ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4228/2010

Deliberând

asupra recursului comercial de față, reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 7434 din 30

septembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 13993/2003, judecătorul fondului din

cadrul Judecătoriei Sectorului 3 București a admis în parte acțiunea formulată

de reclamanta SC A.I.C. SRL împotriva pârâtului B.I., a obligat pârâtul la

plata sumei de 14.000 dolari S.U.A., în echivalent în lei la data plății, cu

titlu de daune interese cuvenite pentru perioada noiembrie 2003 - iunie 2004 și

a autorizat reclamanta să efectueze, pe cheltuiala pârâtului următoarele

lucrări la spațiul situat la parterul imobilului din București, str. Șepcari,

compus din magazin, vitrină, vitrină, copertină, vitrină, precum și intrarea în

magazin: să racordeze spațiul la rețeaua electrică și la agentul termic, să-l

zugrăvească, să amenajeze podeaua așa cum a fost anterior începerii lucrărilor

de consolidare, să închidă intrarea nr. A cu materiale termopan; a respins în

rest pretențiile reclamantei.

Judecătorul

fondului a reținut că părțile au încheiat la data de 20 iunie 2003 un contract

de vânzare cumpărare cu privire la cota de 1/1 din imobilul descris anterior.

La data de 28 iulie 2003 reclamanta a devenit proprietara exclusivă a spațiului

prin cumpărarea de la un terț și a cotei de 1/1. La încheierea primului

contract, părțile au convenit predarea în fapt a folosinței imobilului la 15

septembrie 2004, pârâtul vânzător obligându-se să facă funcțional întregul

magazin, pe cheltuiala sa, obligația concretizându-se în următoarele: să

racordeze spațiul la rețeaua electrică și la agentul termic, să-l zugrăvească,

să amenajeze podeaua așa cum a fost anterior începerii lucrărilor de

consolidare, să închidă intrarea nr. A cu materiale termopan.

Cu privire la

împrejurările anterioare încheierii contractului dintre părți, judecătorul a

reținut că: autoarea pârâtului a obținut în anul 2002 certificatul de urbanism

pentru avizarea lucrărilor de consolidare, reparații, modernizare și

recompartimentare în vederea amenajării unui mini-hotel, în același an fiind

obținută și autorizația de construcție pentru executarea lucrărilor de consolidare

a subsolului (aceste ultime lucrări fiind cunoscute de reclamantă); anterior

încheierii contractului dintre părți, la data de 09 aprilie 2003 a fost

eliberat pe numele pârâtului avizul din 09 aprilie 2003 al Direcției pentru

Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național a Municipiului București pentru

desființarea imobilului, după încheierea contractului pârâtul obținând

certificatul de urbanism nr. 1750 din 28 iulie 2003 pentru demolarea întregului

imobil, cu menținerea subsolului consolidat, fiind respinsă cererea de

eliberare a autorizației pentru lipsa acordului coproprietarului; în luna

octombrie 2003 s-a stabilit, prin studiul întocmit de Institutul de Studii

Geodezice și Geofizice, că imobilul se încadrează în categoria de construcții

vechi, fragile, în stare șubredă, în urma acestui studiu pârâtul încheind cu o

societate de construcții un contract pentru demolarea imobilului, operațiune

executată în ce privește etajele superioare, rămânând parterul.

Din

conținutul contractului, judecătorul a reținut că intenția părților a fost

aceea de asociere în vederea exploatării imobilului, pârâtul dorind construirea

unui hotel, iar reclamanta urmând să exploateze parterul, ca magazin.

Din ansamblul

probator, judecătorul a reținut culpa comună a părților, culpa reclamantei

fiind dedusă din refuzul acesteia de a-și da acordul pentru demolarea

construcției. Au fost înlăturate apărările pârâtului privind înlăturarea culpei

sale, fiind reținut că a existat intenția demolării imobilului anterior

încheierii contractului cu reclamanta, pârâtul înțelegând să nu respecte obligația

contractuală de predarea a imobilului la termenul convenit. Pentru aceleași

considerente a autorizat reclamanta să efectueze lucrările la care s-a obligat

pârâtul prin contract.

