ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1797/2013

Deliberând asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 81 din 23 februarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, s-au dispus următoarele: I) În baza art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat inculpatul R.D. la pedeapsa principală de 7 ani închisoare și în baza art. 65 C. pen. la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) (interzicerea dreptului de a ocupa funcția de judecător) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat același inculpat la pedeapsa principală de 7 ani închisoare și în baza art. 65 C. pen.

la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) (interzicerea dreptului de a ocupa funcția de judecător) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și 35 alin. (2) C. pen. au fost contopite pedepsele principale și complementare aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa principală cea mai grea de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64. alin. (1) lit. a) b), și c) (interzicerea dreptului de a ocupa funcția de judecător) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executare pedepsei principale, S-a făcut aplic. art. 71 C. pen. și art. 64. alin. (1) lit. a) b), și c) C. pen.

ca pedeapsă accesorie pe perioada executării pedepsei principale. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul R.D. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 264 C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul R.D. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 264 C. pen. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din durata executării pedepsei perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului de la data de 05 noiembrie 2009 la data de 10 decembrie 2010. II) În baza art. 26 C. pen. rap. la 254 alin. (1) C. pen. rap. la an. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 a fost condamnată inculpata P.V.I.

la pedeapsa principală de 5 ani închisoare și în baza art. 65 C. pen. la pedeapsa complementară a interzicem drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) (interzicerea dreptului de a exercita profesia de avocat) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 26 C. pen. rap. la 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa principală de 5 ani închisoare și în baza art. 65 C. pen. la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) (interzicerea dreptului de a exercita profesia de avocat) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și 35 alin. (2) C. pen. s-au contopit pedepsele principale și complementare aplicate, inculpata urmând să execute pedeapsa principală cea mai grea de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.. de art. 64. alin. (1) lit. a) b), și c) (interzicerea dreptului de a exercita profesia de avocat) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executare pedepsei principale. S-a făcut aplic. art. 71 C. pen. și art. 64. alin. (1) lit. a) b), și c) C. pen. ca pedeapsă accesorie pe perioada executării pedepsei principale. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată inculpata P.V.I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 rap.

la art. 264 C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 40 lit. c) C. proc. pen. a fost achitată inculpata P.V.I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 264 C. pen. III) În baza an. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 a fost condamnata inculpata S.I. la pedeapsa de 3 ani închisoare. S-a făcut aplic. art. 71 C. pen. și art. 64. alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. ca pedeapsă accesorie pe perioada executării pedepsei principale. În baza art. 86 1 C. pen. și art. 86 2 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatei pe un termen de încercare de 6 ani. În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen.

pe durata termenului de încercare, inculpata se va supune următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte trimestrial la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova; b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existentă. În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepsei accesorii. În temeiul art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatei asupra disp.

art. 86 4 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. IV) În baza art. 26 rap . la art. 255 C. pen. și la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat inculpatul S.Z. la pedeapsa de 3 ani închisoare. S-a făcut aplic. art. 71 C. pen. și art. 64. alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. ca pedeapsă accesorie pe perioada executăm pedepsei principale. S-a constatat că inculpatul este atestat preventiv într-o altă cauză. V) În baza an. 255 C. pen. rap. la an. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat inculpatul M.E. la pedeapsa de 3 ani închisoare. S-a făcut aplic. art. 71 C. pen. și art. 64. alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

ca pedeapsă accesorie pe perioada executării pedepsei principale. În baza an. 81 C. pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani stabilit conform, art. 82 C. pen. În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepsei accesorii. În temeiul art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatei asupra disp. art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei. VI) În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. au fost menținute măsurile asigurătorii luate prin ordonanțele din data de 12 noiembrie 2009 asupra imobilului inculpatului R.D., deținut în coproprietate cu R.D.C.E., până la concurenta sumei de 30.000 de euro, în echivalent lei, și asupra imobilului deținut de inculpata P.V.I.

folosință până la concurenta sumei de 18.000 de euro, în echivalent lei. În baza an. 19 din Legea nr. 78/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpatul R.D. a sumei de. 30.000 de euro în echivalent lei la data executării măsurii de siguranță și de la inculpata P.V.I. suma de 18.000 euro în echivalent lei la data executării. În baza an. 357 alin. (2) lit. d) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpații R.D. și P.V.I. a sumelor de câte 550 de lei fiecăruia, sume achitate in plus de aceștia reprezentând contravaloarea expertizei încuviințate în cauză. În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligau inculpații la plata sumelor de câte 30.000 de lei fiecare cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 de lei reprezentând onorariul parțial al apărătorului din oficiu desemnat pentru un termen pentru inculpatul R.D.

se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pentru a dispune în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr. 207/P/2009, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului R.D. pentru săvârșirea a două infracțiuni de luare de mită prev. de an. 254 alin. (2) rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și două infracțiuni de favorizare a infractorului prev. de art. 264 C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și în stare de libertate a inculpaților P.V.I., pentru săvârșirea a două infracțiuni de complicitate la luare de mită prev. de art. 26 rap. la art. 254 alin. (2) rap.

la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și două infracțiuni de complicitate la favorizarea infractorului prev. de art. 26 rap. la an. 264 C. pen., cu aplic. an. 33 lit. a) C. pen., S.I. și M.E., pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prev. de art. 255 alin. (2) rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și respectiv pe inculpatul S.Z. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la dare de mită prev. de art. 26 rap. la art. 255 alin. (2) rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. Potrivit rechizitoriului, s-a reținut, în sinteză, că inculpatul R.D., judecător la Tribunalul Prahova, a pretins prin intermediul inculpatei P.V.I., avocat în Baroul Prahova, suma de 25.000 de euro și a acceptat promisiunea oferirii sumei de 3.000 de euro de la inculpații S.I.

