ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1498/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 11 ianuarie 2011, reclamanta SC R. SA a solicitat în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, anularea parțială a Deciziei de impunere nr. 1184 din 31 decembrie 2009 și a Deciziei nr. 205 din 12 iulie 2010 prin care s-au stabilit obligații fiscale suplimentare de 367.430 RON, reprezentând impozit pe venituri din dividende și majorări de întârziere. În ședința publică din 17 februarie 2011, Tribunalul Dolj, învestit cu judecarea acțiunii a dispus sesizarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, cu soluționarea excepției de nelegalitate invocate de reclamantă, privind dispozițiile pct. 222 alin. (4) din Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1752/2005, astfel cum a fost modificat prin Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 2374/2007.

Această din urmă instanță a pronunțat Sentința nr. 439 din 5 octombrie 2011 prin care a admis excepția și a constatat nelegalitatea prevederilor pct. 222 alin. (4) din Ordinul nr. 1752/2005, modificat prin Ordinul nr. 2374/2007. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că, în urma completării aduse prin Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 2374/2007 s-a stabilit că „entitățile nu pot reveni asupra înregistrărilor efectuate în contabilitate cu privire la repartizarea profitului”. Instanța a constatat că reglementarea acestei restricții contravine prevederilor actului normativ cu putere superioară în executarea căruia a fost emis ordinul, Legea contabilității nr. 82/1991, fiind contrară și dispozițiilor cuprinse în Directivele IV și VII ale Comunităților Economice Europene.

Împotriva sentinței a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, pârâții au arătat că Ordinul nr. 1752/2005 prin care au fost aprobate reglementările contabile conforme cu directivele europene, a fost emis în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 82/1991, potrivit căruia Ministerul Finanțelor Publice elaborează și emite norme și reglementări în domeniul contabilității. Pârâții au mai învederat că dispozițiile de modificare a ordinului atacate pe calea excepției de nelegalitate nu contravin prevederilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 și nici Directivelor Comunităților Economice Europene indicate întrucât ordinele nu au fost emise în executarea Legii nr. 82/1991 care nu conține prevederi limitative care ar trebui respectate de actele normative cu forță juridică inferioară.

Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel, prin Ordinul nr. 1752/2005 au fost aprobate reglementările contabile conforme cu directivele europene, aplicabile persoanelor juridice prevăzute de Legea nr. 82/1991, iar prin Ordinul nr. 2374/2007 s-au adus modificări și completări actului administrativ inițial și reglementărilor contabile conforme. S-a prevăzut astfel la pct. 222 alin. (4) din reglementările contabile că evidențierea în contabilitate a destinațiilor profitului contabil se efectuează după adunarea generală a acționarilor sau asociaților care a aprobat repartizarea profitului, prin înregistrarea sumelor reprezentând dividende cuvenite acționarilor sau asociaților, rezerve și alte destinații, potrivit legii.

S-a stabilit de asemenea, că entitățile nu pot reveni asupra înregistrărilor efectuate cu privire la repartizarea profitului. În cauză, instanța de fond a reținut în mod întemeiat nelegalitatea tezei a II-a a dispozițiilor pct. 222 alin. (4), reglementările contabile europene, aplicabile de la 1 ianuarie 2006 neconținând o asemenea interdicție, după cum nici Legea nr. 31/1990 a societăților comerciale nu interzice posibilitatea ca prin hotărârea adunării generale a acționarilor să se revină asupra reorganizării profitului, condiționat de respectarea cerinței publicității pentru a nu fi afectate interesele creditorilor.

De menționat că prin Ordinul nr. 3055/2009, intrat în vigoare la 1 ianuarie 2010, a fost abrogat Ordinul nr. 1752/2005, cu modificările și completările ulterioare, aprobându-se reglementările contabile conform cu directivele europene, noul act normativ nemaiconținând interdicția revenirii asupra înregistrărilor efectuate cu privire la repartizarea profitului. În raport de cele expuse mai sus, criticile aduse sentinței fiind neîntemeiate, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj în nume propriu precum și în numele Ministerului Finanțelor Publice împotriva Sentinței nr. 439 din 5 octombrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 martie 2012. Procesat de GGC - AS