ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra cererii de strămutare de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin
cererea formulată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,
petiționarul H.V. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul
Dosarului nr. 29715/245/2012 al Judecătoriei Iași, motivând că imparțialitatea
judecătorilor de la instanța Judecătoriei Iași ar putea fi știrbită datorită
împrejurării cauzei și a ideii fixe create de cauze (altele decât cele aflate
la dosar) prin faptul că doamna T.I. își desfășoară activitatea în cadrul
Judecătoriei Iași, secția penală, având funcția de judecător. Prin strămutarea
judecării cauzei, petiționarul consideră că se vor avea în vedere multe aspecte
legate de dosar, de anchetă și de judecată, încât să se înlăture dubiul cu
privire la copiile xerox ale doamnei T.I. (plângeri penale, declarații penale,
rezoluții etc).
A arătat că judecătorii instanței din
Iași vor considera că tot este cel care a spart locuința doamnei T.I., întrucât
la dosarul a cărui strămutare se solicită au fost depuse copii de pe înscrisuri
din dosarul în care parte vătămată este d-na judecător T.I.
Potrivit art. 57 C. proc. pen. au fost
solicitate informații de la Tribunalul Iași.
Din informarea transmisă de la
Tribunalul Iași rezultă că, prin rechizitoriul din data de 26 septembrie 2012
dat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași în Dosarul nr. 5116/P/2012, s-a
dispus trimiterea în judecată a inculpatului H.V. pentru comiterea
infracțiunilor de furt calificat prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art.
208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. i) C. pen., fiecare cu aplicarea art. 37
alin. (1) lit. b) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
La termenul din 28 septembrie 2012 s-a
constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispuse
împotriva inculpatului H.V.
Cauza a suferit mai multe amânări, respectiv,
25 octombrie 2012, 1 noiembrie 2012, 15 noiembrie 2012, 13 decembrie 2012 și 10
ianuarie 2013.
La termenul din 18 decembrie 2012, în baza
dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea
Curții Constituționale s-a dispus sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea
excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 64 și art. 129 alin.
(2) C. proc. pen., ridicate de către inculpatul H.V.
În
baza dispozițiilor art. 160^8a alin. (6) C. proc. pen., raportat
la art. 160
2
alin. (2) C. proc. pen., s-a respins cererea de liberare
provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul H.V.
Examinând cererea formulată în raport de
motivele invocate, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc. pen.,
Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze, la o altă instanță
egală în grad, în cazul în care, imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită
datorită împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când
există pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părți are o rudă sau
afin până la gradul
patru inclusiv printre judecători sau procurori,
asistenții judiciari sau grefierii instanței.
În
prezenta cauză, nici una dintre cerințele art. 55 alin.
(1) C. proc. pen. nu sunt întrunite.
În
cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea instanței
trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului
că este imparțial, dar și din perspectiva celui interesat. La acest control, instanța
investită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita
judecătorului, unele împrejurări sau fapte pot pune în discuție imparțialitatea
judecătorului și justifică temerea celui interesat.
Curtea Europeană a hotărât că, în privința
imparțialității obiective a judecătorului, aparențele au un rol decisiv, limitele
lor fiind stabilite de jurisprudența instanței europene, în raport de împrejurările
concrete ale cauzelor.
În
cazul de față, Curtea, în raport de prevederile art. 55
alin. (2) C. proc. pen. și de datele expuse, apreciază că temerile petentului nu
sunt justificate.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.
(2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge, ca nefondată, cererea formulată
de petiționarul H.V. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului
nr. 29715/245/2012 al Judecătoriei Iași.
Obligă
petiționarul la plata sumei de 200 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care
suma de 100 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa
din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, azi 17 ianuarie 2013.