și S.Z. iar din folosul pretins a primit, în perioada iulie-octombrie 2009, prin intermediul aceluiași complice, în două tranșe, suma totală de 21.000 de euro, în scopul facilitării punerii în libertate a inculpatului S.Z., cercetat în stare de arest preventiv în Dosarul nr. 6419/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, dosar aflat pe rolul Judecătoriei Ploiești pentru judecarea fondului cauzei, facilitând punerea acestuia în stare de libertate. De asemenea, s-a mai reținut că în cursul lunii octombrie 2009, același inculpat, judecător la Tribunalul Prahova, a pretins prin intermediul inculpatei P.V.I., avocat în Baroul Prahova, suma de 20.000 de euro de la inculpatul M.E. iar in cursul aceleiași luni, din folosul pretins a primit prin intermediul aceleiași complice, suma de 9.000 de euro, în scopul facilitării punerii în libertate a inculpatului P.F.N.

cercetat în stare de arest preventiv în Dosarul nr. 57/P/2008 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești, aflat pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 1084/105/2009, facilitând astfel punerea în libertate a inculpatului P.F.N. Cu privire la inculpata P.V.I. s-a reținut că în calitatea sa de avocat în cadrul Baroului Prahova, în cursul lunii septembrie 2009, l-a ajutat pe inculpatul R.D., judecător la Tribunalul Prahova, să pretindă suma de 25.000 de euro și să accepte promisiunea oferirii sumei de 3.000 de euro de la S.I. și S.Z. iar în perioada iulie - octombrie 2009 l-a ajutat pe același inculpat să primească în două tranșe suma de 21.000 de euro pentru facilitarea punerii în libertate a lui S.Z.

cercetat la acea dată în stare de arest preventiv în Dosarul nr. 6419/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, dosar aflat pe rolul Judecătoriei Ploiești pentru judecarea fondului cauzei, contribuind astfel la facilitarea punerii în libertate a inculpatului S.Z.. S-a reținut de asemenea că aceeași inculpată în cursul lunii octombrie 2009, l-a ajutat pe inculpatul R.D., judecător la Tribunalul Prahova, să pretindă de la inculpatul M.P. suma de 20.000 de euro precum și să primească suma de 9.000 de euro pentru a dispune punerea în libertate a lui P.N., cercetat la acea dată în stare de arest preventiv în dosarul nr. 57/P/200S al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești, aflat pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 1084/105/2009, contribuind astfel la facilitarea punerii în libertate a inculpatului P.F.N.

În ceea ce o privește pe inculpata S.I. s-a reținut că în cursul lunii septembrie 2009, pe fondul pretinderi de către inculpatul R.D., judecător la Tribunalul Prahova, prin intermediul inculpatei P.V.I. a sumei de 25.000 de euro pentru facilitarea punerii în libertate a inculpatului S.Z., care la acea dată era cercetat în stare de arest preventiv în Dosarul nr. 6419/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, aflat pe rolul Judecătoriei Ploiești pentru judecarea fondului cauzei, a oferit aceluiași inculpat suma de 3.000 de euro iar în perioada iulie-octombrie 2009 a remis în 3 tranșe inculpatei P.V.I. suma totală de 28.000 de euro, folosul fiind destinat, cu titlu de mită, judecătorului R.D.

Referitor la inculpatul S.Z. s-a reținut că în cursul lunii septembrie 2009, pe fondul pretinderii de către inculpatul R.D., judecător la Tribunalul Prahova, prin intermediul inculpatei P.V.I. a sumei de 25.000 de euro pentru facilitarea punerii sale în libertate, la acea dată inculpatul fiind cercetat în stare de arest preventiv în Dosarul nr. 6419/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, aflat pe rolul Judecătoriei Ploiești pentru judecarea fondului cauzei, a ajutat-o pe inculpata S.I. să ofere judecătorului R.D. suma de 3.000 de euro, iar în perioada iulie-octombrie 2009 a ajutat-o pe inculpata S.I. să remită în 3 tranșe inculpatei P.V.I. suma totală de 28.000 de euro, folosul fiind destinat, cu titlu de mită, judecătorului R.D.

În ceea ce îl privește pe inculpatul M.E., s-a reținut că în cursul lunii octombrie 2009 a remis inculpatului R.D., judecător la Tribunalul Prahova, prin intermediul inculpatei P.V.I. suma de 20.000 de euro pentru a dispune punerea în libertate a inculpatului P.F.N., cercetat în stare de arest preventiv în Dosarul nr. 57/P/2008 al D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Ploiești, aflat și înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 1084/105/2009. Prin rechizitoriu, în baza art. 228 rap. la art. 10 kt. c) și a), art. 38, art. 45 rap. la art. 42, art. 28 1 pct. 1 și art. 30 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de Ș.V. și P.F.N. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 255 C. pen.

rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, faptele ne fiind săvârșite de aceștia, neînceperea urmăririi penale față de S.I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 255 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și fată de I.S. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 254 rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, neînceperea urmăririi penale față de S.I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 257 C. pen., deoarece faptele nu există, respectiv disjungerea cauzei și decimarea competenței de soluționare a acesteia iu favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești pentru efectuarea de cercetări față de B.C., avocat în cadrul Baroului Dâmbovița, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 264 C. pen.

După sesizarea instanței de fond, la termenul din data de 2 decembrie 2009, s-a dispus față de inculpații P.V.I., S.I., S.Z. și M.E. luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara față potrivit art. 143, 136, 145 1 rap. la art. 145 C. proc. pen. cu obligațiile prev. de art. 145 1 rap. la art. 145 alin. (1 1 ), ca o garanție suplimentară că procesul se va desfășura potrivit dispozițiilor legale, iar în ceea ce îl privește pe inculpatul R.D., care a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, instanța de fond a dispus la termenul din data de 02 decembrie 2010 liberarea acestuia sub control judiciar, inculpatul fiind eliberat efectiv după soluționarea recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 10 decembrie 2010. În cursul judecății la instanța de fond, au fost audiați toți inculpații, inculpata P.V.I.

