ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1716/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 1652 din 29 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosar nr. 726/108/2008 s-a respins acțiunea precizată formulată de reclamantul A.G.I.P.U.R.L. Arad, desemnat lichidator judiciar al debitoarei falite SC A.A. SA împotriva pârâtei SC M.V. SRL Arad având ca obiect pretenții. S-a admis în parte cererea reconvențională precizată formulată de pârâta reclamantă reconvențională SC M.V. SRL Arad împotriva pârâtului reclamant reconvențional A.G.I.P.U.R.L. Arad. A fost obligat pârâtul reconvențional să elibereze reclamantei reconvenționale un înscris prin care să fie de acord cu radierea privilegiului înscris în favoarea SC A.A.

SA în CF Arad, de sub B15, asupra bunurilor situate în municipiul Arad, Calea Aurel Vlaicu, județul Arad, în caz contrar prezenta urmând să înlocuiască actul de mai sus. S-a respins cererea privind obligarea pârâtului reconvențional la plata sumei de 9.991,9 lei. S-a stabilit în sarcina debitoarei falite SC A.A. SA sarcina de plată ca și cheltuieli cu procedura a sumei totale de 9.229,05 lei și a obligat pe reclamantul pârât reconvențional A.G.I.P.U.R.L. în calitate de lichidator al falitei SC A.A. SA să achite, din suma mai sus menționată, pârâtei reclamante reconvențional cheltuieli de judecată de 4.467,15 lei. Din aceeași sumă a obligat reclamantul să achite experților judiciari C.G., G.C.

și B.S. diferența de onorariu experți de 3.910,2 lei, conform deconturilor de la filele 154-156 dosar. Pentru a hotărî astfel instanța de fond a constatat că la data de 24 iulie 2003 a fost realizat acordul de voință între SC A.A. SA - în calitate de vânzător și SC M.V. SRL Arad, în calitate de cumpărător, privind încheierea unui contract de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilele terenuri și construcții înscrise în CF Arad situate în municipiul Arad, Calea Aurel Vlaicu, județul Arad, mijloacele fixe și bunurile „din Anexa 1" care a făcut parte integrantă cu contractul autentificat din 24 iulie 2009 de Biroul Notarului Public Maria Petru din Arad, care a ratificat acest acord de voință. Analizând acest contract, instanța a constatat că, potrivit filei a doua din acesta, notarul public a menționat prețul bunurilor vândute.

Având în vedere că notarul a consemnat anexa nr. 1 ca fiind „Nota privind negocierea contractului de vânzare-cumpărare", instanța, analizând această anexă sau notă, aflată la fila 44 din dosar, a constatat că părțile au înțeles să includă în obiectul contractului, pe lângă terenuri, construcții și bunurile mobile înglobate prin destinație construcțiilor, enumerate cu arătarea nr. topo în contractul autentic, și „mijloace fixe (clădiri, utilaje, instalații, terenuri)” care s-au predat de vânzător cumpărătorului, conform aceluiași document „efectiv prin vizionarea acestora și înscrierea numerelor de inventar”.

Se mai menționează că s-au întocmit listele anexe nr. 1-7, care fac parte integrantă din „prezentul proces-verbal în care s-au detailat mijloacele fixe pe locuri de existență (anexele nr. 1 - 6) și explicații privind valoarea patrimonială a acestora: „Nota explicativă” (anexa nr. 7). Potrivit ambelor expertize, mijloacele fixe evidențiate în aceste liste au fost înregistrate în contabilitatea proprie de cumpărătoarea-pârâtă și în „Jurnalul de cumpărături” din data de 4 septembrie 2003, cu mult timp anterior stornării facturii inițiale care a creat suspiciunea reclamantei cu privire la nelegalitatea operațiunii. Ambele expertize confirmă plata contravalorii bunurilor cumpărate, inclusiv a utilajelor și mijloacelor fizice care au generat acest litigiu.

