ÎCCJ, Secția penală

Prin cererea

formulată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

petiționara A.C.M.E. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează

obiectul Dosarului nr. 6431/2/2012 al Curții de Apel București, motivând că la

această instanță nu va avea loc o judecată dreaptă și imparțială, datorită

vrăjmășiilor locale, a nerespectării de către oficiali a Legii nr. 78/2000 și a

Convenției Uniunii Europene din 1997, precum și a Constituției României.

Potrivit art. 57 C.

proc. pen. au fost solicitate informații de la Ministerul Justiției.

Din informarea

transmisă de la Ministerul Justiției rezultă că dosarul are ca obiect plângerea

petiționarei împotriva rezoluției nr. 48/P/2012 din 29 mai 2012 a Direcției

Naționale Anticorupție - Secția de Combatere a Corupției și nr. 1114/C/2012 din

2 iulie 2012 a procurorului șef al D.N.A.

Cauza a avut primul

termen la 7 septembrie 2012, fiind amânată succesiv până la 5 februarie 2012.

În ce privește

motivele invocate în cererea de strămutare, acestea nu sunt de natură să

conducă la aprecierea potrivit căreia petiționara nu ar beneficia de o judecată

imparțială și obiectivă.

Împotriva acestui

dosar, petiționara a mai formulat cerere de strămutare, respinsă prin Sentința

penală nr. 1480 din 6 noiembrie 2012 în Dosar nr. 5808/1/2012.

Examinând cererea

formulată în raport de motivele invocate, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 55

alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea

unei cauze de la o instanță competentă la o altă instanță egală în grad, în

cazul în care, imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită

împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există

pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părți are o rudă sau afin

până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenții

judiciari sau grefierii instanței.

În cauză, nici una

dintre cerințele art. 55 alin. (1) C. proc. pen. nu sunt întrunite.

În cazul unei cereri

de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din

perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din

perspectiva celui interesat. La acest control, instanța investită cu cererea de

strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului,

unele împrejurări sau fapte pot pune în discuție imparțialitatea judecătorului și

justifică temerea celui interesat.

Curtea Europeană a

hotărât că, în privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele

au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței

europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.

În cazul de față,

Curtea, constată că petiționarul a mai solicitat strămutarea Dosarului nr.

6431/2/2012 al Curții de Apel București, invocând aceleași motive, soluționată

prin Sentința nr. 1480 din 6 noiembrie 2012 în Dosarul nr. 5808/1/2012.

Prin urmare, în

raport de prevederile art. 61 C. proc. pen., cererea de strămutare este

inadmisibilă și urmează a fi respinsă.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca inadmisibilă,

cererea formulată de petiționara A.C.M.E. pentru strămutarea judecării cauzei

ce formează obiectul Dosarului nr. 6431/2/2012 al Curții de Apel București.

Obligă petiționarul

la plata sumei de 200 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 februarie 2013.

Procesat de GGC - DG