ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1797/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1797/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 81 din 23 februarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală,

s-au dispus următoarele:

I) În baza art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 78/2000 a fost condamnat inculpatul R.D. la pedeapsa principală de 7

ani închisoare și în baza art. 65 C. pen. la pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c)

(interzicerea dreptului de a ocupa funcția de judecător) C. pen. pe o perioadă

de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 78/2000 a fost condamnat același inculpat la pedeapsa principală de 7

ani închisoare și în baza art. 65 C. pen. la pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) (interzicerea

dreptului de a ocupa funcția de judecător) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după

executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și 35 alin. (2) C. pen. au fost contopite

pedepsele principale și complementare aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa

principală cea mai grea de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64. alin. (1) lit. a) b), și c)

(interzicerea dreptului de a ocupa funcția de judecător) C. pen. pe o perioadă

de 5 ani după executare pedepsei principale,

S-a făcut aplic. art. 71 C. pen. și art. 64. alin. (1) lit. a) b), și c)

C. pen. ca pedeapsă accesorie pe perioada executării pedepsei principale.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

a fost achitat inculpatul R.D. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 264

C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

a fost achitat inculpatul R.D. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 264

C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din durata executării pedepsei

perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului de la data de 05

noiembrie 2009 la data de 10 decembrie 2010.

II) În baza art. 26 C. pen. rap. la 254 alin. (1) C. pen. rap. la an. 7 alin.

(1) din Legea nr. 78/2000 a fost condamnată inculpata P.V.I. la pedeapsa

principală de 5 ani închisoare și în baza art. 65 C. pen. la pedeapsa

complementară a interzicem drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b)

și c) (interzicerea dreptului de a exercita profesia de avocat) C. pen. pe o

perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 26 C. pen. rap. la 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 78/2000 a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa

principală de 5 ani închisoare și în baza art. 65 C. pen. la pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b)

și c) (interzicerea dreptului de a exercita profesia de avocat) C. pen. pe o

perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și 35 alin. (2) C. pen. s-au

contopit pedepsele principale și complementare aplicate, inculpata urmând să

execute pedeapsa principală cea mai grea de 5 ani închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev.. de art. 64. alin. (1) lit. a)

b), și c) (interzicerea dreptului de a exercita profesia de avocat) C. pen. pe

o perioadă de 5 ani după executare pedepsei principale.

S-a făcut aplic. art. 71 C. pen. și art. 64. alin. (1) lit. a) b), și c)

C. pen. ca pedeapsă accesorie pe perioada executării pedepsei principale.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

a fost achitată inculpata P.V.I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26

rap. la art. 264 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 40 lit. c) C. proc. pen. a

fost achitată inculpata P.V.I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26

rap. la art. 264 C. pen.

III) În baza an. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000

a fost condamnata inculpata S.I. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

S-a făcut aplic. art. 71 C. pen. și art. 64. alin. (1) lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen. ca pedeapsă accesorie pe perioada executării pedepsei

principale.

În baza art. 86

1

C. pen. și art. 86

2

C. pen. s-a

dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare

aplicată inculpatei pe un termen de încercare de 6 ani.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen. pe durata termenului de

încercare, inculpata se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte trimestrial la Serviciul de Probațiune de pe lângă

Tribunalul Prahova;

b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință

și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele

sale de existentă.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub

supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea

pedepsei accesorii.

În temeiul art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatei asupra

disp. art. 86

4

C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei

sub supraveghere.

IV) În baza art. 26 rap . la art. 255 C. pen. și la art. 7 alin. (2) din

Legea nr. 78/2000 a fost condamnat inculpatul S.Z. la pedeapsa de 3 ani

închisoare.

S-a făcut aplic. art. 71 C. pen. și art. 64. alin. (1) lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen. ca pedeapsă accesorie pe perioada executăm pedepsei

principale.

S-a constatat că inculpatul este atestat preventiv într-o altă cauză.

V) În baza an. 255 C. pen. rap. la an. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000

a fost condamnat inculpatul M.E. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

S-a făcut aplic. art. 71 C. pen. și art. 64. alin. (1) lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen. ca pedeapsă accesorie pe perioada executării pedepsei

principale.

În baza an. 81 C. pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe

un termen de încercare de 5 ani stabilit conform, art. 82 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub

supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea

pedepsei accesorii.

În temeiul art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatei asupra

disp. art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării

pedepsei.

VI) În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. au fost menținute

măsurile asigurătorii luate prin ordonanțele din data de 12 noiembrie 2009

asupra imobilului inculpatului R.D., deținut în coproprietate cu R.D.C.E., până

la concurenta sumei de 30.000 de euro, în echivalent lei, și asupra

imobilului deținut de inculpata P.V.I. folosință până la concurenta sumei

de 18.000 de euro, în echivalent lei.

În baza an. 19 din Legea nr. 78/2000 s-a dispus confiscarea de la

inculpatul R.D. a sumei de. 30.000 de euro în echivalent lei la data executării

măsurii de siguranță și de la inculpata P.V.I. suma de 18.000 euro în

echivalent lei la data executării.

În baza an. 357 alin. (2) lit. d) C. proc. pen. s-a dispus restituirea

către inculpații R.D. și P.V.I. a sumelor de câte 550 de lei fiecăruia, sume

achitate in plus de aceștia reprezentând contravaloarea expertizei încuviințate

în cauză.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligau inculpații la

plata sumelor de câte 30.000 de lei fiecare cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 100 de lei reprezentând onorariul parțial al apărătorului din

oficiu desemnat pentru un termen pentru inculpatul R.D. se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin

rechizitoriul nr. 207/P/2009, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și

Justiție - D.N.A. a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a

inculpatului R.D. pentru săvârșirea a două infracțiuni de luare de mită prev.

de an. 254 alin. (2) rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și două

infracțiuni de favorizare a infractorului prev. de art. 264 C. pen., cu aplic. art.

33 lit. a) C. pen. și în stare de libertate a inculpaților P.V.I., pentru

săvârșirea a două infracțiuni de complicitate la luare de mită prev. de art. 26

rap. la art. 254 alin. (2) rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și

două infracțiuni de complicitate la favorizarea infractorului prev. de art. 26

rap. la an. 264 C. pen., cu aplic. an. 33 lit. a) C. pen., S.I. și M.E., pentru

săvârșirea infracțiunii de dare de mită prev. de art. 255 alin. (2) rap. la art.

