ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2867/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Curtea de Apel Pitești, prin decizia civilă nr. 1441 din 5 iunie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 3239/216/2011 a admis recursul formulat de debitorii S.J.H. și S.P.S., împotriva încheierii din 30 ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș, în Dosarul nr. 3239/216/2011 și a modificat încheierea, respingând cererea de încuviințare a executării silite. La data de 16 august 2012, menționată de către petent pe cererea sa, depusă la poștă către un oficiu din Germania care, însă, nu a aplicat și o ștampilă cu data primirii, singura fiind cea de intrare pe teritoriul statului român la data de 24 august 2012, a formulat cerere de revizuire creditorul S.H.

solicitând, totodată, suspendarea executării hotărârii prin care s-a respins cererea de încuviințare a executării silite. Temeiul revizuirii a fost descoperirea unui act nou, respectiv a deciziei civile nr. 389 din 28 iunie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, înscris cu valoare probatorie asupra cauzei în care hotărârea de revizuit a fost dată și care nu putea fi invocat în cadrul judecății inițiale întrucât, deși instanța era sesizată, nu se pronunțase încă. În motivare, a arătat că aceeași cerere de încuviințare a executării silite s-a înregistrat atât pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeș, cât și la Tribunalul Sibiu, ambelor instanțe solicitându-se încuviințarea executării silite a hotărârii date de Tribunalul München în Dosarul nr. 10 O 1302/11, executorie din data de 3 septembrie 2011, în contradictoriu cu aceiași debitori.

Judecata pornită pe rolul instanțelor din raza Curții de Apel Pitești s-a desfășurat mai rapid, ajungându-se la pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se solicită, în vreme ce, cea inițiată pe raza Curții de Apel Alba Iulia a fost finalizată abia la data de 28 iunie 2012. În opinia sa, cea de-a doua pronunțare în care o astfel de cerere de încuviințare a fost admisă, se constituie într-un act nou, în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., aptă de a conduce la schimbarea concluziilor la care judecătorul putea ajunge dacă ar fi cunoscut existența ei. Cererea de suspendare a executării silite primind termen separat, la data de 18 septembrie 2012, a fost soluționată după ce s-a pus în vedere achitarea unei cauțiuni, prin încheierea pronunțată în camera de consiliu din 25 septembrie 2012, fiind respinsă.

În ședința publică din 25 septembrie 2012, examinându-se cererea de revizuire, instanța a pus în discuție termenul de formulare a acesteia, față de apărarea intimaților în sensul că ar fi fost tardiv formulată. Prin decizia civilă nr. 1948 pronunțată la 25 septembrie 2012, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de S.H. prin mandatar avocat N.M., împotriva deciziei civile nr. 1441 din 5 iunie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Pitești și a respins cererea de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că revizuentul a invocat drept act nou o hotărâre în care a stat ca parte în proces, hotărâre nesupusă comunicării, după respingerea recursului promovat împotriva sentinței date sub nr. 357/2012 de Tribunalul Sibiu, la o dată care nu reiese din cuprinsul hotărârii pronunțate de către Curtea de Apel Alba Iulia.

Potrivit dispozițiilor art. 324 pct. 4 C. proc. civ., termenul de revizuire este de 1 lună și momentul socotirii lui începe din ziua în care au fost descoperite înscrisurile invocate ca acte noi. Curtea a reținut că, în cauza de față, înscrisul este hotărârea pronunțată de Tribunalul Sibiu, rămasă irevocabilă la data de 28 iunie 2012. Curtea a apreciat că de la acest moment, cel târziu, începe să curgă termenul de 30 zile în care putea fi promovată cererea de revizuire, cauza rămânând în pronunțare la data de 21 iunie 2012, când au avut loc dezbaterile și ascultarea părților de către complet. În aceste condiții, cererea formulată cel mai devreme la data de 16 august 2012, dată înscrisă chiar pe memoriul de promovare a căii extraordinare a căii de atac de către parte, s-au scurs mai mult de o lună, cât legea prevede, revizuenții neinvocând și nedovedind vreun motiv pentru care curgerea termenului ar putea fi considerată o altă dată.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs revizuentul S.H.. În motivare a arătat că termenul de revizuire prevăzut de art. 324 pct. 4 C. proc. civ., de o lună, începe să curgă din ziua în care a fost descoperit înscrisul invocat ca act nou, respectiv de când recurentul a luat cunoștință de conținutul motivării hotărârii (actul nou) în extenso. La data de 25 iunie 2012 hotărârea nu era nici măcar redactată. Susține că termenul de revizuire începea să curgă din data de 1 august 2012. La termenul de judecată din data de 27 mai 2013 Înalta Curte a pus în discuție în ședința publică excepția inadmisibilității recursului invocată de intimați prin întâmpinare, în raport de dispozițiile art. 299 alin. (1) și art. 328 alin. (1) C. proc.

civ. și a rămas în pronunțare pe această excepție. Analizând lucrările dosarului Înalta Curte constată că excepția este incidentă pentru următoarele considerente: O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea însăși a acestora să se realizeze în condițiile legii. În cauza de față se rețin dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., ce prevăd că pot fi supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 328 alin. (1) C. proc. civ. hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită, excepție făcând în condițiile art. 328 alin. (2) C. proc. civ. situația revizuirilor cerute în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pentru hotărâri potrivnice, când calea de atac este recursul, dacă cererea de revizuire nu a fost soluționată de Înalta Curte. În speță, recursul privește o hotărâre prin care s-a soluționat o cerere de revizuire, în temeiul dispoz. art. 322 pct. 5 C. proc. civ., a unei hotărâri irevocabile pronunțate de o instanță de recurs, respectiv decizia civilă nr. 1441 din 5 iunie 2012 a Curții de Apel Pitești.

Prin urmare, nu sunt incidente dispoz. art. 328 alin. (2) C. proc. civ., ci dispoz. art. 328 alin. (1) C. proc. civ. Cum, potrivit art. 328 alin. (1) C. proc. civ. hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită și cum decizia pronunțată în soluționarea revizuirii nu se încadrează între hotărârile menționate de art. 299 alin. (1) C. proc. civ. ce pot fi atacate cu recurs, fiind irevocabilă (prin aceasta instanța soluționând calea de atac a recursului) în sensul art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., se constată că recursul declarat în cauză este inadmisibil și va fi respins ca atare. Întrucât a pierdut procesul, recurentul-revizuent a căzut în pretenții față de intimați, astfel că fiind întrunite cerințele art. 274 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte îl va obliga la plata cheltuielilor de judecată suportate de aceștia în această fază procesuală, în cuantum de 500 RON, constând în onorariu de avocat, dovedit cu chitanța din 21 mai 2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de revizuentul S.H. împotriva deciziei civile nr. 1948 pronunțată la 25 septembrie 2012 de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă. Obligă recurentul S.H. la plata sumei de 500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs, către intimații S.J.H. și S.P.S. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 mai 2013.