ÎCCJ, Secția penală

Asupra cererii de strămutare de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26 ianuarie 2012,

petiționara D.M.E. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează

obiectul Dosarului nr. 2/45/2012 al Curții de Apel Iași, arătând că la respectiva

instanță nu va putea beneficia de o judecată corectă și imparțială întrucât imparțialitatea

judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurării cauzei șl calităților părților,

respectiv calitatea de judecător a intimatelor A.A.E., G.E. și B.G.

În dovedirea cererii de strămutare petiționara

a depus un set de înscrisuri și concluzii scrise.

Potrivit art. 57 C. proc. pen. au fost

solicitate informații de la Ministerul Justiției - Direcția Elaborare Acte Normative.

Din informarea transmisă de Ministerul

Justiției - Direcția Elaborare Acte Normative rezultă că dosarul a cărui strămutare

se solicită are ca obiect plângerea formulată de petiționara D.M.E. împotriva rezoluției

din 02 noiembrie 2011, dată în dosarul penal nr. 121/P/2010 al Parchetului de pe

lângă Înalta Curtea de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul

Teritorial Iași prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorii

A.A.E., G.E. și B.G. și alte persoane, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de

abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și abuz în serviciu prin îngrădirea

unor drepturi și alte fapte de corupție.

În cuprinsul aceleiași informări se menționează

că aspectele învederate de petiționară în argumentarea cererii de strămutare referitoare

la calitatea părților se confirmă, intimații având în prezent sau deținând în trecut

(B.G.) calitatea de judecători ai secției civile ai Curții de Apel Iași, fără a

formula însă concluzii cu privire la temeinicia cererii de strămutare.

Analizând cererea de strămutare de față,

Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc. pen.,

Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la o instanță

competentă la o altă instanță egală în grad, în cazul în care imparțialitatea judecătorilor

ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității

părților, când există pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părți

are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori,

asistenții judiciari sau grefierii instanței.

În cauză, niciuna dintre cerințele

art. 55 alin. (1) nu sunt întrunite, aspectele invocate de petiționară referitoare

la lipsa de imparțialitate a magistraților învestiți cu soluționarea cauzei, urmare

calității intimaților, necircumscriindu-se în mod concret situațiilor care, potrivit

textului de lege invocat, justifică strămutarea cauzei.

În acest sens, se constată că suspiciunile

petiționarei în sensul că imparțialitatea și obiectivitatea magistraților ar putea

fi afectate datorită influenței și climatului în care se desfășoară procesul penal,

urmare calității intimaților de magistrați judecători în cadrul aceleiași instanțe,

nu sunt susținute de probe, neputând constitui motiv de suspiciune cu privire la

o posibila părtinire a instanței.

Deopotrivă, suspiciunile petiționarei nu

se circumscriu cazurilor prevăzute de art. 55 C. proc. pen. care justifică în mod

rezonabil admiterea cererii de strămutare, întrucât magistratul judecător este ținut

a se pronunța asupra legalității și temeiniciei soluției procurorului de netrimitere

în judecată în condițiile art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., pe baza

lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi.

În acest sens se reține că, în cazul unei

cereri de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva

convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din perspectiva

celui interesat. La acest control, instanța investită cu cererea de strămutare trebuie

să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau

fapte ce se pot verifica pot pune în discuție imparțialitatea judecătorului interesat.

Curtea Europeană a hotărât că, în privința

imparțialității obiective a judecătorului, aparențele au un rol decisiv, limitele

lor fiind stabilite de jurisprudenta instanței europene, în raport de împrejurările

concrete ale cauzelor.

În cazul de față, în raport de prevederile

art. 55 alin. (2) C. proc. pen. și de datele anterior expuse, Înalta Curte apreciază

că temerile petiționarei nu sunt justificate, membrii instanței fiind magistrați

de profesie, prezumați a fi lipsiți de orice prejudecată sau de parțialitate.

Ca atare, neexistând motive temeinice care

să justifice strămutarea judecării cauzei, cererea va fi respinsă.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, cererea formulată

de petiționara D.M.E. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului

nr. 2/45/2012 al Curții de Apel Iași.

Obligă petiționara la plata sumei de 200

RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata B.G. conform art. 58

alin. (3) C. proc. pen., se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19

martie 2012.