7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și respectiv pe inculpatul S.Z. pentru

săvârșirea infracțiunii de complicitate la dare de mită prev. de art. 26 rap.

la art. 255 alin. (2) rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Potrivit rechizitoriului, s-a reținut, în sinteză, că inculpatul R.D.,

judecător la Tribunalul Prahova, a pretins prin intermediul inculpatei P.V.I.,

avocat în Baroul Prahova, suma de 25.000 de euro și a acceptat promisiunea

oferirii sumei de 3.000 de euro de la inculpații S.I. și S.Z. iar din folosul pretins

a primit, în perioada iulie-octombrie 2009, prin intermediul aceluiași

complice, în două tranșe, suma totală de 21.000 de euro, în scopul facilitării

punerii în libertate a inculpatului S.Z., cercetat în stare de arest preventiv

în Dosarul nr. 6419/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești,

dosar aflat pe rolul Judecătoriei Ploiești pentru judecarea fondului cauzei,

facilitând punerea acestuia în stare de libertate. De asemenea, s-a mai reținut

că în cursul lunii octombrie 2009, același inculpat, judecător la Tribunalul

Prahova, a pretins prin intermediul inculpatei P.V.I., avocat în Baroul

Prahova, suma de 20.000 de euro de la inculpatul M.E. iar in cursul aceleiași

luni, din folosul pretins a primit prin intermediul aceleiași complice, suma de

9.000 de euro, în scopul facilitării punerii în libertate a inculpatului P.F.N.

cercetat în stare de arest preventiv în Dosarul nr. 57/P/2008 al D.I.I.C.O.T. -

Serviciul Teritorial Ploiești, aflat pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 1084/105/2009,

facilitând astfel punerea în libertate a inculpatului P.F.N. Cu privire la

inculpata P.V.I. s-a reținut că în calitatea sa de avocat în cadrul Baroului

Prahova, în cursul lunii septembrie 2009, l-a ajutat pe inculpatul R.D.,

judecător la Tribunalul Prahova, să pretindă suma de 25.000 de euro și să

accepte promisiunea oferirii sumei de 3.000 de euro de la S.I. și S.Z. iar în

perioada iulie - octombrie 2009 l-a ajutat pe același inculpat să primească în

două tranșe suma de 21.000 de euro pentru facilitarea punerii în libertate a

lui S.Z. cercetat la acea dată în stare de arest preventiv în Dosarul nr. 6419/P/2009

al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, dosar aflat pe rolul

Judecătoriei Ploiești pentru judecarea fondului cauzei, contribuind astfel la

facilitarea punerii în libertate a inculpatului S.Z.. S-a reținut de asemenea

că aceeași inculpată în cursul lunii octombrie 2009, l-a ajutat pe inculpatul R.D.,

judecător la Tribunalul Prahova, să pretindă de la inculpatul M.P. suma de 20.000

de euro precum și să primească suma de 9.000 de euro pentru a dispune punerea

în libertate a lui P.N., cercetat la acea dată în stare de arest preventiv în

dosarul nr. 57/P/200S al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești, aflat pe

rolul Tribunalului Prahova sub nr. 1084/105/2009, contribuind astfel la

facilitarea punerii în libertate a inculpatului P.F.N. În ceea ce o privește pe

inculpata S.I. s-a reținut că în cursul lunii septembrie 2009, pe fondul

pretinderi de către inculpatul R.D., judecător la Tribunalul Prahova, prin

intermediul inculpatei P.V.I. a sumei de 25.000 de euro pentru facilitarea

punerii în libertate a inculpatului S.Z., care la acea dată era cercetat în

stare de arest preventiv în Dosarul nr. 6419/P/2009 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Ploiești, aflat pe rolul Judecătoriei Ploiești pentru judecarea

fondului cauzei, a oferit aceluiași inculpat suma de 3.000 de euro iar în

perioada iulie-octombrie 2009 a remis în 3 tranșe inculpatei P.V.I. suma totală

de 28.000 de euro, folosul fiind destinat, cu titlu de mită, judecătorului R.D.

Referitor la inculpatul S.Z. s-a reținut că în cursul lunii septembrie 2009, pe

fondul pretinderii de către inculpatul R.D., judecător la Tribunalul Prahova,

prin intermediul inculpatei P.V.I. a sumei de 25.000 de euro pentru facilitarea

punerii sale în libertate, la acea dată inculpatul fiind cercetat în stare de

arest preventiv în Dosarul nr. 6419/P/2009 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Ploiești, aflat pe rolul Judecătoriei Ploiești pentru judecarea

fondului cauzei, a ajutat-o pe inculpata S.I. să ofere judecătorului R.D. suma

de 3.000 de euro, iar în perioada iulie-octombrie 2009 a ajutat-o pe inculpata S.I.

să remită în 3 tranșe inculpatei P.V.I. suma totală de 28.000 de euro, folosul

fiind destinat, cu titlu de mită, judecătorului R.D. În ceea ce îl privește pe

inculpatul M.E., s-a reținut că în cursul lunii octombrie 2009 a remis

inculpatului R.D., judecător la Tribunalul Prahova, prin intermediul inculpatei

P.V.I. suma de 20.000 de euro pentru a dispune punerea în libertate a

inculpatului P.F.N., cercetat în stare de arest preventiv în Dosarul nr. 57/P/2008

al D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Ploiești, aflat și înregistrat pe rolul

Tribunalului Prahova sub nr. 1084/105/2009.

Prin rechizitoriu, în baza art. 228 rap. la art. 10 kt. c) și a), art. 38,

art. 45 rap. la art. 42, art. 28

1

pct. 1 și art. 30 alin. (1) lit. c)

C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de Ș.V. și P.F.N.

pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin.

(2) din Legea nr. 78/2000, faptele ne fiind săvârșite de aceștia, neînceperea

urmăririi penale față de S.I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 255

C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și fată de I.S. pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 254 rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000,

neînceperea urmăririi penale față de S.I. pentru săvârșirea infracțiunii prev.

de art. 257 C. pen., deoarece faptele nu există, respectiv disjungerea cauzei

și decimarea competenței de soluționare a acesteia iu favoarea Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Ploiești pentru efectuarea de cercetări față de B.C.,

avocat în cadrul Baroului Dâmbovița, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.

