ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1498/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 11

ianuarie 2011, reclamanta SC R. SA a solicitat în contradictoriu cu Agenția

Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice

Dolj, anularea parțială a Deciziei de impunere nr. 1184 din 31 decembrie 2009

și a Deciziei nr. 205 din 12 iulie 2010 prin care s-au stabilit obligații

fiscale suplimentare de 367.430 RON, reprezentând impozit pe venituri din

dividende și majorări de întârziere.

În ședința publică

din 17 februarie 2011, Tribunalul Dolj, învestit cu judecarea acțiunii a dispus

sesizarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, cu

soluționarea excepției de nelegalitate invocate de reclamantă, privind

dispozițiile pct. 222 alin. (4) din Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr.

1752/2005, astfel cum a fost modificat prin Ordinul Ministrului Finanțelor

Publice nr. 2374/2007.

Această din urmă

instanță a pronunțat Sentința nr. 439 din 5 octombrie 2011 prin care a admis

excepția și a constatat nelegalitatea prevederilor pct. 222 alin. (4) din

Ordinul nr. 1752/2005, modificat prin Ordinul nr. 2374/2007.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța a reținut că, în urma completării aduse prin Ordinul

Ministerului Finanțelor Publice nr. 2374/2007 s-a stabilit că „entitățile nu

pot reveni asupra înregistrărilor efectuate în contabilitate cu privire la

repartizarea profitului”.

Instanța a constatat

că reglementarea acestei restricții contravine prevederilor actului normativ cu

putere superioară în executarea căruia a fost emis ordinul, Legea

contabilității nr. 82/1991, fiind contrară și dispozițiilor cuprinse în

Directivele IV și VII ale Comunităților Economice Europene.

Împotriva sentinței a

declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, în nume propriu și

în numele Ministerului Finanțelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel, pârâții au

arătat că Ordinul nr. 1752/2005 prin care au fost aprobate reglementările

contabile conforme cu directivele europene, a fost emis în temeiul art. 4 alin.

(1) din Legea nr. 82/1991, potrivit căruia Ministerul Finanțelor Publice

elaborează și emite norme și reglementări în domeniul contabilității.

Pârâții au mai

învederat că dispozițiile de modificare a ordinului atacate pe calea excepției

de nelegalitate nu contravin prevederilor art. 4 alin. (3) din Legea nr.

24/2000 și nici Directivelor Comunităților Economice Europene indicate întrucât

ordinele nu au fost emise în executarea Legii nr. 82/1991 care nu conține

prevederi limitative care ar trebui respectate de actele normative cu forță

juridică inferioară.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat,

urmând a fi respins ca atare.

Astfel, prin Ordinul

nr. 1752/2005 au fost aprobate reglementările contabile conforme cu directivele

europene, aplicabile persoanelor juridice prevăzute de Legea nr. 82/1991, iar

prin Ordinul nr. 2374/2007 s-au adus modificări și completări actului administrativ

inițial și reglementărilor contabile conforme.

S-a prevăzut astfel

la pct. 222 alin. (4) din reglementările contabile că evidențierea în

contabilitate a destinațiilor profitului contabil se efectuează după adunarea

generală a acționarilor sau asociaților care a aprobat repartizarea profitului,

prin înregistrarea sumelor reprezentând dividende cuvenite acționarilor sau

asociaților, rezerve și alte destinații, potrivit legii. S-a stabilit de

asemenea, că entitățile nu pot reveni asupra înregistrărilor efectuate cu

privire la repartizarea profitului.

În cauză, instanța de

fond a reținut în mod întemeiat nelegalitatea tezei a II-a a dispozițiilor pct.

222 alin. (4), reglementările contabile europene, aplicabile de la 1 ianuarie

2006 neconținând o asemenea interdicție, după cum nici Legea nr. 31/1990 a

societăților comerciale nu interzice posibilitatea ca prin hotărârea adunării

generale a acționarilor să se revină asupra reorganizării profitului,

condiționat de respectarea cerinței publicității pentru a nu fi afectate

interesele creditorilor.

De menționat că prin

Ordinul nr. 3055/2009, intrat în vigoare la 1 ianuarie 2010, a fost abrogat

Ordinul nr. 1752/2005, cu modificările și completările ulterioare, aprobându-se

reglementările contabile conform cu directivele europene, noul act normativ

nemaiconținând interdicția revenirii asupra înregistrărilor efectuate cu

privire la repartizarea profitului.

În raport de cele

expuse mai sus, criticile aduse sentinței fiind neîntemeiate, Curtea va

respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj în nume propriu precum

și în numele Ministerului Finanțelor Publice împotriva Sentinței nr. 439 din 5

octombrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 21 martie 2012.

Procesat de GGC - AS