ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4228/2010

Deliberând asupra recursului comercial de față, reține următoarele: Prin sentința civilă nr. 7434 din 30 septembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 13993/2003, judecătorul fondului din cadrul Judecătoriei Sectorului 3 București a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC A.I.C.

SRL împotriva pârâtului B.I., a obligat pârâtul la plata sumei de 14.000 dolari S.U.A., în echivalent în lei la data plății, cu titlu de daune interese cuvenite pentru perioada noiembrie 2003 - iunie 2004 și a autorizat reclamanta să efectueze, pe cheltuiala pârâtului următoarele lucrări la spațiul situat la parterul imobilului din București, str. Șepcari, compus din magazin, vitrină, vitrină, copertină, vitrină, precum și intrarea în magazin: să racordeze spațiul la rețeaua electrică și la agentul termic, să-l zugrăvească, să amenajeze podeaua așa cum a fost anterior începerii lucrărilor de consolidare, să închidă intrarea nr. A cu materiale termopan; a respins în rest pretențiile reclamantei.

Judecătorul fondului a reținut că părțile au încheiat la data de 20 iunie 2003 un contract de vânzare cumpărare cu privire la cota de 1/1 din imobilul descris anterior. La data de 28 iulie 2003 reclamanta a devenit proprietara exclusivă a spațiului prin cumpărarea de la un terț și a cotei de 1/1. La încheierea primului contract, părțile au convenit predarea în fapt a folosinței imobilului la 15 septembrie 2004, pârâtul vânzător obligându-se să facă funcțional întregul magazin, pe cheltuiala sa, obligația concretizându-se în următoarele: să racordeze spațiul la rețeaua electrică și la agentul termic, să-l zugrăvească, să amenajeze podeaua așa cum a fost anterior începerii lucrărilor de consolidare, să închidă intrarea nr. A cu materiale termopan.

Cu privire la împrejurările anterioare încheierii contractului dintre părți, judecătorul a reținut că: autoarea pârâtului a obținut în anul 2002 certificatul de urbanism pentru avizarea lucrărilor de consolidare, reparații, modernizare și recompartimentare în vederea amenajării unui mini-hotel, în același an fiind obținută și autorizația de construcție pentru executarea lucrărilor de consolidare a subsolului (aceste ultime lucrări fiind cunoscute de reclamantă); anterior încheierii contractului dintre părți, la data de 09 aprilie 2003 a fost eliberat pe numele pârâtului avizul din 09 aprilie 2003 al Direcției pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național a Municipiului București pentru desființarea imobilului, după încheierea contractului pârâtul obținând certificatul de urbanism nr. 1750 din 28 iulie 2003 pentru demolarea întregului imobil, cu menținerea subsolului consolidat, fiind respinsă cererea de eliberare a autorizației pentru lipsa acordului coproprietarului; în luna octombrie 2003 s-a stabilit, prin studiul întocmit de Institutul de Studii Geodezice și Geofizice, că imobilul se încadrează în categoria de construcții vechi, fragile, în stare șubredă, în urma acestui studiu pârâtul încheind cu o societate de construcții un contract pentru demolarea imobilului, operațiune executată în ce privește etajele superioare, rămânând parterul.

Din conținutul contractului, judecătorul a reținut că intenția părților a fost aceea de asociere în vederea exploatării imobilului, pârâtul dorind construirea unui hotel, iar reclamanta urmând să exploateze parterul, ca magazin. Din ansamblul probator, judecătorul a reținut culpa comună a părților, culpa reclamantei fiind dedusă din refuzul acesteia de a-și da acordul pentru demolarea construcției. Au fost înlăturate apărările pârâtului privind înlăturarea culpei sale, fiind reținut că a existat intenția demolării imobilului anterior încheierii contractului cu reclamanta, pârâtul înțelegând să nu respecte obligația contractuală de predarea a imobilului la termenul convenit. Pentru aceleași considerente a autorizat reclamanta să efectueze lucrările la care s-a obligat pârâtul prin contract.