264 C. pen.

După sesizarea instanței de fond, la termenul din data de 2 decembrie 2009,

s-a dispus față de inculpații P.V.I., S.I., S.Z. și M.E. luarea măsurii

obligării de a nu părăsi țara față potrivit art. 143, 136, 145

1

rap.

la art. 145 C. proc. pen. cu obligațiile prev. de art. 145

1

rap. la art.

145 alin. (1

1

), ca o garanție suplimentară că procesul se va

desfășura potrivit dispozițiilor legale, iar în ceea ce îl privește pe

inculpatul R.D., care a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv,

instanța de fond a dispus la termenul din data de 02 decembrie 2010 liberarea

acestuia sub control judiciar, inculpatul fiind eliberat efectiv după

soluționarea recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție la

data de 10 decembrie 2010.

În cursul judecății la instanța de fond, au fost audiați toți

inculpații, inculpata P.V.I. după administrarea celorlalte probe, inițial

aceasta prevalându-se de dreptul la tăcere și refuzând

să dea declarații în fata instanței, au fost audiați martorii R.C.I., O.N.C., R.F.,

I.S.C., I.M., P.P.A., T.Z., S.A.C., B.C., S.M.O., P.C.B., M.S., Ș.V., G.F.Ș.,

I.V.Ș. au fost depuse înscrisuri și s-a efectuat o expertiză criminalistică

asupra suporturilor optice privind înregistrarea ambientală audio video din

data de 04 noiembrie 2009 între inculpații R.D. și P.V.I., fiind audiat și

expertul P.G.

În urma coroborării tuturor probelor administrate, instanța de fond a

reținut următoarele:

Referitor la infracțiunile de corupție săvârșite în cazul inculpatului S.Z.:

Inculpatul S.Z. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv în

Dosarul nr. 6419/P/2009 pentru săvârșirea a două infracțiuni de șantaj și două

infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 194 alin. (1) și art. 215 alin. (1) și

(3) C. pen., dosarul fiind înregistrat la judecătoria Ploiești sub nr. 14870/281/2009,

instanță care prin încheierea din data de 2 septembrie 2009 a menținut măsura

arestării preventive conform art. 300

1

C. proc. pen., soluție

menținută prin încheierea din data de 3 septembrie 2009 a Tribunalului Prahova,

dm completul care a soluționat recursul făcând parte și inculpatul R.D.,

judecător la Tribunalul Prahova.

Anterior trimiterii acestuia în judecată, inculpata S.I., soția sa,

aflată în libertate, a încercat să găsească persoane prin intermediul cărora să

poată, în final, obține eliberarea lui S.Z.. Persoanele cele mai în măsură să

poată concura la acest rezultat erau în primul rând avocații, inculpata sperând

că prin intermediul acestor persoane poate intermedia contactul cu magistrații,

sau cel puțin cu parte dintre magistrați, aceștia fiind cei care dispun asupra

măsurilor preventive.

Prevalându-se de împrejurarea că o cunoștea pe inculpata P.V.I., S.I. a

contactat-o pe aceasta, solicitându-i să facă demersurile pe care le apreciază

necesare pentru eliberarea soțului său, S.Z. din starea de arest preventiv. In

acest context, inculpata P.V.I., avocat în cadrul Baroului Prahova și fost

grefier la Judecătoria Ploiești, împrejurare în care l-a cunoscut suficient pe

inculpatul R.D., judecător în acea perioadă la aceeași instanță, l-a contactat

în cursul lunii iulie 2009 pe acesta și î-a adus la cunoștință situația

inculpatului S.Z., acesta solicitând ca în schimbul sumei de 25.000 de euro să

dispună eliberarea acestuia. Cei doi inculpați au stabilit modalitatea în care

urmau să procedeze pentru ca inculpatul S.Z. să fie eliberat, dată fund funcția

de judecător a inculpatului R.D. la Tribunalul Prahova, instanță care soluționa

recursurile împotriva încheierilor pronunțate de Judecătoria Ploiești cu plivire

la starea de arest preventiv. In cursul acestei întâlniri din luna iulie 2009,

inculpatul R.D. a pretins așadar inculpaților S.I. și S.Z., prin intermediul

inculpatei P.V.I., pentru eliberarea acestuia din urmă, suma de 25.000 de euro,

solicitând ca o parte, în cuantum de 15.000 de euro sa îi fie remisă la acel

moment și restul de 10.000 de euro ulterior, în final inculpatul R.D. fund de

acord cu primirea a încă unei sume de 3.000 de euro, oferiți de S.I. pentru a

fi sigură de rezultatul promis.

Inculpata P.V.I. a contactat-o ulterior pe S.I. căreia î-a comunicat că

a găsit un judecător la Tribunalul Prahova dispus ca pentru sumele de 25.000 de

euro să faciliteze eliberarea lui S.Z. și a solicitat sumele de bani, pe care

le-a primit în trei tranșe: suma de 15.000 de euro în cursul lunii iulie 2009,

suma de 9.600 de euro la începutul lunii septembrie 2009 și suma de 3.400 de

euro la sfârșitul aceleiași luni. După primirea primei tranșe de 15.000 de

euro, inculpata P.V.I. s-a întâlnit cu R.D., căruia î-a comunicat că a primit

suma de bani solicitată de acesta pentru facilitarea punerii în libertate a lui

S.Z., inculpatul cerându-i, din prudență, să o păstreze asupra sa, suma fiind

predată acestuia într-un moment ulterior, la sfârșitul lunii iulie 2009, după acest

moment inculpatul plecând în concediu, astfel încât eliberarea lui S.Z. urma să

se realizeze la revenirea sa, după vacanta judecătorească.

După revenire, deși inculpatul R.D. a făcut parte din completul de

judecată care a soluționat la data ele 03 septembrie 2009 recursul declarat

împotriva încheierii prin care Judecătoria Ploiești a menținut măsura arestării

preventive a lui S.Z., acesta nu a putut dispune eliberarea inculpatului la

acel termen, pe de o parte reținând că anterior oricărui contact cu acest

dosar, făcuse parte dm completul de judecată care la data de 06 iulie 2009,

admițând recursul Parchetului, a casat încheierea judecătoriei Ploiești și a

dispus în recurs luarea măsurii arestării preventive în lipsă a lui S.Z.,

măsura fiind pusa în executare la data de 31 iulie 2009, o opinie diametral

opusă celei avută la acel termen, după doar o lună de la data punerii în

executare a mandatului de arestare putând părea cel puțin contradictorie, iar

pe de altă parte inculpatul R.D. era doar unul dintre cei trei judecători care

soluționau recursul, fiind necesar să convingă de „justețea și legalitatea”

soluției pe care intenționa să o dispună, măcar un alt membru al completului de

judecată.

