ÎCCJ, Secția penală

Asupra cererii de strămutare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, petiționara B.G. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 961/45/2012 al Curții de Apel Iași, motivând că există suspiciuni în ceea ce privește obiectivitatea magistraților ieșeni în instrumentarea imparțială a cauzei și soluționarea acesteia. Potrivit art. 57 C. proc. pen. au fost solicitate informații de la Ministerul Justiției - Direcția Elaborare Acte Normative, Serviciul Judiciar, Documentare, Protecția drepturilor și libertăților fundamentale.

Din informarea transmisă de la Ministerul Justiției - Direcția Elaborare Acte Normative, Serviciul Judiciar, Documentare, Protecția drepturilor și libertăților fundamentale, rezultă următoarele: Cauza a cărei strămutare se solicită a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, având ca obiect plângerea formulată în temeiul art. 278 1 C. proc. pen. de petiționara B.G.. S-a fixat prim termen de judecată la data de 3 ianuarie 2012, cauza fiind amânată la datele de 17 ianuarie 2013 și 14 februarie 2013. La acest din urmă termen, cererea petiționarei a fost respinsă. S-a reținut că nu au fost identificate elemente care să justifice admiterea cererii de strămutare. Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la o instanță competentă la o altă instanță egală în grad, în cazul în care imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părți are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenții judiciari sau grefierii instanței. În cauză, nici una dintre cerințele art. 55 alin. (1) C. proc. pen. nu sunt întrunite. În cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din perspectiva celui interesat.

La acest control, instanța investită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte pot pune în discuție imparțialitatea judecătorului și justifică temerea celui interesat. Curtea Europeană a hotărât că, în privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor. În cazul de față, Curtea, în raport de prevederile art. 55 alin. (2) C. proc. pen. și de datele expuse, apreciază că temerile petiționarei nu sunt justificate. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE Respinge ca nefondată cererea formulată de petiționara B.G. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 961/45/2012 al Curții de Apel Iași. Obligă petiționara la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 februarie 2013.