ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7175/2012

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de fată, a reținut

următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 3 din 25 ianuarie

2012, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a respins ca tardiv formulat

apelul declarat de către reclamantul S.M.Y. împotriva Sentinței civile nr. 1283

din 5 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bacău.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a arătat că prin procură autentică, reclamantul S.M.Y.

l-a împuternicit pe D.M. să-l reprezinte în fața instanțelor de judecată în

vederea redobândirii imobilului situat în municipiul Moinești, str. R.F.

În ultimul alin. al

acestei procuri s-a stipulat expres că „s-a ales ca loc de citare pentru toate

procedurile cabinetul d-lui consilier juridic D.M.".

Întrucât reclamantul

și-a ales domiciliul comunicării actelor și persoana însărcinată cu primirea

acestora, în mod legal prima instanță a procedat, cu respectarea cerințelor

impuse de art. 100 C. proc. civ., la comunicarea hotărârii la domiciliul

procuratorului ales.

Față de data

comunicării sentinței, raportat la data depunerii recomandat la poștă a cererii

de apel, apelul apare ca tardiv depus.

2.1. Motive

Apelantul reclamant a

declarat recurs, motivat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., prin care a formulat următoarele critici:

Instanța de apel a

pronunțat o hotărâre nelegală întrucât a interpretat în mod eronat prevederile

legale incidente și a apreciat în mod greșit ca fiind îndeplinite condițiile

cumulative obligatorii impuse de art. 93 C. proc. civ.

Alegerea de domiciliu

procesual trebuia să fie făcută prin textul contestației formulate împotriva

Dispoziției nr. 716/2005, fie printr-o cerere separată din care să reiasă în

mod expres această alegere.

Adresa indicată în

contestație, și unde trebuiau comunicate actele de procedură, era în Israel,

localitatea Cfar Saba, str. R. Contestația a fost formulată prin mandatar,

neexistând nicio referire la alegerea de domiciliu pentru comunicarea actelor

de procedură la mandatar. La dosarul cauzei nu se află nicio cerere formulată

de reclamant sau de mandatarul său, de alegere a domiciliului procesual la

adresa acestuia din urmă.

Reclamantul i-a dat

lui D.M. un mandat general prin care l-a împuternicit să facă acte generale de

recuperare a imobilului reclamantului, urmând ca acesta să aleagă, atunci când

aprecia necesar, domiciliul pentru comunicarea răspunsurilor la adresa

cabinetului său. Acest fapt nu a avut loc în dosarul de față, întrucât prin

contestație nu a fost ales un domiciliu pentru comunicarea actelor.

Procura dată lui D.M.

nu este un mandat special pentru exercitarea acțiunii care face obiectul

prezentului dosar, aspect care, coroborat cu lipsa alegerii de domiciliu pentru

comunicarea actelor prin cererea introductivă sau prin altă cerere conduce la

concluzia că toate actele de procedură îndeplinite de instanța de fond trebuiau

să fie comunicate la adresa domiciliului reclamantului și nu la adresa

mandatarului.

Față de locul în care

este așezat în cod art. 93, dispozițiile sale privesc strict actele de

procedură îndeplinite în cadrul unui dosar aflat pe rolul instanțelor de

judecată.

În mod greșit a

apreciat instanța de apel că dacă într-o procură generală reclamantul și-a ales

ca domiciliu pentru comunicarea actelor la adresa mandatarului său, atunci

implicit reclamantul ar fi ales și în prezentul dosar domiciliul procesual

pentru comunicarea actelor la adresa acestuia. Raționamentul instanței este

greșit, întrucât alegerea de domiciliu trebuie să fie făcută în mod expres și

printr-o cerere în dosarul cauzei.

Alegerea de domiciliu

trebuie făcută în mod expres, nu poate fi subînțeleasă.

Citația transmisă

pentru repunerea pe rol în primă instanță a fost semnată de A.L., iar nu de

mandatarul reclamantului. Chiar dacă instanța de fond îndeplinise până la acel

moment toate actele de procedură în mod greșit la adresa mandatarului

reclamantului, considerând în mod neîntemeiat că reclamantul și-ar fi ales ca

domiciliu pentru comunicarea actelor de procedură adresa acestuia, pentru

termenul din 5 septembrie 2007, pentru care cauza a fost repusă pe rol, actul

de procedură nu a fost comunicat nici măcar mandatarului reclamantului, ci unei

alte persoane.

Instanța de apel a

comunicat în mod greșit sentința la adresa mandatarului reclamantului.

Cererea de apel a

fost formulată în termen, față de data la care reclamantul a luat cunoștință de

sentință.