Or, pentru a putea realiza acest rezultat fără a ridica suspiciuni în

contextul amintit anterior - în care după arestarea efectivă a inculpatului S.Z.

se dispusese trimiterea în judecată a acestuia și situația de fapt, respectiv

elementele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, pe care a

dispus-o împreună cu ceilalți doi membri ai completului de recurs la data de 06

iulie 2009, nu suferiseră modificări - se impunea trecerea unei anume perioade

de timp, suficientă, în opinia sa, pentru a putea avea o altă opinie asupra

necesității menținerii în stare de arest preventiv a lui S.Z.

În opinia instanței de fond, acestea sunt considerentele pentru care

inculpatul R.D. nu a putut dispune imediat după primirea de către inculpata P.V.I.

a primei tranșe de bani, de 15.000 de euro, eliberarea inculpatului S.Z., deși

ar fi avut oportunitatea, dat fiind că a făcut parte din completul de judecată

care la data de 03 septembrie 2009 a soluționat recursul declarat cu privire la

starea de arest preventiv. Instanța de fond a reținut că din această sumă de

15.000 de euro primită de la S.I. și păstrată inițial de către inculpata P.V.I.,

inculpatul R.D. a primit la sfârșind lunii iulie 2009 doar 11.000 de euro, cei

doi stabilind împreună ca 4.000 de euro să fie păstrați de inculpata P.V.I., în

considerarea activităților de intermediere desfășurate de aceasta.

După soluționarea recursului în sensul amintit anterior, inculpata S.I.

a devenit mai insistentă pe lângă inculpata P.V.I., iar la începutul lunii

septembrie 2009, după data de 3 septembrie, aceasta a primit cea de-a două tranșă

de bani, de 9.600 de euro din suma totală pretinsă de inculpatul R.D., sumă

care, ca și în cazul anterior, a rămas asupra acesteia o perioadă de timp,

fiind predată inculpatului R.D. după această dată de 3 septembrie 2009.

După predarea și a celei de-a denia tranșe din bani, inculpata S.I.

a devenit suficient de insistentă în contactele pe care le-a avut cu inculpata P.V.I.,

convorbirile dintre cele două fiind numeroase și referirile numitoarei la

cererea sa devenind explicite, aspect care a determinat ca și intervențiile lui

P.V.I. pe lângă inculpatul R.D. să devină mai explicite, în pofida precauțiilor

anterioare și a referirilor nuanțate la soluția ce urma să fie dată și la

modalitatea în care aceasta urma să se realizeze concret.

În sensul în care a stabilit cu inculpatul R.D., inculpata P.V.I. i-a

solicitat lui S.I. să formuleze pentru soțul său o cerere de liberare sub

control judiciar, sugerându-i explicit ca cererea să fie depusă la termenul din

data de 24 septembrie 2009, când cauza se afla pe rol, iar ulterior, recursul

declarat împotriva încheierii de la acel termen să fie depus la o anumită dată,

aceasta în urma discuțiilor purtate cu inculpatul R.D. Rațiunea pentru care

inculpații s-au înțeles astfel a fost aceea ca, în raport de această dată urma

să fie trimis dosarul la Tribunal pentru soluționarea recursului, inculpatul R.D.

apreciind în deplina cunoștință de cauză asupra momentului la care se putea

soluționa recursul, discuțiile dintre cei doi reflectând fără echivoc punerea

de acord asupra momentului la care trebuia introdusă cererea de recurs.

Instanța de fond a reținut că prin încheierea din dala de 24 septembrie 2009,

Judecătoria Ploiești a menținut măsura arestării preventive a inculpatului S.Z.

și a respins atât o cerere de înlocuire a măsurii arestăm preventive cât și

cererea acestuia de liberare sub control judiciar, cerere care a fost totuși

formulată, în pofida încercărilor inculpaților R.D. și P.V.I. de a se depune

diligente pe lângă inculpata S.I. în sensul retragerii acesteia. Discuțiile

dintre R.D. și P.V.I. atestă împrejurarea că această solicitare de retragere a

cererii de liberare fost determinată de faptul că inculpatul R.D. a aflat că se

schimbase componența completului de judecată care urma să soluționeze

recursurile din data de 28 septembrie 2009, prin plecarea în concediu a unuia

dintre judecătorii din complet și era de dorit ca recursul să fie judecat

într-o altă zi, cererea de liberare urmând a fi introdusă de asemenea într-o

altă zi.

Astfel, deși inculpatul a încercat să intervină în sensul retragerii

cererii de liberare formulată la instanța de fond, aceasta a fost totuși depusă

de soția lui S.Z. și susținută de apărătorul B., solicitarea sa fiind tardivă,

aspect în raport de care cei doi inculpați au stabilit ca cererea de recurs

împotriva acestei încheieri să fie depusă cât mai târziu, pentru a putea fi

repartizată la completul de judecată din data de 30 septembrie 2009 la

Tribunal, complet din care de asemenea urma să facă parte și inculpatul R.D.

Instanța de fond a reținut că pentru ca toate aceste date să fie

concordante, în dorința și pentru a avea certitudinea că recursul va fi

repartizat la acel complet din data de 30 septembrie 2009, inculpata P.V.I. a

efectuat demersuri, contactând personalul din arhiva atât a Judecătoriei,

căruia î-a cerut să o anunțe data la care se va redacta încheierea cât și de

la Tribunal, pentru a solicita să fie anunțată imediat ce dosarul ar fi ajuns

la Tribunal și a se informa asupra termenului care s-ar fi acordat. După ce

inculpata P.V.I. a efectuat toate aceste demersuri, s-a întâlnit cu inculpatul R.D.