Sentința de

fond a fost recurată de ambele părți, calea de atac fiind calificată ca apel.

Prin decizia

comercială nr. 1011 din 10 octombrie 2005 completul de judecată din cadrul

Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a admis apelurile declarate,

a anulat sentința de fond și a reținut cauza pentru judecata în fond, apreciind

caracterul comercial neevaluabil în bani al acțiunii formulate de reclamantă.

Prin

sentința comercială nr. 10140 din 2 octombrie 2008, judecătorul fondului din

cadrul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a admis în parte

acțiunea reclamantei SC A.I.C. SRL împotriva pârâtului B.I. și a obligat

pârâtul la plata sumei de 102.000 lei, daune interese aferente perioadei 15

septembrie 2004 - 01 noiembrie 2005; a respins ca rămas fără obiect capătul de

cerere având ca obiect autorizarea reclamantei de a efectua lucrările necesare

aducerii spațiului în stare de funcționare, pe seama și pe cheltuiala

pârâtului.

Judecătorul

fondului a reținut că prin contract părțile au convenit ca transmiterea

folosinței imobilului se va face la data de 15 septembrie 2004, dată până la

care pârâtul avea obligația de a face funcțional întregul magazin. In măsura în

care la data convenită spațiul nu era în stare de funcționare, părțile au

stabilit ca vânzătorul să plătească daune interese în cuantum de 4.000 dolari S.U.A./

lună până la executarea obligației.

S-a reținut că

pârâtul nu și-a îndeplinit obligația până la termenul stabilit contractual;

judecătorul a înlăturat apărarea pârâtului bazată pe cazul fortuit, reținând că

nu rezultă cu certitudine că expertiza care a constatat fragilitatea

construcției a fost întocmită ulterior încheierii contractului dintre părți,

actul emis de expert în sensul că lucrarea a fost întocmită ulterior acelui

moment nefiind coroborată cu alte înscrisuri (cum ar fi contractul de

colaborare sau de prestări servicii încheiat cu societatea de expertiză); s-a

mai reținut și existența avizului emis de Direcția pentru Cultură, Culte și

Patrimoniu Cultural Național a Municipiului București anterior încheierii

contractului cu reclamanta, aviz dat pentru desființarea construcției, din

aceste probatorii fiind dedusă intenția pârâtului de demolare a construcției

anterioare încheierii contractului cu reclamanta. În consecință, a apreciat

temeinicia cererii reclamantei de obligare a pârâtului la plata daunelor

interese.

Capătul de

cerere vizând autorizarea reclamantei pentru efectuarea lucrărilor necesare

pentru aducerea spațiului în stare de funcționare a fost respins ca rămas fără

obiect, aceste lucrări fiind deja executate de reclamantă.

Sentința de

fond a fost apelată de pârâtul B.I., acesta solicitând admiterea apelului și

schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul respingerii în totalitate a

acțiunii reclamantei.

Prin decizia comercială nr. 285 din 5

mai 2010, completul de judecată din cadrul Curții de Apel București, secția a

V-a comercială, a respins ca nefondat apelul pârâtului, cu următoarele

considerente: s-a reținut corecta soluționare a cauzei prin înlăturarea

apărărilor pârâtului referitoare la cazul fortuit. Astfel, s-a reținut că

avizul favorabil de demolare a fost emis la data de 09 aprilie  2003, anterior

vânzării, fiind înlăturată adresa emisă de Direcția pentru Cultură, Culte și

Patrimoniu Cultural Național a Municipiului București prin care se menționează

că data de 09 aprilie 2003 reprezintă o eroare de procesare, această adresă

fiind apreciată pro causa. Nu a fost reținută nici apărarea apelantului pârât

referitoare la dubiul apărut prin neindicarea contractului de vânzare-cumpărare

despre care se face vorbire în aviz, acest act putând fi cel din 09 iunie 2003

despre care se vorbește în alte avize, autorizații și certificate.

În consecință,

s-a apreciat ca nefiind dovedită buna credință a apelantului, prin raportare la

existența cazului fortuit, invocat și nedovedit.

Decizia de

apel a fost recurată de pârâtul B.I., care a solicitat modificarea hotărârilor

pronunțate în cauză în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantei.