după administrarea celorlalte probe, inițial aceasta prevalându-se de dreptul la tăcere și refuzând să dea declarații în fata instanței, au fost audiați martorii R.C.I., O.N.C., R.F., I.S.C., I.M., P.P.A., T.Z., S.A.C., B.C., S.M.O., P.C.B., M.S., Ș.V., G.F.Ș., I.V.Ș. au fost depuse înscrisuri și s-a efectuat o expertiză criminalistică asupra suporturilor optice privind înregistrarea ambientală audio video din data de 04 noiembrie 2009 între inculpații R.D. și P.V.I., fiind audiat și expertul P.G. În urma coroborării tuturor probelor administrate, instanța de fond a reținut următoarele: Referitor la infracțiunile de corupție săvârșite în cazul inculpatului S.Z.: Inculpatul S.Z.

a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv în Dosarul nr. 6419/P/2009 pentru săvârșirea a două infracțiuni de șantaj și două infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 194 alin. (1) și art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., dosarul fiind înregistrat la judecătoria Ploiești sub nr. 14870/281/2009, instanță care prin încheierea din data de 2 septembrie 2009 a menținut măsura arestării preventive conform art. 300 1 C. proc. pen., soluție menținută prin încheierea din data de 3 septembrie 2009 a Tribunalului Prahova, dm completul care a soluționat recursul făcând parte și inculpatul R.D., judecător la Tribunalul Prahova. Anterior trimiterii acestuia în judecată, inculpata S.I., soția sa, aflată în libertate, a încercat să găsească persoane prin intermediul cărora să poată, în final, obține eliberarea lui S.Z..

Persoanele cele mai în măsură să poată concura la acest rezultat erau în primul rând avocații, inculpata sperând că prin intermediul acestor persoane poate intermedia contactul cu magistrații, sau cel puțin cu parte dintre magistrați, aceștia fiind cei care dispun asupra măsurilor preventive. Prevalându-se de împrejurarea că o cunoștea pe inculpata P.V.I., S.I. a contactat-o pe aceasta, solicitându-i să facă demersurile pe care le apreciază necesare pentru eliberarea soțului său, S.Z. din starea de arest preventiv. In acest context, inculpata P.V.I., avocat în cadrul Baroului Prahova și fost grefier la Judecătoria Ploiești, împrejurare în care l-a cunoscut suficient pe inculpatul R.D., judecător în acea perioadă la aceeași instanță, l-a contactat în cursul lunii iulie 2009 pe acesta și î-a adus la cunoștință situația inculpatului S.Z., acesta solicitând ca în schimbul sumei de 25.000 de euro să dispună eliberarea acestuia.

Cei doi inculpați au stabilit modalitatea în care urmau să procedeze pentru ca inculpatul S.Z. să fie eliberat, dată fund funcția de judecător a inculpatului R.D. la Tribunalul Prahova, instanță care soluționa recursurile împotriva încheierilor pronunțate de Judecătoria Ploiești cu plivire la starea de arest preventiv. In cursul acestei întâlniri din luna iulie 2009, inculpatul R.D. a pretins așadar inculpaților S.I. și S.Z., prin intermediul inculpatei P.V.I., pentru eliberarea acestuia din urmă, suma de 25.000 de euro, solicitând ca o parte, în cuantum de 15.000 de euro sa îi fie remisă la acel moment și restul de 10.000 de euro ulterior, în final inculpatul R.D. fund de acord cu primirea a încă unei sume de 3.000 de euro, oferiți de S.I.

pentru a fi sigură de rezultatul promis. Inculpata P.V.I. a contactat-o ulterior pe S.I. căreia î-a comunicat că a găsit un judecător la Tribunalul Prahova dispus ca pentru sumele de 25.000 de euro să faciliteze eliberarea lui S.Z. și a solicitat sumele de bani, pe care le-a primit în trei tranșe: suma de 15.000 de euro în cursul lunii iulie 2009, suma de 9.600 de euro la începutul lunii septembrie 2009 și suma de 3.400 de euro la sfârșitul aceleiași luni. După primirea primei tranșe de 15.000 de euro, inculpata P.V.I. s-a întâlnit cu R.D., căruia î-a comunicat că a primit suma de bani solicitată de acesta pentru facilitarea punerii în libertate a lui S.Z., inculpatul cerându-i, din prudență, să o păstreze asupra sa, suma fiind predată acestuia într-un moment ulterior, la sfârșitul lunii iulie 2009, după acest moment inculpatul plecând în concediu, astfel încât eliberarea lui S.Z.

urma să se realizeze la revenirea sa, după vacanta judecătorească. După revenire, deși inculpatul R.D. a făcut parte din completul de judecată care a soluționat la data ele 03 septembrie 2009 recursul declarat împotriva încheierii prin care Judecătoria Ploiești a menținut măsura arestării preventive a lui S.Z., acesta nu a putut dispune eliberarea inculpatului la acel termen, pe de o parte reținând că anterior oricărui contact cu acest dosar, făcuse parte dm completul de judecată care la data de 06 iulie 2009, admițând recursul Parchetului, a casat încheierea judecătoriei Ploiești și a dispus în recurs luarea măsurii arestării preventive în lipsă a lui S.Z., măsura fiind pusa în executare la data de 31 iulie 2009, o opinie diametral opusă celei avută la acel termen, după doar o lună de la data punerii în executare a mandatului de arestare putând părea cel puțin contradictorie, iar pe de altă parte inculpatul R.D.

era doar unul dintre cei trei judecători care soluționau recursul, fiind necesar să convingă de „justețea și legalitatea” soluției pe care intenționa să o dispună, măcar un alt membru al completului de judecată. Or, pentru a putea realiza acest rezultat fără a ridica suspiciuni în contextul amintit anterior - în care după arestarea efectivă a inculpatului S.Z. se dispusese trimiterea în judecată a acestuia și situația de fapt, respectiv elementele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, pe care a dispus-o împreună cu ceilalți doi membri ai completului de recurs la data de 06 iulie 2009, nu suferiseră modificări - se impunea trecerea unei anume perioade de timp, suficientă, în opinia sa, pentru a putea avea o altă opinie asupra necesității menținerii în stare de arest preventiv a lui S.Z.

