ÎCCJ, Secția penală

Asupra cererii de strămutare de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală, petiționarul T.I.F. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce

formează obiectul Dosarului nr. 7495/30/2012 al Tribunalului Timiș, arătând că

sunt anumite interese locale pentru ca făptuitorii din cauza a cărei strămutare

se solicită să nu fie trași la răspundere penală.

Potrivit art. 57 C. proc. pen. au fost

solicitate informații de la Curtea de Apel Timișoara.

Din informarea transmisă de la Curtea

de Apel Timișoara, instanță ierarhic superioară Tribunalului Timiș, pe rolul

căreia se află dosarul a cărui strămutare se solicită, rezultă următoarele:

Cauza a cărei strămutare se solicită a

fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, având ca obiect plângerea

formulată de petiționarul T.I.F. în baza art. 278

1

C. proc. pen.,

fixându-se prim termen de judecată la data de 08 octombrie 2012, cauza fiind

amânată la datele de 09 noiembrie 2012, 12 decembrie 2012, 14 decembrie 2012 și

21 decembrie 2012 și soluționată prin sentința penală nr. 497 din 21 decembrie 2012.

S-a apreciat că nu au fost

identificate elemente care să justifice admiterea cererii de strămutare.

Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la o

instanță competentă la o altă instanță egală în grad, în cazul în care

imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor

cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există pericolul de

tulburare a ordinii ori când una dintre părți are o rudă sau afin până la

gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenții judiciari

sau grefierii instanței.

În cauză, nici una dintre cerințele

art. 55 alin. (1) C. proc. pen. nu sunt întrunite.

În cazul unei cereri de strămutare,

imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii

personale a judecătorului că este imparțial, dar și din perspectiva celui

interesat. La acest control, instanța investită cu cererea de strămutare

trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele

împrejurări sau fapte pot pune în discuție imparțialitatea judecătorului și

justifică temerea celui interesat.

Curtea Europeană a hotărât că, în

privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele au un rol

decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței europene, în

raport de împrejurările concrete ale cauzelor.

În cazul de față, Curtea, în raport de

prevederile art. 55 alin. (2) C. proc. pen. și de datele expuse, apreciază că

temerile petentului nu sunt justificate.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2)

C. proc. pen.;

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge, ca nefondată, cererea

formulată de petiționarul T.I.F. pentru strămutarea judecării cauzei ce

formează obiectul Dosarului nr. 7495/30/2012, al Tribunalului Timiș.

Obligă petiționarul la plata sumei de

200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13

martie 2013.