2.2. Analiza

recursului

Deși recurentul și-a

motivat în drept cererea de recurs pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ., criticile formulate vizează interpretarea și aplicarea greșită a

unor texte procedurale, respectiv art. 93 și 284 C. proc. civ., astfel încât

temeiul de drept al recursului îl constituie art. 304 pct. 5 C. proc. civ., în

raport de care a fost analizată legalitatea hotărârii atacate, fiind reținute

următoarele aspecte:

Y.M.S. l-a

împuternicit pe consilier juridic D.M. „cu biroul situat în municipiul Roman,

județ Neamț, str. R.M." să îndeplinească „tot ce crede de cuviință pentru

redobândirea imobilului meu situat în România, municipiul Moinești, str.

R.F.".

În cuprinsul

înscrisului intitulat „Procură" se mai arată că „în îndeplinirea

mandatului său, împuternicitul meu (..) mă va reprezenta în fața instanțelor

judecătorești". În fine, la finalul procurii se arată că „aleg ca loc de

citare pentru toate procedurile cabinetul d-lui consilier juridic D.M.".

În temeiul acestui

mandat, D.M., în calitate de reprezentant al lui S.M.Y., a formulat cererea de

chemare în judecată și a indicat adresa arătată în procura la care și face

trimitere în cuprinsul cererii.

Așadar, cererea de

chemare în judecată a fost făcută cu respectarea cerințelor art. 112 pct. 1

teza finală și pct. 2 C. proc. civ.

Conform art. 93 C.

proc. civ., în caz de alegere de domiciliu, dacă partea a arătat și persoana

însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face

la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea arătări, la domiciliul părții.

De vreme ce

reclamantul cu domiciliul în străinătate trebuie să indice chiar în cuprinsul

cererii introductive de instanță domiciliul ales în România, unde urmează să i

se facă toate comunicările privind procesul, și în lipsa unui text care să

prevadă altfel, înseamnă că alegerea de domiciliu în condițiile art. 93 C.

proc. civ. este valabil făcută chiar înainte de declanșarea procesului civil.

Alegerea de domiciliu nu trebuie să fie făcută, pentru chiar valabilitatea sa,

exclusiv pe parcursul procesului.

Dovadă în plus că

intenția mandantului a fost ca sediul profesional al mandatarului să fie „loc

de citare pentru toate procedurile", este că în primă instanță mandatarul

s-a înfățișat înaintea judecătorului în urma citației comunicate prin afișare

pentru termenul din 19 octombrie 2005. Comunicarea citației pentru termenul

fixat după repunerea pe rol s-a făcut, de asemenea, în condiții procedurale, cu

respectarea cerințelor art. 91 C. proc. civ. care stabilește că înmânarea se

face funcționarului sau persoanei juridice însărcinate cu primirea

corespondenței, care își va arăta în clar numele și prenumele, precum și

calitatea, iar apoi va semna dovada. Or, persoana care a semnat dovada de

primire a citației - A.L. - are calitatea pretinsă de textul arătat.

Argumentul conform

căruia reclamantul nu l-ar fi împuternicit pe mandatar printr-o procură

specială, ci printr-o procură generală, astfel încât nu este valabilă nici

alegerea de domiciliu, nu poate fi primit. Împuternicirea pentru exercițiul

dreptului la acțiune constituie un act distinct de actul alegerii de domiciliu,

și, față de sancțiunea instituită prin art. 161 alin. (29 C. proc. civ.,

nelegalitatea sau nevalabilitatea acesteia ar fi putut fi supusă analizei numai

până la închiderea dezbaterilor înaintea primei instanțe. În primă instanță,

însă, mandatarul citat la locul ales prin procură s-a înfățișat și nu a ridicat

nicio obiecție asupra eventualei nevalabilități a actului care îi justifica

prezența în proces.

Având în vedere cele

mai sus arătate, instanța de apel a interpretat în mod corect prevederile art.

93 C. proc. civ.

Pe cale de

consecință, a apreciat în mod corect faptul că termenul de exercitare a

apelului a început să curgă de la data de 10 octombrie 2007, când hotărârea a

fost comunicată la domiciliul ales.

Întrucât actele de

procedură vizate prin criticile formulate în recurs au fost săvârșite cu

observarea formelor legale prescrise pentru fiecare dintre ele, nu sunt îndeplinite

cerințele art. 105 alin. (2) C. proc. civ., motiv pentru care recursul nu este

întemeiat.

În temeiul art. 312

alin. (3) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamantul S.M.Y. împotriva Deciziei civile nr. 3 din 25

ianuarie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - AS