865/301/2005 pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, reclamanta SC S.M. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtele U.S.C. SA și A.N.S. SRL pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună obligarea pârâtelor să permită reclamantei accesul necondiționat în incinta U.S.C. SA pe suprafețele de teren deținute în proprietate exclusivă și pe cele deținute în coproprietate, calea de acces auto și suprafața de teren neconstruită, situate în București, Piața Unirii, sector 3, precum și accesul personalului reclamantei și al autovehiculelor care deservesc punctul de lucru, sub sancțiunea plății unor daune cominatorii în cuantum de 20.000.000 lei ROL pe zi de întârziere începând cu data rămânerii definitive și irevocabile a sentinței și până la data executării efective a obligației.

În motivarea cererii a arătat că în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 266 din 14 mai 1997, a cumpărat de la U.S.C. SA o suprafață de teren construit de 160,76 mp și cotele indivize aferente în suprafață de 151,40 mp. Până la 6 septembrie 2005 pârâtele nu i-au îngrădit atributele dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, dar începând din septembrie 2005 reprezentanții A.N.S., la instrucțiunile conducerii U.S.C., în mod nejustificat și abuziv i-au interzis accesul mai ales cu materiale de construcții pe terenul pe care îl deține în coproprietate, denumit în contractul de vânzare-cumpărare cale de acces auto și suprafață neconstruită liberă pentru circulație și aprovizionare.

În drept a invocat dispozițiile art. 480 C. civ., art. 1073 și următoarele C. civ. Pârâta U.S.C. SA a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de prematuritate a acțiunii, arătând că reclamanta nu i-a adresat în calitate de debitoare a obligației de a face o notificare de punere în întârziere astfel cum cer dispozițiile art. 1079 C. civ. Pârâta a invocat și excepția inadmisibilității cererii, susținând că acțiunea este inadmisibilă sub aspectul caracterului necondiționat al accesului personalului și autovehiculelor reclamantei, întrucât nu poate fi permis accesul necondiționat fără nici un control în incinta unui complex în care se află zilnic mii de persoane. Întâmpinare a formulat și pârâta A.N.S.

SRL arătând că acțiunea reclamantei este inadmisibilă, fiind imposibil accesul necondiționat în incinta complexului comercial. Prin încheierea de ședință de la 12 ianuarie 2006 Judecătoria Sectorului 3 a respins excepția prematurității și a calificat excepția inadmisibilității invocată de pârâte ca apărare de fond. Prin sentința civilă nr. 1633 din 27 februarie 2007 Judecătoria Sectorului 3 a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția comercială. Pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, cauza a fost înregistrată sub nr. 10478/3/2007. Prin sentința comercială nr. 6290 din 8 mai 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 10478/3/2007, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta SC S.M.

SRL în contradictoriu cu pârâtele U.S.C. SA și SC A.N.S. SRL și a fost obligată reclamanta la 1000 RON cheltuieli de judecată către pârâta SC A.N.S. SRL. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta a solicitat pe calea acțiunii în justiție să fie obligate pârâtele să îi permită accesul necondiționat în incinta U.S.C. SA pe căile de acces deținute în coproprietate forțată și perpetuă. A mai reținut că prerogativele dreptului de proprietate nu pot fi exercitate de unul dintre coproprietari fără concursul și consimțământul celorlalți, deoarece fiecare este proprietar exclusiv numai asupra porțiunii indivize aferente lui din bun. Restricțiile pârâtelor care i-au interzis reclamantei accesul pe terenul deținut în coproprietate au fost determinate de chiar atitudinea reclamantei, deoarece aceasta este cea care a obturat căile de acces comune în mod repetat cu mașini de mate tonaj în vederea reamenajării punctului său de lucru și că afirmațiile SC S.M.