în aceiași zi, 24 septembrie 2009 pentru a stabili electiv și concret detaliile

și pentru a se asigura că dacă va depune cererea de recurs în data de 28

septembrie 2009, după amiază, dosarul va fi trimis Tribunalului a doua zi, la

data de 29 septembrie 2009, și recursul va fi soluționat de completul din data

de 30 septembrie 2009. Instanța de fond a reținut că la acea dată, marja de

repartiție a dosarelor în care se judecau astfel de recursuri era de 1 zi,

astfel încât înregistrarea dosarului de recurs la Tribunal la data de 29

septembrie 2009 determina în mod cert și fără echivoc ca dosarul să fie

repartizat spre soluționare completului de a doua zi, mai exact singurului

complet de recurs din data de 30 septembrie 2009, astfel încât insistența cu

care inculpatul R.D. a solicitat inculpatei P.V.I. să administreze/ manevreze

circuitul dosarului astfel încât acesta să fie înregistrat la Tribunal la o

anume dată, avea drept unic scop repartizarea acestuia completului clin data de

30 septembrie 2009, complet din care făcea parte, excluzând posibilitatea de a

ii repartizat aleatoriu și ele a ti soluționat de un alt complet dintr-o altă

zi, discuțiile dintre acesta și P.V.I. relevând totodată și temerea

inculpatului cu privire la unul dintre membrii completului, despre a cărui

opinie a manifestat rezerve.

Potrivit înțelegerii, cererea de recurs a fost depusă la data de 28

septembrie 2009, după ce inculpata P.V.I. s-a informat la arhivă și la registratură

și s-a asigurat odată în plus că dosarul va fi înaintat instanței de recurs a

doua zi, 29 septembrie 2009, și a fost repartizat spre soluționare completului

de judecată din data de 30 septembrie 2009, din care a făcut parte și

inculpatul R.D., prin întregirea acestui complet cu inculpatul, urmare

împrejurării că unul dintre judecători se afla în concediu, aspect cunoscut

însă de acesta, punând el însuși viză pe dosar în calitate de președinte al

Secției penale și solicitând grefierei șef de secție să întocmească proces

verbal de înlocuire a judecătorului aflat în concediu.

Instanța de fond a reținut că la aceeași dată de 28 septembrie 2009,

inculpata P.V.I. a primit de la S.I. și ultima tranșă de bani, de 3.400 de euro

pentru a fi predată inculpatului R.D. și ulterior, în aceeași zi, aceștia din

urmă s-au întâlnit, fără a se realiza predarea sumei de bani, suma ele 3.000 de

euro suplimentat oferită și acceptată de inculpatul R.D. fiind păstrată de

inculpata, ca și suma anterioară ele 9.600 de euro) după înțelegerea dintre cei

doi, imediat după despărțire inculpata P.V.I. contactând-o pe S.T. pentru a-i

da asigurări că dosarul va fi soluționat favorabil și inculpatul S.Z. va fi

eliberat la data de 30 septembrie 2009. S-a reținut astfel că la dala judecării

recursului, așa cum a fost înțelegerea, inculpatul S.Z. a fost eliberat, urmare

a soluției dispuse de Tribunalul Prahova de către completul investit cum am

arătat anterior, din care a făcut parte și inculpatul R.D., cu opinia separată

a unui membru al completului de judecată, fund admis recursul împotriva

încheiem dm data de 24 septembrie 2009 a judecătoriei Ploiești, care a fost

casată în parte, în final măsura arestării preventive fiind înlocuită cu măsura

obligării de a nu părăsi localitatea.

În ceea ce privește contribuția inculpatului S.Z., instanța de fond a

reținut că acesta a fost în deplină cunoștință de cauză pe toată perioada de

demersurile efectuate de soția sa în sensul identificării unui judecător care

să poată dispune eliberarea sa în schimbul unei sume de bani, S.I. contactându-l

pe acesta telefonic la penitenciar pentru a-l informa de cursul evenimentelor. S.Z.

i-a dat indicații soției sale spre care persoane din anturajul lor să își

îndrepte atenția pentru a lua sumele de bani necesare, discuțiile dintre cei

doi sub aceste aspecte fiind relevante și edificatoare în acest sens.

Situația de fapt astfel reținută a rezultat din analiza coroborată a

probelor administrate în cursul urmăririi penale și judecății. Inculpații au

dat declarații contradictorii pe parcursul procesului penal, în cursul

urmăririi penale inculpatele P.V.I. și S.I. recunoscând infracțiunile

săvârșite, inculpatul R.D. negând constant orice contribuție, pe parcursul

judecății toți inculpații negând săvârșirea faptelor. Apărările acestora clin

cursul judecății, și cele ale inculpatului R.D. din tot cursul procesului

penal, nu au fost apreciate ca întemeiate decât sub aspectele și în măsura în

care se coroborează cu celelalte probe administrate, făcându-se aplicarea disp.

art. 69 C. proc. pen. cu privire la valoarea probantă a declarațiilor

inculpatului în procesul penal.

Instanța de fond a reținut astfel că inculpata P.V.I. a recunoscut

explicit în declarațiile date în cursul urmăririi penale la datele de 4

noiembrie 2009 ulterior la data de 9 noiembrie 2009 respectiv 24 noiembrie 2009

toate infracțiunile reținute în actul de sesizare exact în modalitatea

descrisă, în toate aceste împrejurări fiind asistată de apărătorii săi aleși,

ultimele două declarații fiind date în prezența aceluiași apărător care a

asistat-o în cursul judecății, aceasta arătând că îl cunoaște pe judecătorul R.D.

de 11 ani, de când ea era grefier la Judecătoria Ploiești, dezvoltând cu acesta

o relație de prietenie menținută și ulterior, după ce a devenit avocat,

inculpata arătând cum a fost contactată de S.I. pentru a interveni pe lângă un

magistrat de la Tribunalul Prahova în scopul de a-l elibera pe soțul său, S.Z.,

care fusese arestat preventiv într-o cauză. P.V.I. a mai arătat cum l-a

contactat pe inculpatul R.D. în luna iulie 2009 și i-a expus această

împrejurare, inculpatul fund de acord ca în schimbul unei suine de 25.000 de euro

să faciliteze eliberarea lui S.Z., cererea fund acceptată de S.I. și S.Z.,

inculpata a mai arătat ulterior cum a luat legătura de fiecare dată cu S.I.