În opinia instanței de fond, acestea sunt considerentele pentru care inculpatul R.D. nu a putut dispune imediat după primirea de către inculpata P.V.I. a primei tranșe de bani, de 15.000 de euro, eliberarea inculpatului S.Z., deși ar fi avut oportunitatea, dat fiind că a făcut parte din completul de judecată care la data de 03 septembrie 2009 a soluționat recursul declarat cu privire la starea de arest preventiv. Instanța de fond a reținut că din această sumă de 15.000 de euro primită de la S.I. și păstrată inițial de către inculpata P.V.I., inculpatul R.D. a primit la sfârșind lunii iulie 2009 doar 11.000 de euro, cei doi stabilind împreună ca 4.000 de euro să fie păstrați de inculpata P.V.I., în considerarea activităților de intermediere desfășurate de aceasta.

După soluționarea recursului în sensul amintit anterior, inculpata S.I. a devenit mai insistentă pe lângă inculpata P.V.I., iar la începutul lunii septembrie 2009, după data de 3 septembrie, aceasta a primit cea de-a două tranșă de bani, de 9.600 de euro din suma totală pretinsă de inculpatul R.D., sumă care, ca și în cazul anterior, a rămas asupra acesteia o perioadă de timp, fiind predată inculpatului R.D. după această dată de 3 septembrie 2009. După predarea și a celei de-a denia tranșe din bani, inculpata S.I. a devenit suficient de insistentă în contactele pe care le-a avut cu inculpata P.V.I., convorbirile dintre cele două fiind numeroase și referirile numitoarei la cererea sa devenind explicite, aspect care a determinat ca și intervențiile lui P.V.I.

pe lângă inculpatul R.D. să devină mai explicite, în pofida precauțiilor anterioare și a referirilor nuanțate la soluția ce urma să fie dată și la modalitatea în care aceasta urma să se realizeze concret. În sensul în care a stabilit cu inculpatul R.D., inculpata P.V.I. i-a solicitat lui S.I. să formuleze pentru soțul său o cerere de liberare sub control judiciar, sugerându-i explicit ca cererea să fie depusă la termenul din data de 24 septembrie 2009, când cauza se afla pe rol, iar ulterior, recursul declarat împotriva încheierii de la acel termen să fie depus la o anumită dată, aceasta în urma discuțiilor purtate cu inculpatul R.D. Rațiunea pentru care inculpații s-au înțeles astfel a fost aceea ca, în raport de această dată urma să fie trimis dosarul la Tribunal pentru soluționarea recursului, inculpatul R.D.

apreciind în deplina cunoștință de cauză asupra momentului la care se putea soluționa recursul, discuțiile dintre cei doi reflectând fără echivoc punerea de acord asupra momentului la care trebuia introdusă cererea de recurs. Instanța de fond a reținut că prin încheierea din dala de 24 septembrie 2009, Judecătoria Ploiești a menținut măsura arestării preventive a inculpatului S.Z. și a respins atât o cerere de înlocuire a măsurii arestăm preventive cât și cererea acestuia de liberare sub control judiciar, cerere care a fost totuși formulată, în pofida încercărilor inculpaților R.D. și P.V.I. de a se depune diligente pe lângă inculpata S.I. în sensul retragerii acesteia. Discuțiile dintre R.D.

și P.V.I. atestă împrejurarea că această solicitare de retragere a cererii de liberare fost determinată de faptul că inculpatul R.D. a aflat că se schimbase componența completului de judecată care urma să soluționeze recursurile din data de 28 septembrie 2009, prin plecarea în concediu a unuia dintre judecătorii din complet și era de dorit ca recursul să fie judecat într-o altă zi, cererea de liberare urmând a fi introdusă de asemenea într-o altă zi. Astfel, deși inculpatul a încercat să intervină în sensul retragerii cererii de liberare formulată la instanța de fond, aceasta a fost totuși depusă de soția lui S.Z.

și susținută de apărătorul B., solicitarea sa fiind tardivă, aspect în raport de care cei doi inculpați au stabilit ca cererea de recurs împotriva acestei încheieri să fie depusă cât mai târziu, pentru a putea fi repartizată la completul de judecată din data de 30 septembrie 2009 la Tribunal, complet din care de asemenea urma să facă parte și inculpatul R.D. Instanța de fond a reținut că pentru ca toate aceste date să fie concordante, în dorința și pentru a avea certitudinea că recursul va fi repartizat la acel complet din data de 30 septembrie 2009, inculpata P.V.I. a efectuat demersuri, contactând personalul din arhiva atât a Judecătoriei, căruia î-a cerut să o anunțe data la care se va redacta încheierea cât și de la Tribunal, pentru a solicita să fie anunțată imediat ce dosarul ar fi ajuns la Tribunal și a se informa asupra termenului care s-ar fi acordat.

După ce inculpata P.V.I. a efectuat toate aceste demersuri, s-a întâlnit cu inculpatul R.D. în aceiași zi, 24 septembrie 2009 pentru a stabili electiv și concret detaliile și pentru a se asigura că dacă va depune cererea de recurs în data de 28 septembrie 2009, după amiază, dosarul va fi trimis Tribunalului a doua zi, la data de 29 septembrie 2009, și recursul va fi soluționat de completul din data de 30 septembrie 2009. Instanța de fond a reținut că la acea dată, marja de repartiție a dosarelor în care se judecau astfel de recursuri era de 1 zi, astfel încât înregistrarea dosarului de recurs la Tribunal la data de 29 septembrie 2009 determina în mod cert și fără echivoc ca dosarul să fie repartizat spre soluționare completului de a doua zi, mai exact singurului complet de recurs din data de 30 septembrie 2009, astfel încât insistența cu care inculpatul R.D.