SRL în sensul că i-ar fi fost interzis cu desăvârșire accesul mașinilor în curtea interioară este contrazisă de registrul de intrări al societății de pază în care au fost consemnate numerele de înmatriculare, numele conducătorului auto, ora sosirii, ora plecării, bunurile transportate. Tribunalul a apreciat că sunt contradictorii declarațiile martorilor propuși de către reclamantă care au fost audiați în cauză și că din probele administrate rezultă că reclamanta se face vinovată de nerespectarea drepturilor celuilalt coproprietar. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta SC S.M. SRL care a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate și pe fond admiterea cererii sale de chemare în judecată.

Intimata U.S.C. SA a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive iar pe fond s-a apărat în fapt și în drept împotriva pretențiilor apelantei, considerând totodată că partea de dispozitiv referitoare la respingerea capătului de cerere care are ca obiect plata de daune cominatorii se bucură de puterea lucrului judecat datorită necriticării sale prin motivele de apel. S-au depus înscrisuri la dosar. În ședința publică din 26 februarie 2008, Curtea a apreciat că excepția invocată de către intimata SC U.S.C. SA cu privire la pretinsa putere de lucru judecat reprezintă în fapt o apărare pe fondul apelului, aceasta urmând să fie avută în vedere cu ocazia soluționării pricinii.

În aceeași ședință publică, Curtea a pus în discuția părților excepției lipsei calității procesuale pasive a SC U.S.C. SA, invocată de aceasta, pe care a apreciat-o ca fiind neîntemeiată și pe care a respins-o pentru considerentele reținute în încheierea de ședință de la acea dată. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 163 din 15 aprilie 2008, a respins, ca nefundat, apelul declarat de reclamanta SC S.M. SRL BUCUREȘTI și a obligat reclamanta să plătească pârâtei SC U.S.C. SA suma de 29750 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut în esență că: Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 266 din 14 mai 1997 reclamanta SC S.M.

SRL BUCUREȘTI a cumpărat de la pârâta SC U.S.C. SA terenul construit în suprafață de 160, 75 mp și cotele indivize aferente, în suprafață de 151,48 mp în care sunt cuprinse: hol intrare principală, culoar acces, hol intrare, suprafață neconstruită liberă pentru circulație și aprovizionare, suprafață neconstruită, căi de acces auto pietonal la centrala termică, suprafață neconstruită, căi acces auto. Prin contract cumpărătoarea s-a obligat să nu edifice nici o construcție pe suprafețele de teren aflate în coproprietate perpetuă și forțată a părților contractante [(art. 6 lit. a)].

SC S.M. SRL BUCUREȘTI

a obținut autorizația de construire nr. 962 din 17 august 2005 emisă de Primăria Sector 3 București prin care a fost autorizată să execute lucrări de construire pentru supraetajarea, recompartimentarea spațiului existent pentru funcțiunea de alimentație publică – restaurant, fast food. Datorită adreselor repetate al SC U.S.C. SA i s-a adus la cunoștință acesteia faptul că lucrărilor de construcție urmează să fie efectuate de către societatea autorizată numai pe suprafața deținută în exclusivitate, fără a se aduce modificări cotelor indivize deținute de coproprietate. Prin sentința civilă nr. 4224 din 26 octombrie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a, s-a admis cererea reclamantei SC U.S.C.

SA și s-a dispus suspendarea executării autorizației de construire nr. 962/2005 până la pronunțarea instanței de fond. În considerentele acestei hotărâri s-a reținut că au existat numeroase sesizări ale chiriașilor reclamantei cu privire la obturarea căii de acces comune de către mașinile de mare tonaj ce deservesc societatea pârâtă SC S.M. SRL BUCUREȘTI. Declarațiile martorilor și procesul verbal întocmit de către organele de poliție, se coroborează cu cele afirmate de către reclamantă în sensul că în toamna anului 2005 angajaților săi le-a fost blocat accesul spre incinta magazinului U., nepermițându-li-se acestora să descarce marfa necesară renovării spațiului proprietatea sa.