pentru a primi suma de bani în trei tranșe, prima dată 15.000 de euro, din care

i-a remis lui R.D. 11.000 euro la sfârșitul lunii iulie 2009, 4.000 de euro

păstrându-i pentru propria sa contribuție, la începutul lunii septembrie a doua

tranșă de 9.600 de euro, și în final la data de 28 septembrie 2009 ultima parte

din bani, respectiv suma de 3.400 de euro, din aceste ultime două tranșe

predând inculpatului R.D. la data de 5 octombrie 2009, la domiciliul său suma

de 10.000 de euro, iar 3.000 de euro, oferiți suplimentar de S.I. păstrându-i

pentru contribuția proprie. Inculpata a detaliat în declarațiile sale toate

întâlnirile avute, toate discuțiile, contextul în care acestea au avut loc,

discuțiile pe care le-a avut cu inculpata S.I. și discuția, pe care a avut-o cu

S.Z., inculpata arătând de asemenea și contextul în care, urmare a acestor

discuții și punem de acord cu inculpatul R.D., s-a concretizat momentul punem

în libertate a inculpatului S.Z., prin formularea la termenul din 24 septembrie

2009 a unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar, respectiv de

înlocuire a măsurii arestării preventive, dară la care s-a discutat și măsura

arestării preventive a inculpatului S.Z., prin stabilirea de comun acord a

datei la care s-a declarat recurs și modul ocult față de apărătorul ales în

acea cauză, în care a înțeles să o determine pe S.I. să declare calea ele atac,

toate acestea la solicitarea lui R.D. Inculpatul R.D. avea controlul asupra

repartizării dosarelor la Tribunal nu doar în calitatea sa de președinte al secției

penale, dar mai ales în considerarea împrejurării că marja de acordare a

termenelor pentru soluționarea recursurilor declarate împotriva încheierilor pe

aspectul măsurilor preventive era de o zi, astfel încât acesta cunoștea cu

certitudine componența completului de judecată din data de 30 septembrie 2009,

știind așadar că urma să facă parte din completul care în final a decis

eliberarea inculpatului S.Z.

Ulterior, în cursul judecății, inculpata P.V.I. a declarat inițial că se

prevalează de dreptul la tăcere pentru ca în final, după administrarea probelor

să solicite să fie audiată, aceasta negând nu doar propria sa contribuție la

săvârșirea faptelor reținute, dar și toate declarațiile referitoare la ceilalți

inculpați, aceste declarații din cursul judecății neputând fi însă reținute de

instanța de fond.

Curtea de apel a reținut susținerile inculpatei din cursul urmăririi

penale față de coroborarea acestora cu celelalte mijloace de probă

administrate, constatând concordanța declarațiilor acestei inculpate cu

declarațiile inculpatei S.I. sub aceleași aspecte esențiale ale cauzei și cu

înregistrările audio video ambientale care au fost efectuate. Curtea de apel a

reținut astfel că toate momentele importante în desfășurarea activităților

infracționale așa cum acestea au fost redate de către inculpata P.V.I. rezultă

fără echivoc din cronologia înregistrărilor, care atestă că fiecare discuție pe

care inculpata o purta fie cu S.I. fie cu R.D. era urmată de efectuarea actului

la care se făcuse referire în acea discuție. Instanța de fond a reținut că

acestea reprezintă o redare fidelă a conduitei infracționale atât a acestei

inculpate cât și a celorlalți inculpați implicați, reținând că inculpata nu a

contestat aceste înregistrări, care confirmă sub toate aspectele declarațiile

sale din cursul urmăririi penale.

Instanța de fond a reținut că după ce inculpata fost contactată de S.I.

în sensul solicitării de ajutor pentru eliberarea soțului său S.Z., aceasta a

luat legatara cu inculpatul R.D. pentru a-i solicita intervenția, aspect redat

de înregistrările depuse la dosar, înregistrările atestând în acest mod toate

convorbirile acestei inculpate cu coinculpații, în ordine cronologică de la

momentul inițial, al cererii de intervenție contra sumei de 25.000 de euro

până la data de 30 septembrie 2009 la care a fost eliberat S.Z., din acestea

rezultând explicit și fără echivoc interesul inculpatei pentru depunerea

cererii de liberare la data de 24 septembrie 2009, pentru retragerea acestei

cereri, aspect care a intervenit imediat după ce inculpata a discutat cu R.D.

și aceasta a informat-o că nu este oportun să mai formuleze acea cerere la acea

dată, pentru că unul dintre membrii completului de judecată era plecat în

concediu, aspect care determina un grad mai mare de incertitudine, reținându-se

că toate aceste împrejurări despre care se face referire în convorbiri sunt

perfect concordante cu realitatea, rezultând din listele de ședință depuse la

dosar, procesele verbale de înlocuire judecătorilor aflați în concediu,

planificările judecătorilor în ședințele de judecată.

Din adresele depuse de Tribunalul Prahova rezultă planificarea și

componenta completelor de judecată din acea perioadă, acestea atestând că

într-adevăr judecătorul R.D. urma să facă parte din completul de judecată care

soluționa recursurile din data de 28 septembrie 2009, că întregirea completului

de recursuri din data de 30 septembrie 2009 s-a realizat prin includerea sa în

complet ca urmare a lipsei unui membru al completului, aflat în concediu. S-a

reținut de asemenea că după fiecare dintre întâlnirile dintre inculpata P.V.I.

și S.l., când aceasta din urmă primea sumele de bani, imediat îl contacta pe

inculpatul R.D., discuțiile fund urmate și de întâlnirea dintre cei doi.

În același sens sunt reținute și discuțiile pe care P.V.I. le-a purtat

cu martorele O.C., arhivar la Tribunalul Prahova și I.S. - arhivar la

Judecătoria Ploiești, discuții confirmate de acestea în declarațiile date, care

aveau drept scop dobândirea de garanții suplimentare mai ales sub aspectul

datei la care trebuia să plece dosarul de la judecătorie, martorele confirmând

că P.V.I. S-a interesat de situația acestui dosar, deși nu avea calitatea de

apărător în cauză, acestea exprimându-și opinia în .sensul că acest interes nu

era unul firesc și denota interesul acesteia spre obținerea unui anumit termen

de judecată a recursului.

Instanța de fond a reținut că acest aspect era facil de realizat la acea

dată fată de împrejurarea pe de o parte că inculpatul R.D. avea calitatea de

președinte al Secției penale și cunoștea inevitabil momentul înregistrării

cauzei la Tribunal și pe de altă parte și mai ales faptul că la acea dată, la

Tribunalul Prahova, sistemul Ecris nu permitea acordarea unei marje mai largi de

o zi de repartizare a recursurilor declarate împotriva încheierilor vizând

măsurile preventive, repartiția aleatorie devenind un concept iluzoriu, căci în

contextul în care exista un singur complet de recursuri într-o zi, dosarele cu

astfel de obiect erau soluționate inevitabil de acel unic complet, așa cum s-a

întâmplat și în cauza privind recursul exercitat de S.Z.