a solicitat inculpatei P.V.I. să administreze/ manevreze circuitul dosarului astfel încât acesta să fie înregistrat la Tribunal la o anume dată, avea drept unic scop repartizarea acestuia completului clin data de 30 septembrie 2009, complet din care făcea parte, excluzând posibilitatea de a ii repartizat aleatoriu și ele a ti soluționat de un alt complet dintr-o altă zi, discuțiile dintre acesta și P.V.I. relevând totodată și temerea inculpatului cu privire la unul dintre membrii completului, despre a cărui opinie a manifestat rezerve. Potrivit înțelegerii, cererea de recurs a fost depusă la data de 28 septembrie 2009, după ce inculpata P.V.I.

s-a informat la arhivă și la registratură și s-a asigurat odată în plus că dosarul va fi înaintat instanței de recurs a doua zi, 29 septembrie 2009, și a fost repartizat spre soluționare completului de judecată din data de 30 septembrie 2009, din care a făcut parte și inculpatul R.D., prin întregirea acestui complet cu inculpatul, urmare împrejurării că unul dintre judecători se afla în concediu, aspect cunoscut însă de acesta, punând el însuși viză pe dosar în calitate de președinte al Secției penale și solicitând grefierei șef de secție să întocmească proces verbal de înlocuire a judecătorului aflat în concediu. Instanța de fond a reținut că la aceeași dată de 28 septembrie 2009, inculpata P.V.I.

a primit de la S.I. și ultima tranșă de bani, de 3.400 de euro pentru a fi predată inculpatului R.D. și ulterior, în aceeași zi, aceștia din urmă s-au întâlnit, fără a se realiza predarea sumei de bani, suma ele 3.000 de euro suplimentat oferită și acceptată de inculpatul R.D. fiind păstrată de inculpata, ca și suma anterioară ele 9.600 de euro) după înțelegerea dintre cei doi, imediat după despărțire inculpata P.V.I. contactând-o pe S.T. pentru a-i da asigurări că dosarul va fi soluționat favorabil și inculpatul S.Z. va fi eliberat la data de 30 septembrie 2009. S-a reținut astfel că la dala judecării recursului, așa cum a fost înțelegerea, inculpatul S.Z.

a fost eliberat, urmare a soluției dispuse de Tribunalul Prahova de către completul investit cum am arătat anterior, din care a făcut parte și inculpatul R.D., cu opinia separată a unui membru al completului de judecată, fund admis recursul împotriva încheiem dm data de 24 septembrie 2009 a judecătoriei Ploiești, care a fost casată în parte, în final măsura arestării preventive fiind înlocuită cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. În ceea ce privește contribuția inculpatului S.Z., instanța de fond a reținut că acesta a fost în deplină cunoștință de cauză pe toată perioada de demersurile efectuate de soția sa în sensul identificării unui judecător care să poată dispune eliberarea sa în schimbul unei sume de bani, S.I.

contactându-l pe acesta telefonic la penitenciar pentru a-l informa de cursul evenimentelor. S.Z. i-a dat indicații soției sale spre care persoane din anturajul lor să își îndrepte atenția pentru a lua sumele de bani necesare, discuțiile dintre cei doi sub aceste aspecte fiind relevante și edificatoare în acest sens. Situația de fapt astfel reținută a rezultat din analiza coroborată a probelor administrate în cursul urmăririi penale și judecății. Inculpații au dat declarații contradictorii pe parcursul procesului penal, în cursul urmăririi penale inculpatele P.V.I. și S.I. recunoscând infracțiunile săvârșite, inculpatul R.D. negând constant orice contribuție, pe parcursul judecății toți inculpații negând săvârșirea faptelor.

Apărările acestora clin cursul judecății, și cele ale inculpatului R.D. din tot cursul procesului penal, nu au fost apreciate ca întemeiate decât sub aspectele și în măsura în care se coroborează cu celelalte probe administrate, făcându-se aplicarea disp. art. 69 C. proc. pen. cu privire la valoarea probantă a declarațiilor inculpatului în procesul penal. Instanța de fond a reținut astfel că inculpata P.V.I. a recunoscut explicit în declarațiile date în cursul urmăririi penale la datele de 4 noiembrie 2009 ulterior la data de 9 noiembrie 2009 respectiv 24 noiembrie 2009 toate infracțiunile reținute în actul de sesizare exact în modalitatea descrisă, în toate aceste împrejurări fiind asistată de apărătorii săi aleși, ultimele două declarații fiind date în prezența aceluiași apărător care a asistat-o în cursul judecății, aceasta arătând că îl cunoaște pe judecătorul R.D.

de 11 ani, de când ea era grefier la Judecătoria Ploiești, dezvoltând cu acesta o relație de prietenie menținută și ulterior, după ce a devenit avocat, inculpata arătând cum a fost contactată de S.I. pentru a interveni pe lângă un magistrat de la Tribunalul Prahova în scopul de a-l elibera pe soțul său, S.Z., care fusese arestat preventiv într-o cauză. P.V.I. a mai arătat cum l-a contactat pe inculpatul R.D. în luna iulie 2009 și i-a expus această împrejurare, inculpatul fund de acord ca în schimbul unei suine de 25.000 de euro să faciliteze eliberarea lui S.Z., cererea fund acceptată de S.I. și S.Z., inculpata a mai arătat ulterior cum a luat legătura de fiecare dată cu S.I. pentru a primi suma de bani în trei tranșe, prima dată 15.000 de euro, din care i-a remis lui R.D.

11.000 euro la sfârșitul lunii iulie 2009, 4.000 de euro păstrându-i pentru propria sa contribuție, la începutul lunii septembrie a doua tranșă de 9.600 de euro, și în final la data de 28 septembrie 2009 ultima parte din bani, respectiv suma de 3.400 de euro, din aceste ultime două tranșe predând inculpatului R.D. la data de 5 octombrie 2009, la domiciliul său suma de 10.000 de euro, iar 3.000 de euro, oferiți suplimentar de S.I. păstrându-i pentru contribuția proprie. Inculpata a detaliat în declarațiile sale toate întâlnirile avute, toate discuțiile, contextul în care acestea au avut loc, discuțiile pe care le-a avut cu inculpata S.I.

