ÎCCJ, Secția penală

Asupra cererii de strămutare

de față; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18 decembrie 2012, petenta A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 4729/2/2012 al Curții de Apel București, invocând motive de bănuială legitimă, vrăjmășii locale, ezitarea unor oficiali de a respecta Legea nr. 78/2000 și Convenția Europeană din 1997 cu privire la prevenirea, depistarea și sancționarea corupției, art. 20 din Convenția României pct. 1 și 2 și art. 148 din Constituția României pct. 1, 2 și 4.

Verificând actele și lucrările dosarului, înalta Curte constată că, pe rolul Curții de Apel București a fost înregistrat dosarul nr. 4729/2/2012, având ca obiect contestație la executare, dosar soluționat prin sentința penală nr. 287 din data de 02 iulie 2012.

Aceste aspecte rezultă și din informațiile solicitate potrivit art. 57 C. proc. pen. și comunicate de către Ministerul Justiției prin adresa nr. 124.511 din 05 februarie 2012, în cuprinsul căreia s-au prezentat etapele pe care le-a parcurs dosarul a cărui strămutare s-a solicitat, precizându-se, totodată, că în urma verificărilor efectuate, nu au fost identificate elemente care să justifice admiterea cererii de strămutare.

Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc. pen., înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la o instanță competentă la o altă instanță egală în grad, în cazul în care imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părți are o rudă sau alin până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenții judiciari sau grefierii instanței.

Potrivit dispozițiilor art. 55 alin. (2) C. proc. pen., strămutarea poate fi cerută de partea interesată, de procuror sau de ministrul justiției numai în cursul judecății.

Din economia textului de lege rezultă că cererea de strămutare poate fi formulată în tot timpul cât dosarul se află pe rolul instanței de judecată indicate în cererea de strămutare, instanță referitor la care se învederează împrejurările arătate de textul art. 55 alin. (1) C. proc. pen.

Per a contrario, după soluționarea cauzei de către instanța precizată în cerere, nu se mai poate formula o cerere de strămutare, întrucât temerile

referitoare la știrbirea imparțialității sau lipsa de obiectivitate instanței nu mai au

suport, cauza fiind soluționată.

Înalta Curte constată că, dosarul a cărei strămutare se solicită a fost soluționat la data de 02 iulie 2012, prin sentința penală nr. 287 a Curții de Apel București, iar cererea de strămutare a fost formulată la data de 18 decembrie 2012, adică după mai mult de cinci luni de la judecarea pricinii în fața Curții de Apel.

Așa fiind, înalta Curte, va respinge ca inadmisibilă cererea de strămutare formulată de petent.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea formulată de petenta A. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 4729/2/2012 al Curții de Apel București.

Obligă petentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 19 februarie 2013