ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3913/2010

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală la 14 ianuarie 2008, recurenta C.S. a solicitat casarea Deciziei nr. 471 din 13 noiembrie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. La termenul din 7 octombrie 2008 judecata recursului a fost suspendată în condițiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.

Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu. Întrucât de la data suspendării nici una dintre părți nu a săvârșit acte de procedură pentru continuarea judecății, Curtea a constatat că s-au împlinit cerințele perimării, respectiv faptul că pricina a rămas în nelucrare în tot timpul prevăzut de lege; rămânerea în nelucrare se datorează culpei părților; nu a intervenit o cauză de întrerupere sau de suspendare a termenului de perimare; nu există o cauză de stingere a procesului prevăzută de o normă specială. Drept urmare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va constata perimarea căii de atac, cu consecința rămânerii irevocabile a hotărârii recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul reclamantei C.S. împotriva Deciziei nr. 471 din 13 noiembrie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 iunie 2010. Procesat de GGC - NN