și discuția, pe care a avut-o cu S.Z., inculpata arătând de asemenea și contextul în care, urmare a acestor discuții și punem de acord cu inculpatul R.D., s-a concretizat momentul punem în libertate a inculpatului S.Z., prin formularea la termenul din 24 septembrie 2009 a unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar, respectiv de înlocuire a măsurii arestării preventive, dară la care s-a discutat și măsura arestării preventive a inculpatului S.Z., prin stabilirea de comun acord a datei la care s-a declarat recurs și modul ocult față de apărătorul ales în acea cauză, în care a înțeles să o determine pe S.I. să declare calea ele atac, toate acestea la solicitarea lui R.D. Inculpatul R.D.

avea controlul asupra repartizării dosarelor la Tribunal nu doar în calitatea sa de președinte al secției penale, dar mai ales în considerarea împrejurării că marja de acordare a termenelor pentru soluționarea recursurilor declarate împotriva încheierilor pe aspectul măsurilor preventive era de o zi, astfel încât acesta cunoștea cu certitudine componența completului de judecată din data de 30 septembrie 2009, știind așadar că urma să facă parte din completul care în final a decis eliberarea inculpatului S.Z. Ulterior, în cursul judecății, inculpata P.V.I. a declarat inițial că se prevalează de dreptul la tăcere pentru ca în final, după administrarea probelor să solicite să fie audiată, aceasta negând nu doar propria sa contribuție la săvârșirea faptelor reținute, dar și toate declarațiile referitoare la ceilalți inculpați, aceste declarații din cursul judecății neputând fi însă reținute de instanța de fond.

Curtea de apel a reținut susținerile inculpatei din cursul urmăririi penale față de coroborarea acestora cu celelalte mijloace de probă administrate, constatând concordanța declarațiilor acestei inculpate cu declarațiile inculpatei S.I. sub aceleași aspecte esențiale ale cauzei și cu înregistrările audio video ambientale care au fost efectuate. Curtea de apel a reținut astfel că toate momentele importante în desfășurarea activităților infracționale așa cum acestea au fost redate de către inculpata P.V.I. rezultă fără echivoc din cronologia înregistrărilor, care atestă că fiecare discuție pe care inculpata o purta fie cu S.I. fie cu R.D. era urmată de efectuarea actului la care se făcuse referire în acea discuție.

Instanța de fond a reținut că acestea reprezintă o redare fidelă a conduitei infracționale atât a acestei inculpate cât și a celorlalți inculpați implicați, reținând că inculpata nu a contestat aceste înregistrări, care confirmă sub toate aspectele declarațiile sale din cursul urmăririi penale. Instanța de fond a reținut că după ce inculpata fost contactată de S.I. în sensul solicitării de ajutor pentru eliberarea soțului său S.Z., aceasta a luat legatara cu inculpatul R.D.

pentru a-i solicita intervenția, aspect redat de înregistrările depuse la dosar, înregistrările atestând în acest mod toate convorbirile acestei inculpate cu coinculpații, în ordine cronologică de la momentul inițial, al cererii de intervenție contra sumei de 25.000 de euro până la data de 30 septembrie 2009 la care a fost eliberat S.Z., din acestea rezultând explicit și fără echivoc interesul inculpatei pentru depunerea cererii de liberare la data de 24 septembrie 2009, pentru retragerea acestei cereri, aspect care a intervenit imediat după ce inculpata a discutat cu R.D.

și aceasta a informat-o că nu este oportun să mai formuleze acea cerere la acea dată, pentru că unul dintre membrii completului de judecată era plecat în concediu, aspect care determina un grad mai mare de incertitudine, reținându-se că toate aceste împrejurări despre care se face referire în convorbiri sunt perfect concordante cu realitatea, rezultând din listele de ședință depuse la dosar, procesele verbale de înlocuire judecătorilor aflați în concediu, planificările judecătorilor în ședințele de judecată. Din adresele depuse de Tribunalul Prahova rezultă planificarea și componenta completelor de judecată din acea perioadă, acestea atestând că într-adevăr judecătorul R.D. urma să facă parte din completul de judecată care soluționa recursurile din data de 28 septembrie 2009, că întregirea completului de recursuri din data de 30 septembrie 2009 s-a realizat prin includerea sa în complet ca urmare a lipsei unui membru al completului, aflat în concediu.

S-a reținut de asemenea că după fiecare dintre întâlnirile dintre inculpata P.V.I. și S.l., când aceasta din urmă primea sumele de bani, imediat îl contacta pe inculpatul R.D., discuțiile fund urmate și de întâlnirea dintre cei doi. În același sens sunt reținute și discuțiile pe care P.V.I. le-a purtat cu martorele O.C., arhivar la Tribunalul Prahova și I.S. - arhivar la Judecătoria Ploiești, discuții confirmate de acestea în declarațiile date, care aveau drept scop dobândirea de garanții suplimentare mai ales sub aspectul datei la care trebuia să plece dosarul de la judecătorie, martorele confirmând că P.V.I. S-a interesat de situația acestui dosar, deși nu avea calitatea de apărător în cauză, acestea exprimându-și opinia în .sensul că acest interes nu era unul firesc și denota interesul acesteia spre obținerea unui anumit termen de judecată a recursului.

Instanța de fond a reținut că acest aspect era facil de realizat la acea dată fată de împrejurarea pe de o parte că inculpatul R.D. avea calitatea de președinte al Secției penale și cunoștea inevitabil momentul înregistrării cauzei la Tribunal și pe de altă parte și mai ales faptul că la acea dată, la Tribunalul Prahova, sistemul Ecris nu permitea acordarea unei marje mai largi de o zi de repartizare a recursurilor declarate împotriva încheierilor vizând măsurile preventive, repartiția aleatorie devenind un concept iluzoriu, căci în contextul în care exista un singur complet de recursuri într-o zi, dosarele cu astfel de obiect erau soluționate inevitabil de acel unic complet, așa cum s-a întâmplat și în cauza privind recursul exercitat de S.Z.