Sentința de fond a fost recurată de ambele părți, calea de atac fiind calificată ca apel. Prin decizia comercială nr. 1011 din 10 octombrie 2005 completul de judecată din cadrul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a admis apelurile declarate, a anulat sentința de fond și a reținut cauza pentru judecata în fond, apreciind caracterul comercial neevaluabil în bani al acțiunii formulate de reclamantă. Prin sentința comercială nr. 10140 din 2 octombrie 2008, judecătorul fondului din cadrul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a admis în parte acțiunea reclamantei SC A.I.C. SRL împotriva pârâtului B.I. și a obligat pârâtul la plata sumei de 102.000 lei, daune interese aferente perioadei 15 septembrie 2004 - 01 noiembrie 2005; a respins ca rămas fără obiect capătul de cerere având ca obiect autorizarea reclamantei de a efectua lucrările necesare aducerii spațiului în stare de funcționare, pe seama și pe cheltuiala pârâtului.

Judecătorul fondului a reținut că prin contract părțile au convenit ca transmiterea folosinței imobilului se va face la data de 15 septembrie 2004, dată până la care pârâtul avea obligația de a face funcțional întregul magazin. In măsura în care la data convenită spațiul nu era în stare de funcționare, părțile au stabilit ca vânzătorul să plătească daune interese în cuantum de 4.000 dolari S.U.A./ lună până la executarea obligației.

S-a reținut că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația până la termenul stabilit contractual; judecătorul a înlăturat apărarea pârâtului bazată pe cazul fortuit, reținând că nu rezultă cu certitudine că expertiza care a constatat fragilitatea construcției a fost întocmită ulterior încheierii contractului dintre părți, actul emis de expert în sensul că lucrarea a fost întocmită ulterior acelui moment nefiind coroborată cu alte înscrisuri (cum ar fi contractul de colaborare sau de prestări servicii încheiat cu societatea de expertiză); s-a mai reținut și existența avizului emis de Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național a Municipiului București anterior încheierii contractului cu reclamanta, aviz dat pentru desființarea construcției, din aceste probatorii fiind dedusă intenția pârâtului de demolare a construcției anterioare încheierii contractului cu reclamanta.

În consecință, a apreciat temeinicia cererii reclamantei de obligare a pârâtului la plata daunelor interese. Capătul de cerere vizând autorizarea reclamantei pentru efectuarea lucrărilor necesare pentru aducerea spațiului în stare de funcționare a fost respins ca rămas fără obiect, aceste lucrări fiind deja executate de reclamantă. Sentința de fond a fost apelată de pârâtul B.I., acesta solicitând admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantei. Prin decizia comercială nr. 285 din 5 mai 2010, completul de judecată din cadrul Curții de Apel București, secția a V-a comercială, a respins ca nefondat apelul pârâtului, cu următoarele considerente: s-a reținut corecta soluționare a cauzei prin înlăturarea apărărilor pârâtului referitoare la cazul fortuit.

Astfel, s-a reținut că avizul favorabil de demolare a fost emis la data de 09 aprilie 2003, anterior vânzării, fiind înlăturată adresa emisă de Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național a Municipiului București prin care se menționează că data de 09 aprilie 2003 reprezintă o eroare de procesare, această adresă fiind apreciată pro causa. Nu a fost reținută nici apărarea apelantului pârât referitoare la dubiul apărut prin neindicarea contractului de vânzare-cumpărare despre care se face vorbire în aviz, acest act putând fi cel din 09 iunie 2003 despre care se vorbește în alte avize, autorizații și certificate. În consecință, s-a apreciat ca nefiind dovedită buna credință a apelantului, prin raportare la existența cazului fortuit, invocat și nedovedit.