Așa cum s-a arătat, la termenul din 30 septembrie 2009, completul de

recursuri din care a făcut parte și inculpatul R.D. a admis recursul lui S.Z.,

dispunând eliberarea acestuia urmare a admiterii cererii de înlocuire a măsurii

arestării preventive, cu opinia separată a unui membru al completului de

judecată, după ședința de judecată inculpatul liniștind-o pe P.V.I. și

confirmându-i că a dispus soluția așteptată, S.Z. urmând a fi eliberat în două

ore.

Curtea de apel a reținut astfel că pentru soluția dispusă în sensul

cerut R.D. a primit în total suma de 21.000 de euro, din care prima tranșă de

11.000 euro (din cei 15.000 predați de S.I. lui P.V.I.) la sfârșitul lunii

iulie 2009, 4.000 fiind păstrați de inculpată, restul de 10.000 de euro la data

de 5 octombrie 2009, după dispunerea soluției, la domiciliul inculpatei P.V.I.,

inculpata P.V.I. primind suma de 9.600 euro de la S.I. imediat după data de 3

septembrie 2009, când a fost respins un recurs al inculpatului S.Z. de un

complet din care a făcut parte și inculpatul, ultima tranșă de 3.400 de euro

fiind primită de P.V.I. de la S.I. la data de 28 septembrie 2009, când s-au

stabilit detaliile depunerii cerem de recurs.

Din declarațiile inculpatei P.V.I., curtea de apel a mai reținut că după

eliberarea lui S.Z., acesta și soția sa au continuat să facă presiuni asupra

sa, care la rândul său a intervenit pe lângă R.D. pentru a obține pe fondul

cauzei în care inculpatul S.Z. era cercetat soluția de achitare, aspecte care

rezultă de asemenea și din convorbirile telefonice dintre cele două inculpate

și respectiv dintre P.V.I. și R.D., cei doi exprimându-si nemulțumirile fată de

aceste solicitări, care nu erau conforme înțelegerii anterioare, banii primiți

având drept scop doar eliberarea din starea de arest preventiv a lui S.Z.

Susținerile inculpatei P.V.I. din cursul urmăririi penale sunt

concordante pe deplin cu declarațiile inculpatei Sandu luna date de asemenea în

cursul urmăririi penale în care aceasta a arătat cum a contactat-o pe P.V.I. pe

care o cunoaște de 8-9 ani, la sfârșitul lunii iulie 2009, aceasta arătând că o

poate ajuta și prin intermediul unui judecător de la tribunal poate obține

eliberarea lui S.Z., cele două luând legătura după câteva zile, când P.V.I. i-a

comunicat că judecătorul poate dispune eliberarea pentru 25.000 de euro.

Aceasta a arătat cum la sfârșitul lunii iulie sau începutul lui august i-a

înmânat lui P.V.I. prima tranșă de - 15.000 de euro, după două săptămâni altă

sumă de 9.600 de euro și în final, la sfârșitul lunii septembrie o sumă de

3.400 de euro, inculpata menționând că a avut discuții aprinse cu P.V.I. în

această perioadă din cauza faptului că deși îi predase o mare parte din suma

solicitată, S.Z. nu fusese pus în libertate în lunile iulie-august.

Diferențele între sumele de euro relative la tranșele a doua și a

treia la care se face referire în mod diferit de către cele două inculpate sunt

nerelevante în opinia instanței de fond, fund doar simple inexactități,

determinate de momentele diferite la care au fost predate pe de o parte de

către S.I. către P.V.I. și apoi de aceasta către R.D., cu atât mai mult cu cât

acestea nu au fost predate integral de către P.V.I. către R.D.

Inculpata S.I. a menționat de asemenea și împrejurarea că în tot acest

timp a discutat la telefon cu S.Z. la penitenciar, în cadrul acestor discuții

făcându-se referiri la punerea în libertate a lui S.Z., susținerile inculpatei

în sensul că nu i-a menționat demersurile pe care le efectua pentru eliberare

cu inculpata P.V.I., neputând fi reținute fată de detaliile convorbirilor

telefonice dintre cei doi, care atestă că S.Z. i-a solicitat explicit soției

sale să ia banii necesari de la anumite persoane. Instanța de fond a reținut de

altfel că între P.V.I. și S.Z. a existat și convorbire telefonică în care s-a

făcut referire la eliberarea sa, pentru S.Z. fiind evident că vorbește la

telefon cu o altă persoană decât avocații angajați în acea cauză, cu care se

întâlnea la termene, discuția făcând referiri la eliberarea sa într-un alt mod

decât cel legal, dat fiind că avocatul cu care acesta discuta nu era dintre

avocații săi aleși,și nici nu era un reprezentant al vreunuia dintre aceștia.

Declarațiile lui S.Z. referitoare la aceleași împrejurări confirmă

discuțiile pe care le avea în acea perioadă cu soția sa, acesta confirmând de

asemenea și convorbirea pe care a avut-o la un moment dat cu o avocată,

respectiv cu inculpata P.V.I., al cărei nume nu l-a reținut, aceasta întărindu-i

convingerea că va fi eliberat, S.I. spunându-i după eliberare că a dat acestei

avocate suma de 28.000 de euro pentru a-l ajuta să fie eliberat.

Declarațiile ulterioare ale inculpatei S.I. și susținerile lui S.Z. în

sensul că nu a cunoscut vreun moment că soția sa a dat suma de 28.000 de euro

pentru eliberarea sa nu pot fi reținute pentru că din procesele verbale de

redare a interceptărilor rezultă că acesta a cunoscut tot timpul când s-a aflat

în penitenciar despre demersurile efectuate, fund informat de către inculpata S.

despre diferitele probleme întâmpinate, la insistența acestuia de a fi

eliberat, aceasta explicându-i că nu s-a putut ajunge la un acord a celor trei

judecători din recurs, referindu-se la respingerile anterioare ale recursurilor

sale, la faptul că trebuie să fie atentă la data la care se depune recursul,

care trebuia să fie într-o zi de vineri, pentru a primi termen luni sau marți,

acestea fiind datele la care judecătorul căruia îi dăduse mită era membru în

completul de judecată și putea dispune măsura așteptată a eliberării sale,

într-un complet în care putea avea controlul soluției, aceste înregistrări

confirmând fără echivoc împrejurarea că S.Z. cunoștea despre demersurile

soției, toate aceste convorbiri fiind absolut conforme realității, așa cum a

rezultat din situația de fapt anterior descrisă.