Așa cum s-a arătat, la termenul din 30 septembrie 2009, completul de recursuri din care a făcut parte și inculpatul R.D. a admis recursul lui S.Z., dispunând eliberarea acestuia urmare a admiterii cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive, cu opinia separată a unui membru al completului de judecată, după ședința de judecată inculpatul liniștind-o pe P.V.I. și confirmându-i că a dispus soluția așteptată, S.Z. urmând a fi eliberat în două ore. Curtea de apel a reținut astfel că pentru soluția dispusă în sensul cerut R.D. a primit în total suma de 21.000 de euro, din care prima tranșă de 11.000 euro (din cei 15.000 predați de S.I. lui P.V.I.) la sfârșitul lunii iulie 2009, 4.000 fiind păstrați de inculpată, restul de 10.000 de euro la data de 5 octombrie 2009, după dispunerea soluției, la domiciliul inculpatei P.V.I., inculpata P.V.I.

primind suma de 9.600 euro de la S.I. imediat după data de 3 septembrie 2009, când a fost respins un recurs al inculpatului S.Z. de un complet din care a făcut parte și inculpatul, ultima tranșă de 3.400 de euro fiind primită de P.V.I. de la S.I. la data de 28 septembrie 2009, când s-au stabilit detaliile depunerii cerem de recurs. Din declarațiile inculpatei P.V.I., curtea de apel a mai reținut că după eliberarea lui S.Z., acesta și soția sa au continuat să facă presiuni asupra sa, care la rândul său a intervenit pe lângă R.D. pentru a obține pe fondul cauzei în care inculpatul S.Z. era cercetat soluția de achitare, aspecte care rezultă de asemenea și din convorbirile telefonice dintre cele două inculpate și respectiv dintre P.V.I.

și R.D., cei doi exprimându-si nemulțumirile fată de aceste solicitări, care nu erau conforme înțelegerii anterioare, banii primiți având drept scop doar eliberarea din starea de arest preventiv a lui S.Z. Susținerile inculpatei P.V.I. din cursul urmăririi penale sunt concordante pe deplin cu declarațiile inculpatei Sandu luna date de asemenea în cursul urmăririi penale în care aceasta a arătat cum a contactat-o pe P.V.I. pe care o cunoaște de 8-9 ani, la sfârșitul lunii iulie 2009, aceasta arătând că o poate ajuta și prin intermediul unui judecător de la tribunal poate obține eliberarea lui S.Z., cele două luând legătura după câteva zile, când P.V.I. i-a comunicat că judecătorul poate dispune eliberarea pentru 25.000 de euro.

Aceasta a arătat cum la sfârșitul lunii iulie sau începutul lui august i-a înmânat lui P.V.I. prima tranșă de - 15.000 de euro, după două săptămâni altă sumă de 9.600 de euro și în final, la sfârșitul lunii septembrie o sumă de 3.400 de euro, inculpata menționând că a avut discuții aprinse cu P.V.I. în această perioadă din cauza faptului că deși îi predase o mare parte din suma solicitată, S.Z. nu fusese pus în libertate în lunile iulie-august. Diferențele între sumele de euro relative la tranșele a doua și a treia la care se face referire în mod diferit de către cele două inculpate sunt nerelevante în opinia instanței de fond, fund doar simple inexactități, determinate de momentele diferite la care au fost predate pe de o parte de către S.I.

către P.V.I. și apoi de aceasta către R.D., cu atât mai mult cu cât acestea nu au fost predate integral de către P.V.I. către R.D. Inculpata S.I. a menționat de asemenea și împrejurarea că în tot acest timp a discutat la telefon cu S.Z. la penitenciar, în cadrul acestor discuții făcându-se referiri la punerea în libertate a lui S.Z., susținerile inculpatei în sensul că nu i-a menționat demersurile pe care le efectua pentru eliberare cu inculpata P.V.I., neputând fi reținute fată de detaliile convorbirilor telefonice dintre cei doi, care atestă că S.Z. i-a solicitat explicit soției sale să ia banii necesari de la anumite persoane. Instanța de fond a reținut de altfel că între P.V.I. și S.Z. a existat și convorbire telefonică în care s-a făcut referire la eliberarea sa, pentru S.Z.

fiind evident că vorbește la telefon cu o altă persoană decât avocații angajați în acea cauză, cu care se întâlnea la termene, discuția făcând referiri la eliberarea sa într-un alt mod decât cel legal, dat fiind că avocatul cu care acesta discuta nu era dintre avocații săi aleși,și nici nu era un reprezentant al vreunuia dintre aceștia. Declarațiile lui S.Z. referitoare la aceleași împrejurări confirmă discuțiile pe care le avea în acea perioadă cu soția sa, acesta confirmând de asemenea și convorbirea pe care a avut-o la un moment dat cu o avocată, respectiv cu inculpata P.V.I., al cărei nume nu l-a reținut, aceasta întărindu-i convingerea că va fi eliberat, S.I. spunându-i după eliberare că a dat acestei avocate suma de 28.000 de euro pentru a-l ajuta să fie eliberat.

Declarațiile ulterioare ale inculpatei S.I. și susținerile lui S.Z.

în sensul că nu a cunoscut vreun moment că soția sa a dat suma de 28.000 de euro pentru eliberarea sa nu pot fi reținute pentru că din procesele verbale de redare a interceptărilor rezultă că acesta a cunoscut tot timpul când s-a aflat în penitenciar despre demersurile efectuate, fund informat de către inculpata S. despre diferitele probleme întâmpinate, la insistența acestuia de a fi eliberat, aceasta explicându-i că nu s-a putut ajunge la un acord a celor trei judecători din recurs, referindu-se la respingerile anterioare ale recursurilor sale, la faptul că trebuie să fie atentă la data la care se depune recursul, care trebuia să fie într-o zi de vineri, pentru a primi termen luni sau marți, acestea fiind datele la care judecătorul căruia îi dăduse mită era membru în completul de judecată și putea dispune măsura așteptată a eliberării sale, într-un complet în care putea avea controlul soluției, aceste înregistrări confirmând fără echivoc împrejurarea că S.Z.

cunoștea despre demersurile soției, toate aceste convorbiri fiind absolut conforme realității, așa cum a rezultat din situația de fapt anterior descrisă. Susținerile apărătorului inculpaților S.l. și S.Z. referitoare la nelegalitatea proceselor verbale de redare a înregistrărilor față de faptul că acestea s-au purtat în limba rromani și nu se regăsesc, nu au fost reținute, instanța de fond constatând că acestea au fost într-adevăr desfășurate în această limbă, dar potrivit ordonanței din data de 19 noiembrie 2009 procurorul D.N.A. a dispus delegarea ofițerilor de poliție judiciară în vederea transcrierii prin intermediul unui interpret din limba rromani conform art. 91 3 C. proc. pen. în limba română, procesele verbale regăsindu-se în dosar traduse de un interpret autorizat în limba română, fund respectate astfel dispozițiile legale.

