ÎCCJ, Secția penală

Prin cererea formulată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, petiționara A.C.M.E. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 6431/2/2012 al Curții de Apel București, motivând că la această instanță nu va avea loc o judecată dreaptă și imparțială, datorită vrăjmășiilor locale, a nerespectării de către oficiali a Legii nr. 78/2000 și a Convenției Uniunii Europene din 1997, precum și a Constituției României. Potrivit art. 57 C. proc. pen. au fost solicitate informații de la Ministerul Justiției. Din informarea transmisă de la Ministerul Justiției rezultă că dosarul are ca obiect plângerea petiționarei împotriva rezoluției nr. 48/P/2012 din 29 mai 2012 a Direcției Naționale Anticorupție - Secția de Combatere a Corupției și nr. 1114/C/2012 din 2 iulie 2012 a procurorului șef al D.N.A.

Cauza a avut primul termen la 7 septembrie 2012, fiind amânată succesiv până la 5 februarie 2012. În ce privește motivele invocate în cererea de strămutare, acestea nu sunt de natură să conducă la aprecierea potrivit căreia petiționara nu ar beneficia de o judecată imparțială și obiectivă. Împotriva acestui dosar, petiționara a mai formulat cerere de strămutare, respinsă prin Sentința penală nr. 1480 din 6 noiembrie 2012 în Dosar nr. 5808/1/2012. Examinând cererea formulată în raport de motivele invocate, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la o instanță competentă la o altă instanță egală în grad, în cazul în care, imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părți are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenții judiciari sau grefierii instanței. În cauză, nici una dintre cerințele art. 55 alin. (1) C. proc. pen. nu sunt întrunite. În cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din perspectiva celui interesat.

La acest control, instanța investită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte pot pune în discuție imparțialitatea judecătorului și justifică temerea celui interesat. Curtea Europeană a hotărât că, în privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor. În cazul de față, Curtea, constată că petiționarul a mai solicitat strămutarea Dosarului nr. 6431/2/2012 al Curții de Apel București, invocând aceleași motive, soluționată prin Sentința nr. 1480 din 6 noiembrie 2012 în Dosarul nr. 5808/1/2012.

Prin urmare, în raport de prevederile art. 61 C. proc. pen., cererea de strămutare este inadmisibilă și urmează a fi respinsă. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca inadmisibilă, cererea formulată de petiționara A.C.M.E. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 6431/2/2012 al Curții de Apel București. Obligă petiționarul la plata sumei de 200 RON, cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 februarie 2013. Procesat de GGC - DG