Decizia nr. 4994/2010 — ÎCCJ, Secția I civilă

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, s ecția civilă și de proprietate intelectuală, la 3 decembrie 2008, contestatorul M.D. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 262 din 12 noiembrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. La termenul din 5 mai 2009 judecata recursului a fost suspendată în condițiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C proc. civ. Conform art. 248 alin. (1) C proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.

Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu. Î ntrucât de la data suspendării nici una dintre părți nu a săvârșit acte de procedură pentru continuarea judecății, Curtea a constatat că s-au împlinit cerințele perimării, respectiv, faptul că pricina a rămas în nelucrare în tot timpul prevăzut de lege; rămânerea în nelucrare se datorează culpei părților; nu a intervenit o cauză de întrerupere sau de suspendare a termenului de perimare; nu există o cauză de stingere a procesului prevăzută de o normă specială. Drept urmare, în temeiul art. 312 alin. (1) C proc. civ. se va constata perimarea căii de atac, cu consecința rămânerii irevocabile a hotărârii recurate.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D ECIDE Constată perimat recursul declarat de contestatorul M.D. împotriva deciziei civile nr. 262 din 12 noiembrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2010.