Nu au fost administrate mijloace de probă concludente din care să rezulte că accesul la suprafețele pentru circulație și aprovizionare aflate în diviziune i-ar fi fost blocat în mod constant reclamantei care efectuează tot din toamna anului 2005 lucrări de construcție la spațiul situat pe terenul proprietatea sa exclusivă. Din registrul întocmit și deținut de către SC A.N.S., angajată să asigure securitatea și paza Complexului U. rezultă că în perioada 6 septembrie 2005 – 22 februarie 2006 (perioadă în cadrul căreia a fost întocmit procesul-verbal) reclamanta a avut acces în incinta complexului pentru a putea ajunge la sediul său. Nu se poate reține existența unei fapte în formă continuă de care s-ar face vinovate pârâtele, astfel cum pretinde reclamanta.

Pe de altă parte în mod temeinic a considerat tribunalul că prerogativele dreptului de proprietate trebuie exercitate cu bună-credință, cu concursul și consimțământul celorlalți coproprietari. Nu se poate reține că ar fi existat în cauză o servitute de trecere cum pretinde reclamanta ci doar că suprafețele, care constituie proprietate comună a proprietarilor spațiilor din complexul U. sunt destinate exclusiv bunei și normalei folosințe a spațiilor respective. Nu rezultă fapta continuă a pârâtelor de a împiedica reclamanta să folosească spațiul proprietate exclusivă. Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs în termen legal motivat și timbrat reclamanta SC S.M.

SRL BUCUREȘTI susținând, în esență, că instanța de fond în mod greșit a reținut prin sentința civilă nr. 6290/2007 că sentința judecătorească nr. 4224/2005 al Tribunalului București, secția a VIII-a, are autoritate de lucru judecat iar instanța de apel nu s-a pronunțat asupra acestui prim motiv de apel. Nu se poate reține autoritate de lucru judecat întrucât litigiul nu a vizat soluționarea cauzei în fond, ori puterea lucrului judecat presupune că litigiul a fost soluționat în fond. 2. Instanța de fond și instanța de apel au pronunțat hotărâri cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 594 și următoarele C. civ., dându-le o interpretare eronată, defavorabilă reclamantei deoarece fiecare proprietar se poate folosi de bun fără voia celorlalți atât pentru serviciul fondului învecinat, cât și pentru serviciul unui alt fond al proprietarului.

Instanțele nu au luat în considerare înscrisurile depuse de reclamantă la dosar: - contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 166/1997 încheiat între SC S.M. SRL în calitate de cumpărător și SC U.S.C. SA în calitate de vânzător pentru teren construit 160,75 mp și a cotelor indivize aferente în suprafață de 151,48 mp, iar art. 6 litera a din contract prevede că suprafețele de teren obiect al contractului de vânzare-cumpărare se află în proprietatea perpetue și forțată a părților contractante filele 8-12 dosar fond). - circulara SC A.N.S. SRL din 9 septembrie 2005 prin care societatea comunică șefilor de tură „că începând cu data de 9 septembrie 2008 doar 4 mașini de la S. au permis accesul.

- contractele de închiriere încheiate de SC S.M. SRL și SC S.I.E. pentru un spațiu de 3 mp în incinta magazinului U., proprietate a SC S. SRL, - contractele de închiriere dintre SC S.M. SRL încheiate de SC S.M. SRL și SC S.I.E. pentru un spațiu de 3 mp în incinta magazinului U., proprietate a SC S. SRL, cu Transfer Exchange, cu R.O.T., O.S., chiriașele având în patrimoniu mașini care aprovizionează magazinele închiriate de SC S.M. SRL, în incinta Magazinului U.,depunând în acest sens copii de pe cărțile autovehiculelor, care transportă valori, care necesită securizare. Personalului acestor societăți nu li s-a permis accesul cu mașini pentru aprovizionarea magazinelor, în condițiile în care transportul valorilor (banilor), trebuie să se facă în condiții de maximă siguranță.