Susținerile apărătorului inculpaților S.l. și S.Z. referitoare la nelegalitatea

proceselor verbale de redare a înregistrărilor față de faptul că acestea s-au

purtat în limba rromani și nu se regăsesc, nu au fost reținute, instanța de

fond constatând că acestea au fost într-adevăr desfășurate în această limbă,

dar potrivit ordonanței din data de 19 noiembrie 2009 procurorul D.N.A. a

dispus delegarea ofițerilor de poliție judiciară în vederea transcrierii prin

intermediul unui interpret din limba rromani conform art. 91

3

C.

proc. pen. în limba română, procesele verbale regăsindu-se în dosar traduse de

un interpret autorizat în limba română, fund respectate astfel dispozițiile legale.

Declarațiile date de inculpați în cursul urmăririi penale sunt

coroborate cu procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice și

ambientale purtate între inculpați, interceptate și înregistrate în baza

autorizațiilor emise de Tribunalul București și Curtea de Apel București,

notele de supraveghere operativă, astfel încât acestea au fost reținute de

instanța de fond în ansamblul probator, declarațiile ulterioare de

nerecunoaștere date de inculpați în cursul judecății lunci înlăturate. Instanța

de fond a avut în vedere în primul rând, la înlăturarea acestora, necoroborarea

lor cu alte probe administrate în cauză, susținerile din cursul judecării

nefiind altceva decât simple afirmații, care nu sunt bazate pe nici o probă

care să la confirme și ca atare nu se poate reține că acestea reflectă

adevărul.

Pe de altă parte, instanța de forul a avut în vedere neconcordanta

acestor susțineri din cursul judecății cu propriile susțineri din cursul

urmăririi penale, din nicio probă a dosarului nerezultând ca asupra

inculpaților s-ar fi exercitat presiuni de către organele de urmărire penală în

sensul de a se obține declarații intr-o anume formă, cea dată în cursul

urmăririi penale, și nici nu s-ar înțelege care să fi fost scopul unei astfel

de presiuni, fiind evident că în raport de calitatea inculpaților R.D. și P.V.I.

este nu numai puțin probabil, dar absolut neverosimil să se aprecieze că

organele judiciare, autorități publice într-un stat de drept, ar fi putut să

aibă o astfel de conduită, neînțelegându-se rațiunea unei astfel de atitudini

în nicio circumstanță. S-a mai reținut de altfel că niciunul dintre inculpați

nu a formulat plângere împotriva procurorilor față de modalitatea în care arată

că s-ar fi exercitat presiuni asupra lor sa dea acele declarații

Explicațiile

oferite de inculpata P.V.I. pe parcursul judecății, în sensul că procurorul a „forțat-o”

să dea declarațiile împotriva inculpatului R.D. și s-a supus din cauza

înregistrărilor pe care organele judiciare le aveau împotriva sa, nu au fost

reținute sub niciun aspect. Inculpata P.V.I. este avocat de 7 ani, aspect care

implică inevitabil o anumită pregătire juridică, avea vârsta de 34 la acea

dată, așadar suficientă maturitate cât să înțeleagă toate consecințele

juridice, și nu numai, ale unei declarații date în fața unui organ judiciar,

referirile sale la amenințările cu darea în vileag de către procuror a unei

posibile relații extraconjugale nu sunt dovedite de vreo probă și sunt chiar

neserioase, iar susținerile referitoare la faptul că aceste amenințări aveau în

vedere invocarea unei posibile relații de acest fel chiar cu inculpatul R.D.,

relație care nu a existat vreodată, par și mai lipsite de substanță de vreme ce

o astfel de relație este explicit negată de inculpata însăși, astfel încât

afirmația acesteia în sensul că 1 s-a „fabricat” o înregistrare care să ateste

o asemenea relație este absolut neverosimilă, inculpata nedovedind prin vreun

mijloc de probă sau vreo plângere penală îndreptată împotriva procurorilor că

aceste presiuni au existat în realitate. Din niciun act nu rezultă vreo

împrejurare de acest fel, încă o dată instanța de fond arătând că nici nu s-ar

înțelege care ar fi putut fi motivele pentru care procurorul sau vreun alt

organ judiciar să determine o conduită a vreunui inculpat în acest sens, cu

atât mai mult cu cât inculpata P.V.I. a fost la rândul său trimisă în judecată

pentru infracțiuni cel puțin la fel de grave ca cele reținute în sarcina

inculpatului R.D., declarațiile sale de la datele de 4 noiembrie 2009, 09

noiembrie 2009 și respectiv 24 noiembrie 2009 fiind date în calitatea sa de

învinuit/ inculpat în aceeași cauză. Instanța de fond nu a reținut ca veridice

afirmațiile unui avocat cu pregătire juridică și cu o suficientă experiență de

viață că s-ar fi lăsat condus mecanic, împotriva voinței sale, de către orice

organ judiciar, nici în contextul în care ar fi existat vreo posibilă faptă cu

amenințarea căreia să fi fost dară în vileag soțului său (deși chiar această „amenințare”

pare în sine halucinantă pentru a fi folosită într-o asemenea împrejurare de

către un organ al statului), în final curtea de apel limitându-se la a arăta

caracterul absolut neserios, nu doar neverosimil, neelocvent al unei asemenea

explicații asupra schimbării declarațiilor oferite de inculpată în cursul

judecării. Susținerile inculpatei în sensul că toate declarațiile date în

cursul urmăririi penale l-au fost dictate de procuror, inculpata arătând că nu

putea reține atât de exact toate întâlnirile și convorbirile avute pe parcursul

unei perioade de 4 luni nu au fast reținute de instanța de fond. Într-adevăr

caracterul exhaustiv ala acestor declarații determină și instanța ele fond

să aprecieze că anumite elemente de detaliu l-au fost reamintite inculpatei,

însă acest aspect nu echivalează cu dictarea declarațiilor de către procuror,

curtea de apel arătând că inculpata a menționat explicit că nu contestă niciuna

dintre înregistrări, niciuna dintre convorbiri, toate fiind reale, aspect în

raport de care curtea de apel nu poate reține că declarațiile