Decizia de apel a fost recurată de pârâtul B.I., care a solicitat modificarea hotărârilor pronunțate în cauză în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantei. Criticile pârâtului au vizat următoarele aspecte: - nelegalitatea deciziei în ceea ce privește respingerea cererii de repunere pe rol a cauzei, susținând nelegalitatea schimbării completului de judecată la ultimul termen; - hotărârea cuprinde motive contradictorii, sau nu cuprinde motivele pe care se sprijină (art. 304 pct. 7 C. proc.

civ.), susținând netemeinicia măsurii de respingere a solicitării sale de efectuare a unei expertize tehnice construcții, precum și cea referitoare la proba cu martori; mai susține că nu au fost indicate probele care au format convingerea instanței și nu au fost făcute referiri la succesiunea evenimentelor în timp, deși a depus înscrisuri cu privire la acest aspect; or, aceste înscrisuri erau relevante sub aspectul dovedirii lipsei sale de culpă în neîndeplinirea obligației contractuale de predare a spațiului către reclamantă; - hotărârea este lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea ori aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), pârâtul invocând folosirea de către judecători a unor expresii confuze, neomologarea raportului de expertiză extrajudiciară, coroborat cu respingerea probei și refuzul constant al reclamantei pentru o soluționare amiabilă a litigiului.

Deși legal citată, reclamanta - intimată nu a depus întâmpinare la dosar. Nu au fost administrate înscrisuri noi în recurs. Analizându-se actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate, se apreciază că recursul nu este fondat. Este înlăturată critica pârâtului referitoare la lipsa de continuitate a completului de judecată pentru termenul la care a fost soluționată cauza în apel, probele administrate nerelevând o încălcare a prevederilor legale și regulamentare. împrejurarea că la termenele anterioare completul de apel a fost alcătuit cu participarea unui alt judecător nu este de natură a dovedi încălcarea legii sau a regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, fiind probată schimbare în condiții contrare legii a componenței completului care a soluționat apelul.

Este înlăturată și critica referitoare la lipsa motivelor care au format convingerea completului de apel. Se reține că judecătorii au motivat măsurile de respingere a probelor cu expertiză tehnică construcții și cu martori, aceste probe fiind apreciate ca neutile față de obiectul cauzei - daune interese pentru nerespectarea obligației asumate contractual. De asemenea, prin cererea de apel, pârâtul a criticat nereținerea clauzei exoneratoare de răspundere, prin raportare la raportul de expertiză întocmit de SC P. SRL ulterior încheierii contractului cu reclamanta, precum și prin raportare la avizul de demolare, pretins a fi emis, de asemenea, ulterior încheierii contractului cu reclamanta. în acest context, probele solicitate de pârât au fost apreciate corect și legal de către judecătorii apelului ca nefiind utile cauzei.

De asemenea, se reține că judecătorii apelului au motivat soluția pronunțată în cauză, nefiind reținută incidența prevederilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Este înlăturată și critica pârâtului referitoare la neindicarea probelor care au format convingerea judecătorilor. Se reține că în considerentele deciziei recurate sunt arătate actele care au format convingerea completului de judecată, lipsa neindicării unora din actele depuse de pârât nefiind de natură a atrage incidența prevederilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Completul de judecată nu are obligația de a menționa toate probele administrate de părți, ci este obligat să menționeze acele probe considerate relevante pentru soluția pronunțată asupra litigiului.

În ce privește invocarea prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se reține că pârâtul nu arată care anume dispoziție legală a fost încălcată sau greșit aplicată de către completul de judecată, criticile acestuia rezumându-se la modul în care judecătorii au apreciat ansamblul probator. Or în această fază procesuală nu se mai poate face analiza materialului probator, recursul fiind limitat la criticile de nelegalitate ale deciziei pronunțate în apel. Pentru considerentele reținute, și constatându-se că decizia pronunțată de completul de apel este legală, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de pârât va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul - pârât B.I. împotriva deciziei nr. 285 din 5 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică azi, 7 decembrie 2010.