- încheieri de certificare de fapte nr. 3393 don 16 august 2007 de către Biroul Notarilor Publice Asociați R.C. și B.B. și depusă de către pârâta SC U.S.C. SA din care rezultă că în incinta Magazinului U. funcționează SC S.I.E. SRL, SC T.E. SRL, încheieri din care rezultă că reclamanta a încheiat Contracte de închiriere cu societățile menționate mai sus, cărora nu li se permite accesul cu autovehicule. - nr. 21885 din 26 octombrie 2006 (Dosar Apel, 10478/3/2007, încheiere de certificare de fapte nr. 21885 din data de 26 octombrie 2007, prin care notar public R.H. a constatat că a fost refuzat accesul autoturismului cu numărul de înmatriculare B-13-xxx, precum și a autoturismului B-28-xxx, proprietatea SC S.M.

SRL la bariera de intrare, situată pe cota indiviză căii de acces auto 6,24 mp, în curtea interioară în care SC S.M. SRL deține în proprietate spațiul comercial în suprafață de 160,75 mp și cotele indivize aferente, în suprafață de 151,48 din holul de intrare principală, culoarul de acces, holul de intrare, căi de circulație și aprovizionar, căi acces pietonal la centrala termică și căi acces auto, potrivit Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 166, în 14 mai1997 de B.N.P. M.M. Adresele menționate mai sus se coroborează cu înscrisurile depuse de intimata SC A.N.S. SRL dosar apel, din care rezultă că în perioada 21 noiembrie 2005 și 14 ianuarie 2006 nu a intrat nici o mașină.

- centralizator emanat de la SC A.N.S. SRL din care rezultă intrările autoturismelor SC S.M. SRL (exclusiv intrarea celor 4 mașini) în perioada 06 septembrie 2005 – 22 februarie 2006, din cuprinsul căruia rezultă că există perioade în care nicio mașină a SC S.M. SRL nu a intrat. - proces-verbal întocmit la data de 3 octombrie 2005 de lucrători ai D.G.P.M.B – Poliția Sector 3, Secția 10, sesizați de numitul V.M., angajat al SC S.M. SRL ca șofer, că nu este lăsat să intre în incinta curții magazinului U. coproprietate cu SC S.M. SRL. Al treilea motiv de recurs este cel prevăzut de art. 304 pct. 7-8 C. proc. civ., în sensul că pe de o parte instanța de apel a reținut că reclamanta este obstrucționată pentru accesul la spațiul pe proprietatea exclusivă, dovada fiind procesul-verbal din data de 3 octombrie 2005, iar pe de altă parte a reținut că reclamanta nu a produs suficiente mijloace de probe din care să rezulte obstrucționarea de către SC U.S.C.

SA și SC A.N.S. Declarațiile martorilor și procesul verbal întocmit de către organele de poliție, se coroborează cu cele afirmate de reclamantă în sensul că în toamna anului 2005 angajaților săi le-a fost blocat accesul spre incinta magazinului U., nepermițându-le acestora să descarce marfa necesară renovării spațiului proprietatea sa. Nu au fost administrate mijloace de probe concludente din care să rezulte că accesul la suprafețele pentru circulație și aprovizionare aflate în indiviziune i-ar fi fost blocat în mod constant reclamantei. Reclamanta SC S.M. SRL a solicitat în baza art. 7, 8, 9 C. proc. civ., admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în tot a hotărârilor atacate ca fiind nelegal și netemeinic și pe cale de consecință admiterea acțiunii așa cum a fost formulată în baza art. 300 alin. (2) și (3) C. proc.

civ., suspendarea executării hotărârii nr. 163 din 15 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, cu cheltuieli de judecată. Recursul este fondat în parte pentru următoarele considerente. Din examinarea actelor de la dosarul cauzei prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei rezultă că instanța de fond și instanța de apel au interpretat în mod greșit actul dedus judecății și probatoriile administrate în cauză. Instanța de fond și instanța de apel au pronunțat hotărâri cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 480, 594 și următoarele C. civ. Art. 480 C. civ., prevede că „Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege”.

