ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3913/2010

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală la

14 ianuarie 2008, recurenta C.S. a solicitat casarea Deciziei nr. 471 din 13

noiembrie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu

minori și de familie.

La termenul din 7

octombrie 2008 judecata recursului a fost suspendată în condițiile art. 242

alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Conform art. 248

alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație,

apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se

perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din

vina părții timp de un an. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură

urma să fie îndeplinit din oficiu.

Întrucât de la data

suspendării nici una dintre părți nu a săvârșit acte de procedură pentru

continuarea judecății, Curtea a constatat că s-au împlinit cerințele perimării,

respectiv faptul că pricina a rămas în nelucrare în tot timpul prevăzut de

lege; rămânerea în nelucrare se datorează culpei părților; nu a intervenit o

cauză de întrerupere sau de suspendare a termenului de perimare; nu există o

cauză de stingere a procesului prevăzută de o normă specială.

Drept urmare, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va constata perimarea căii de atac,

cu consecința rămânerii irevocabile a hotărârii recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul reclamantei C.S. împotriva Deciziei nr. 471 din 13 noiembrie 2007 a

Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 iunie 2010.

Procesat

de GGC - NN