Criticile

pârâtului au vizat următoarele aspecte:

- nelegalitatea

deciziei în ceea ce privește respingerea cererii de repunere pe rol a cauzei,

susținând nelegalitatea schimbării completului de judecată la ultimul termen;

- hotărârea

cuprinde motive contradictorii, sau nu cuprinde motivele pe care se sprijină (art.

304 pct. 7 C. proc. civ.), susținând netemeinicia măsurii de respingere a

solicitării sale de efectuare a unei expertize tehnice construcții, precum și

cea referitoare la proba cu martori; mai susține că nu au fost indicate probele

care au format convingerea instanței și nu au fost făcute referiri la

succesiunea evenimentelor în timp, deși a depus înscrisuri cu privire la acest

aspect; or, aceste înscrisuri erau relevante sub aspectul dovedirii lipsei sale

de culpă în neîndeplinirea obligației contractuale de predare a spațiului către

reclamantă;

- hotărârea

este lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea ori aplicarea greșită

a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), pârâtul invocând folosirea de către

judecători a unor expresii confuze, neomologarea raportului de expertiză

extrajudiciară, coroborat cu respingerea probei și refuzul constant al

reclamantei pentru o soluționare amiabilă a litigiului.

Deși legal

citată, reclamanta - intimată nu a depus întâmpinare la dosar.

Nu au fost

administrate înscrisuri noi în recurs.

Analizându-se

actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate, se apreciază

că recursul nu este fondat.

Este înlăturată critica pârâtului

referitoare la lipsa de continuitate a completului de judecată pentru termenul

la care a fost soluționată cauza în apel, probele administrate nerelevând o

încălcare a prevederilor legale și regulamentare. împrejurarea că la termenele

anterioare completul de apel a fost alcătuit cu participarea unui alt judecător

nu este de natură a dovedi încălcarea legii sau a regulamentului de ordine interioară

al instanțelor judecătorești, fiind probată schimbare în condiții contrare

legii a componenței completului care a soluționat apelul.

Este înlăturată

și critica referitoare la lipsa motivelor care au format convingerea

completului de apel. Se reține că judecătorii au motivat măsurile de respingere

a probelor cu expertiză tehnică construcții și cu martori, aceste probe fiind

apreciate ca neutile față de obiectul cauzei - daune interese pentru

nerespectarea obligației asumate contractual. De asemenea, prin cererea de

apel, pârâtul a criticat nereținerea clauzei exoneratoare de răspundere, prin

raportare la raportul de expertiză întocmit de SC P. SRL ulterior încheierii

contractului cu reclamanta, precum și prin raportare la avizul de demolare,

pretins a fi emis, de asemenea, ulterior încheierii contractului cu reclamanta.

în acest context, probele solicitate de pârât au fost apreciate corect și legal

de către judecătorii apelului ca nefiind utile cauzei.

De

asemenea, se reține că judecătorii apelului au motivat soluția pronunțată în

cauză, nefiind reținută incidența prevederilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Este

înlăturată și critica pârâtului referitoare la neindicarea probelor care au

format convingerea judecătorilor. Se reține că în considerentele deciziei

recurate sunt arătate actele care au format convingerea completului de

judecată, lipsa neindicării unora din actele depuse de pârât nefiind de natură

a atrage incidența prevederilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Completul de

judecată nu are obligația de a menționa toate probele administrate de părți, ci

este obligat să menționeze acele probe considerate relevante pentru soluția

pronunțată asupra litigiului.

În ce privește

invocarea prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se reține că pârâtul nu

arată care anume dispoziție legală a fost încălcată sau greșit aplicată de

către completul de judecată, criticile acestuia rezumându-se la modul în care

judecătorii au apreciat ansamblul probator. Or în această fază procesuală nu se

mai poate face analiza materialului probator, recursul fiind limitat la

criticile de nelegalitate ale deciziei pronunțate în apel.

Pentru considerentele reținute, și constatându-se că decizia

pronunțată de

completul de apel este legală, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul

declarat de pârât va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul - pârât

B.I. împotriva deciziei nr. 285 din 5

mai 2010 a

Curții de Apel București, secția

a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 7 decembrie 2010.