În privința acțiunii reconvenționale, instanța a constatat că, după stornarea facturii inițiale vânzătoarea declarată falită ulterior efectuării acestei operațiuni, prin lichidatorul judiciar A.G.I.P.U.R.L. Arad și pârâta, în calitate de cumpărător, au convenit să constituie, în favoarea celei dintâi, un privilegiu asupra bunurilor vândute, înscrise în CF Arad, fapt concretizat prin actul autentic din 20 decembrie 2007 încheiat la N.P.F.P.I. din localitatea Vladimirescu. Părțile au convenit ca, la achitarea integrală a contravalorii bunurilor achiziționate prin contractul de vânzare-cumpărare autentic mai sus arătat să se radieze din CF acest privilegiu.

Deși reclamanta reconvențională a dovedit plata integrală a bunurilor, datorită suspiciunilor cu privire la cumpărarea mijloacelor fixe și a utilajelor, lichidatorul judiciar pârât reconvențional a refuzat eliberarea unui înscris cumpărătoarei - reclamante reconvenționale în baza căruia să fie radiat acest privilegiu din cartea funciară. Instanța a considerat că nu mai există nici un impediment la eliberarea actului care să aibă efect radierea privilegiului din cartea funciară. Împotriva acestei sentințe a declarat apel SC A.A. SA, în faliment, reprezentată prin lichidator judiciar A.G.I.P.U.R.L. și prin Decizia nr. 217/A din 17 decembrie 2009 Curtea de Apel Timișoara, Secția comercială a respins apelul, a obligat apelanta reclamantă la 2000 lei cheltuieli de judecată în apel către intimata pârâtă SC M.V.

SRL Arad. Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut următoarele: Instanța de fond a evaluat și apreciat corespunzător starea de f apt dedusă judecății, a aplicat corect dispozițiile legale, fără ca apelanta să justifice motive în calea de atac care să determine desființarea sau schimbarea hotărârii. Litigiul dintre părți se referă la achitarea sau nu a mijloacelor fixe și obiectelor de inventar asupra cărora reclamanta susține că nu au fost înscrise în contractul încheiat în anul 2003. Această susținere este însă contrazisă de conținutul înscrisurilor de la dosar și pe care instanța de fond le-a apreciat ca atare, respectiv contractul de vânzare cumpărare, anexa nr. 1 la acest contract, precum și restul anexelor și listelor din care se deduce că pârâta a achiziționat întreg activul compus din bunuri mobile și imobile pe care l-a plătit integral fără a mai exista vreun rest de plată din acest punct de vedere.

Aceeași concluzie este confirmată și de expertiza contabilă judiciară a celor trei experți însușită de prima instanță asupra căreia apelanta nu are critici întemeiate, dar și de operațiunile financiar contabile efectuate în condițiile unor modificări legislative, dar cu respectarea prevederilor fiscale. Pe cale de consecință, s-a reținut că reclamanta nu justifică solicitarea sa de a se plăti factura emisă la 31 decembrie 2005 în condițiile în care pârâta în raport de contractul de vânzare cumpărare autentic și facturile emise în baza acestuia și-a îndeplinit obligația de plată a prețului. Împotriva acestei decizii a declarat recurs SC A.A. SA, societate în faliment reprezentată prin lichidator judiciar A.G.I.P.U.R.L.

Arad invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei și pe cale de consecință obligarea pârâtei la 1.108.638,83 lei, reprezentând TVA neachitat în sumă de 590.711,69 lei, plus valoarea facturii ce are ca obiect mijlocele fixe încheiată la data de 31 decembrie 2005 în sumă de 517.927,14 lei, respingerea cererii de obligare a recurentei la 9.991,99 lei ca sumă achitată și nedatorată către SC A.A. SA și respingerea cererii reconvenționale. În dezvoltarea în fapt a recursului s-au susținut, în esență, următoarele: - Analizând cauza, în mod eronat, instanța de fond și cea de apel au concluzionat că în cadrul contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 24 iulie 2003 sunt incluse și mijloacele fixe și bunurile din „Anexa 1” care a făcut parte integrantă cu contractul de vânzare-cumpărare.

