ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4908/2013

Asupra conflictului negativ de competență de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

1.

Obiectul acțiunii judiciare

Prin

cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 4 iulie 2012 pe rolul

Curții de Apel Craiova, reclamantul A.P.P. a chemat în judecată pârâta U.S.H.

și chematul în garanție Ministerul, Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului, solicitând obligarea pârâtei U.S.H. la eliberarea diplomei de

licență și a suplimentului de diplomă, în termen de 30 zile de la pronunțarea

sentinței și obligarea chematului în garanție Ministerul, Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipizarea formularelor de

diplomă de licență în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă și

irevocabilă a hotărârii, sub sancțiunea plății de 2.000 RON penalități pe zi

întârziere.

conflict

Prin Sentința nr. 889 din 2012 din 28

septembrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și

fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Mehedinți, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de

Apel a reținut că, pentru stabilirea competenței materiale, art. 10 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004 instituie două criterii: cel al rangului autorității

care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în

sistemul organelor administrației publice, respectiv criteriul valoric.

În speță, este aplicabil primul criteriu

enunțat anterior, tribunalul fiind competent să soluționeze acest litigiu de

contencios administrativ, față de împrejurarea că U.S.H. este o autoritate

publică locală.

în conflict

Prin Sentința nr. 4814 din 16 noiembrie 2012,

Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă de contencios administrativ și

fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Mehedinți,

invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a

constatat conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului

Înaltei Curți de Casație și Justiție spre soluționarea conflictului.

Pentru a pronunța această hotărâre,

Tribunalul a apreciat că U.S.H. București, în raport de prevederile art. 2

alin. (1)lit. b) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, este persoană juridică de

drept privat care a obținut statut de utilitate publică, fiind înființată prin

Legea nr. 443/2002, ca instituție de învățământ superior și care poate fi

asimilată autorității publice centrale.

Așa fiind, tribunalul a reținut că pârâta

U.S.H. București este asimilată autorității publice centrale, în raport de

prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 3 alin.

(1) pct. 1 din C. proc. civ. și a apreciat că litigiul este de competența

secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Craiova.

Înalta Curte, constatând îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și art. 22 alin. (3) C.

proc. civ., va pronunța, în raport cu obiectul cauzei, precum și cu

dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competență și va stabili

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția

de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate

în continuare.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea

contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, "Orice persoană

care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de

către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea

în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios

administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului

pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată,

interesul legitim poate fi atât privat, cât și public".

Așa cum s-a arătat anterior, obiectul

prezentului litigiu de contencios administrativ îl reprezintă, în principal,

obligarea unei instituții de învățământ superior să elibereze diploma de

licență.

Pârâta U.S.H. din București este o autoritate

publică, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. b) teza întâi din Legea

nr. 554/2004.

U.S.H. din București a fost înființată prin

Legea nr. 443/2002, ca instituție de învățământ superior, persoană juridică de

drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de

învățământ.

Totodată, potrivit art. 1 din H.G. nr.

81/2010, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului este organ

de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică

în subordinea Guvernului și are rol de sinteză și coordonare în aplicarea

strategiei și Programului de guvernare în domeniul educației, învățământului,

cercetării științifice, dezvoltării tehnologice, tineretului și sportului.

Faptul că instituțiile de învățământ

superior, fie ele de stat sau particulare, au autonomie universitară, în

condițiile stabilite prin Legea nr. 84/1995 (act normativ în vigoare la

momentul finalizării ciclului de pregătire urmat de reclamant) nu justifică

plasarea acestora în vârful ierarhiei organizatorice a sistemului național de

învățământ. Conform dispozițiilor legii respective, autonomia universitară se

manifestă prin relația directă a rectorului instituției de învățământ superior

cu Ministerul Educației care, printre altele, avea competența de a confirma

prin ordin actul de alegere a rectorului și de a-l suspenda din funcție.

Aceste prerogative legale revin unui organ

central al administrației publice, astfel că unitatea de învățământ superior se

situează la un nivel inferior Ministerului Educației.

În acest context, trebuie subliniat faptul

că, potrivit art. 116 din Constituție, ministerele sunt în subordinea

Guvernului, iar în sfera organelor de specialitate nu pot fi cuprinse decât

autoritățile administrative autonome, care se află doar sub controlul general

al Parlamentului.

În speță, U.S.H. din București nu poate fi

considerată autoritate administrativă autonomă, întrucât actele administrative

pe care le emite sunt consecința unei delegări de competențe, iar nu a

învestirii sale cu dreptul de a lucra în regim de putere publică, la nivelul

întregului sistem național de învățământ.

În mod evident, U.S.H. din București este o

autoritate publică descentralizată din punct de vedere teritorial.

În alți termeni, U.S.H. din București nu

îndeplinește cerințele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ

al autorității publice centrale, cu atât mai mult cu cât niciun act normativ nu

conține o asemenea dispoziție cu privire la universitatea pârâtă.

Ca atare, o astfel de universitate nu poate

fi încadrată decât în categoria unei autorități publice locale.

Față de argumentele expuse, Înalta Curte

reține că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, care instituie, pentru determinarea instanței competente

material, două criterii, și anume: (i) rangului autorității care emite sau,

după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul organelor

administrației publice; (ii) criteriul valoric.

În cauza de față, este aplicabil primul

criteriu enunțat, astfel că, raportat la rangul local al autorității publice

pârâte - U.S.H. din București - competența de soluționare a litigiului revine

tribunalului.

Conform art. 10 alin. (3) din Legea nr.

554/2004, modificată, reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul

său sau celei de la domiciliul pârâtului; dacă reclamantul a optat pentru

instanța de la domiciliul pârâtului nu se mai poate invoca excepția

necompetenței teritoriale.

Reclamantul a optat pentru instanța de la

domiciliul său, astfel că nu se mai poate pune în discuție competența

teritorială a instanței în soluționarea cauzei.

De asemenea, se cuvine a observa dispozițiile

art. 17 C. proc. civ., în temeiul cărora cererile accesorii și incidentale sunt

în căderea instanței competente să judece cererea principală.

Or, în litigiul de față, capătul de cerere

formulat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului are un caracter accesoriu și va fi soluționat de către

instanța competentă să soluționeze cererea principală.

În consecință, având în vedere considerentele

arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc.

civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă

instanță, în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția de contencios

administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

privind pe reclamantul A.P.P., în contradictoriu cu pârâta U.S.H. și chematul

în garanție Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, în

favoarea Tribunalului Mehedinți, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9

aprilie 2013.

Procesat

de GGC - CL