Declarațiile date de inculpați în cursul urmăririi penale sunt coroborate cu procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice și ambientale purtate între inculpați, interceptate și înregistrate în baza autorizațiilor emise de Tribunalul București și Curtea de Apel București, notele de supraveghere operativă, astfel încât acestea au fost reținute de instanța de fond în ansamblul probator, declarațiile ulterioare de nerecunoaștere date de inculpați în cursul judecății lunci înlăturate. Instanța de fond a avut în vedere în primul rând, la înlăturarea acestora, necoroborarea lor cu alte probe administrate în cauză, susținerile din cursul judecării nefiind altceva decât simple afirmații, care nu sunt bazate pe nici o probă care să la confirme și ca atare nu se poate reține că acestea reflectă adevărul.

Pe de altă parte, instanța de forul a avut în vedere neconcordanta acestor susțineri din cursul judecății cu propriile susțineri din cursul urmăririi penale, din nicio probă a dosarului nerezultând ca asupra inculpaților s-ar fi exercitat presiuni de către organele de urmărire penală în sensul de a se obține declarații intr-o anume formă, cea dată în cursul urmăririi penale, și nici nu s-ar înțelege care să fi fost scopul unei astfel de presiuni, fiind evident că în raport de calitatea inculpaților R.D. și P.V.I. este nu numai puțin probabil, dar absolut neverosimil să se aprecieze că organele judiciare, autorități publice într-un stat de drept, ar fi putut să aibă o astfel de conduită, neînțelegându-se rațiunea unei astfel de atitudini în nicio circumstanță.

S-a mai reținut de altfel că niciunul dintre inculpați nu a formulat plângere împotriva procurorilor față de modalitatea în care arată că s-ar fi exercitat presiuni asupra lor sa dea acele declarații Explicațiile oferite de inculpata P.V.I. pe parcursul judecății, în sensul că procurorul a „forțat-o” să dea declarațiile împotriva inculpatului R.D. și s-a supus din cauza înregistrărilor pe care organele judiciare le aveau împotriva sa, nu au fost reținute sub niciun aspect. Inculpata P.V.I.

este avocat de 7 ani, aspect care implică inevitabil o anumită pregătire juridică, avea vârsta de 34 la acea dată, așadar suficientă maturitate cât să înțeleagă toate consecințele juridice, și nu numai, ale unei declarații date în fața unui organ judiciar, referirile sale la amenințările cu darea în vileag de către procuror a unei posibile relații extraconjugale nu sunt dovedite de vreo probă și sunt chiar neserioase, iar susținerile referitoare la faptul că aceste amenințări aveau în vedere invocarea unei posibile relații de acest fel chiar cu inculpatul R.D., relație care nu a existat vreodată, par și mai lipsite de substanță de vreme ce o astfel de relație este explicit negată de inculpata însăși, astfel încât afirmația acesteia în sensul că 1 s-a „fabricat” o înregistrare care să ateste o asemenea relație este absolut neverosimilă, inculpata nedovedind prin vreun mijloc de probă sau vreo plângere penală îndreptată împotriva procurorilor că aceste presiuni au existat în realitate.

Din niciun act nu rezultă vreo împrejurare de acest fel, încă o dată instanța de fond arătând că nici nu s-ar înțelege care ar fi putut fi motivele pentru care procurorul sau vreun alt organ judiciar să determine o conduită a vreunui inculpat în acest sens, cu atât mai mult cu cât inculpata P.V.I. a fost la rândul său trimisă în judecată pentru infracțiuni cel puțin la fel de grave ca cele reținute în sarcina inculpatului R.D., declarațiile sale de la datele de 4 noiembrie 2009, 09 noiembrie 2009 și respectiv 24 noiembrie 2009 fiind date în calitatea sa de învinuit/ inculpat în aceeași cauză.

Instanța de fond nu a reținut ca veridice afirmațiile unui avocat cu pregătire juridică și cu o suficientă experiență de viață că s-ar fi lăsat condus mecanic, împotriva voinței sale, de către orice organ judiciar, nici în contextul în care ar fi existat vreo posibilă faptă cu amenințarea căreia să fi fost dară în vileag soțului său (deși chiar această „amenințare” pare în sine halucinantă pentru a fi folosită într-o asemenea împrejurare de către un organ al statului), în final curtea de apel limitându-se la a arăta caracterul absolut neserios, nu doar neverosimil, neelocvent al unei asemenea explicații asupra schimbării declarațiilor oferite de inculpată în cursul judecării. Susținerile inculpatei în sensul că toate declarațiile date în cursul urmăririi penale l-au fost dictate de procuror, inculpata arătând că nu putea reține atât de exact toate întâlnirile și convorbirile avute pe parcursul unei perioade de 4 luni nu au fast reținute de instanța de fond.

Într-adevăr caracterul exhaustiv ala acestor declarații determină și instanța ele fond să aprecieze că anumite elemente de detaliu l-au fost reamintite inculpatei, însă acest aspect nu echivalează cu dictarea declarațiilor de către procuror, curtea de apel arătând că inculpata a menționat explicit că nu contestă niciuna dintre înregistrări, niciuna dintre convorbiri, toate fiind reale, aspect în raport de care curtea de apel nu poate reține că declarațiile