- Din contractul de vânzare-cumpărare și anexa 1 în care se precizează „cumpărătorul acceptă cumpărarea activelor cu toate sarcinile inscripționate în favoarea Băncii A. - Arad, respectiv ipotecile de rang I - VII, așa cum sunt notate în Cartea Funciară” rezultă clar intenția atât a vânzătorului cât și a cumpărătorului la data semnării contractului de a avea în vedere pentru prețul stabilit doar bunurile imobile proprietatea debitoarei SC A.A. SA așa cum au și fost identificate în contract prin extrasele de carte funciară. - Analizând actele și documentele contabile ale debitoarei, recurenta prin lichidator judiciar consideră că factura fiscală din 31 decembrie 2005 emisă pentru vânzarea mijloacelor fixe proprietate a SC A.A.

SA nu a fost achitată nici măcar parțial. - Recurenta consideră că TVA-ul aferent refacturării imobilelor care fac obiectul contractului de vânzare-cumpărare este neîncasat și solicită obligarea pârâtei la achitarea acestuia în sumă de 590.711,58 lei. - Susținerea experților contabili desemnați în cauză în sensul că stornarea efectuată este legală este neîntemeiată. - Din împuternicirile depuse la dosarul notarial pentru semnarea contractului de vânzare-cumpărare, rezultă că ambele părți au convenit asupra transferării dreptului de proprietate asupra imobilului identificat prin extrase de carte funciară și nr. topo și nicidecum și asupra unor mijloace fixe. - Raportat la delegația reprezentantului SC A.A.

SA de a vinde imobilul înscris în CF Arad cu top-urile aferente, la hotărârea asociaților SC M.V. SRL de a cumpăra imobilul înscris în CF la prețul de 47.087.607.146 lei susținerea pârâtei că s-ar fi achitat și mijloacele fixe care nu apar niciunde identificate nu poate fi primită. Intimata SC M.V. SRL a formulat note de ședință solicitând respingerea recursului ca nefondat. Recursul nu este fondat. Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond și-a întemeiat soluția de respingere a acțiunii pe prevederile contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 24 iulie 2003, pe anexele și listele la acest contract, constatând în mod corect că părțile au înțeles să includă în obiectul contractului, pe lângă terenuri, construcții și bunurile mobile înglobate prin destinație construcțiilor. Aplicând și interpretând clauzele contractuale instanța de apel a apreciat corect că voința părților prin contractul de vânzare-cumpărare a fost de a vinde, respectiv de a cumpăra întregul activ, compus atât din bunuri imobile, cât și din bunuri mobile care prin destinație și utilizare aparțin imobilelor, la prețul stipulat, ce a fost plătit integral.

De altfel prin criticile sale recurenta solicită instanței de recurs să reaprecieze situația de fapt prin reanalizarea probelor, a concludenței acestora. Din acest punct de vedere criticile vizează aspecte legale de netemeinicia hotărârii recurate, situație în care hotărârea nu mai poate fi supusă controlului judiciar din acest punct de vedere. Chiar și referirile la forța probantă ce trebuie abordată unor probe - delegațiile reprezentantului SC A.A. SA, hotărârea AGA a SC M.V. SRL - nu sunt susceptibile de a fi încadrate în vreunul din cazurile de casare sau de modificare prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. Acestea se circumscriu aspectelor de netemeinicie, iar nu de nelegalitate a hotărârii atacate, încât nu pot fi cenzurate în recurs.

Critica recurentei ce vizează obligarea pârâtei la TVA-ul aferent în sumă de 590.711,69 lei este formulată pentru prima dată în recurs, astfel că această critică nu poate fi analizată în recurs „omisso medio”. Pentru cele expuse se apreciază că hotărârea nu este afectată de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. încât, în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte urmează a respinge recursul ca nefondat. Făcând aplicarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. se va obliga recurenta la plata către intimata pârâtă SC M.V. SRL Arad a sumei de 4.760 lei cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.A. SA prin lichidator A.G.I.P.U.R.L. Arad împotriva deciziei nr. 217/A din 17 decembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, ca nefondat. Obligă recurenta la plata către intimata pârâtă SC M.V. SRL Arad a sumei de 4.760 lei cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2010.