Dreptul de proprietate este un drept real care conferă titularului atributele de posesie folosință și dispoziție asupra unui bun, atribute pe care numai el le poate exercita în plenitudinea lor în putere proprie și în interesul său propriu cu respectarea normelor în vigoare. Dreptul de proprietate este recunoscut titularului său în raporturile acestuia cu toți ceilalți, care sunt obligați să nu facă nimic de natură a-l încălca. Art. 594 C. civ., recunoaște fiecărui coproprietar drepturi mai largi decât indiviziunea temporară tocmai din cauza caracterului ei perpetuu și obligatoriu, fiecare coproprietar se poate folosi de bun fără voia celorlalți, atât pentru fondul serviciului învecinat, cât și pentru serviciul unui alt fond al coproprietarului, dacă este cazul el poate chiar să aducă transformări lucrului cu condiția să nu stingherească folosința și drepturile celorlalți coproprietari.

În privința exercitării dreptului de proprietate comună forțată și perpetuă, în principiu fiecare coproprietar își exercită atributele ce alcătuiesc conținutul dreptului său ca și când ar fi un proprietar exclusiv asupra bunului comun, exercitând acte de folosință asupra tuturor bunurilor ce formează obiectul dreptului de proprietate pe cota părții stabilită și forțată, cu respectarea dreptului egal reciproc. La această formă de proprietate comună pe cote părți, fiecare coproprietar este, pe de o parte titularul unui drept de proprietate exclusivă asupra unui bun și, totodată, titularul unei cote părți din dreptul de proprietate asupra bunului sau bunurilor care prin natura ori destinația lor nu pot alcătui decât obiectul coproprietății forțate și perpetue.

În acest context reclamanta în calitatea sa de proprietar al terenului în suprafață de 160,76 m 2 și a cotelor indivize aferente în suprafață de 151,48 m 2 este în drept să beneficieze de folosința căilor de acces al celorlalți coproprietari, cărora nu trebuie să le aducă atingere, folosința trebuind exercitată numai în interesul utilizării fondului căruia i-a fost afectat bunul comun. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă că reclamanta este împiedicată să utilizeze căile de acces spre imobilul său aflat în proprietate și care are accesiuni căile de acces, pârâtele nefăcând dovada aducerii atingerii în vreun fel asupra drepturilor lor de a utiliza aceleași căi de acces și nici că acestea sunt folosite în alt scop decât cel pentru care își exercită dreptul de proprietate.

Instanța de fond și instanța de apel în mod corect au respins cererea reclamantei SC S.M. SRL BUCUREȘTI privind obligarea pârâtelor la plata daunelor cominatorii deoarece aceasta nu a depus la dosarul cauzei dovezi din care să rezulte în ce constau aceste daune cominatorii. Cererea de suspendare a executării hotărârii nr. 163 din 25 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, formulată de reclamanta SC S.M. SRL BUCUREȘTI a rămas fără obiect prin admiterea recursului. Ca urmare, în mod greșit cele două instanțe au respins acțiunea reclamantei, privind dreptul de acces necondiționat, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 304 alin. (9) C. proc. civ., întrucât cele două instanțe au aplicat greșit dispozițiile art. 480 și urm., 590 și urm. C. civ.

În considerarea celor ce preced, Curtea, constatând neregularitatea și netemeinicia deciziei recurate, în temeiul artr.312 C. proc. civ., va admite recursul, va modifica decizia atacată, va admite apelul reclamantei, va schimba în parte sentința comercială nr. 6290 din 8 mai 2007 a Tribunalului București, secția comercială, va admite în parte acțiunea și va obliga pârâtele să permită accesul reclamantei pe terenul ce formează obiectele contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 166 din 14 mai 2007, va menține dispozițiile privind respingerea daunelor cominatorii și va respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a execuției deciziei comerciale nr. 163 din 15 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC S.M. SRL BUCUREȘTI împotriva deciziei comerciale nr. 163 din 15 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Modifică decizia atacată, admite apelul aceleiași părți, schimbă în parte sentința comercială nr. 6290 din 8 mai 2007 a Tribunalului București, secția comercială, admite în parte acțiunea și obligă pârâtele să permită accesul reclamantei pe terenul ce formează obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 166 din 14 mai 2007. Menține dispozițiile privind respingerea daunelor cominatorii. Respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării deciziei comerciale nr. 163 din 15 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 decembrie 2008.