ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5594/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal sub nr. 6020/101/2012, reclamanta M.G.R.A. a

chemat în judecată pârâții U.S.H. București și Ministerul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului, solicitând obligarea pârâtei U.S.H. la

eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă, în termen de 30

de zile de la pronunțarea sentinței, precum și obligarea Ministerului

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipizarea

formularelor de diplomă de licență, în termen de 30 de zile de la rămânerea

definitivă și irevocabilă a hotărârii, sub sancțiunea plății de 2.000 RON

penalități pe zi de întârziere de la data pronunțării sentinței și obligarea

pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Tribunalului Mehedinți

Prin Sentința nr.

4175/2012 din 24 octombrie 2012 a fost admisă excepția necompetenței materiale

a Tribunalului Mehedinți și a fost declinată competența de soluționare a

cererii de chemare în judecată în favoarea Curții de Apel Craiova.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că potrivit art. 1 alin. (1) din H.G. nr.

536/2011 privind organizarea și funcționarea M.E.C. "Ministerul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului este organ de specialitate al

administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea

Guvernului".

U.S.H. din București

este, conform Legii nr. 443/2002, instituție de învățământ superior, persoană

juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național

de învățământ superior, care poate fi asimilată autorității publice centrale,

având în vedere faptul că are competență ce se exercită la nivel național, pe

întreg teritoriul țării.

Tribunalul a reținut

că, în raport de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 raportat

la art. 3 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., nu este competent cu soluționarea

litigiului dedus judecății, ci competența de soluționare a cauzei aparține

Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

de Apel Craiova

Prin Sentința nr. 84

din 20 februarie 2013 a fost declinată competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Mehedinți, secția contencios administrativ și fiscal.

Constatându-se ivit

un conflict negativ de competență a fost înaintat dosarul la ÎCCJ pentru

pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că pârâta U.S.H. este încadrată în

noțiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza a doua

din Legea nr. 554/2004, care include în această definiție persoanele juridice

de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică

sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

Instanța a constatat

că prin Legea nr. 443/2002 a fost înființată U.S.H. din București, ca

instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de

utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ, constatând că

U.S.H. nu îndeplinește cerințele impuse de legiuitor pentru a fi calificată

drept organ al autorității publice centrale. De altfel, niciun act normativ nu

conține o asemenea reglementare pentru pârâta aflată în discuție.

A apreciat Curtea că

o asemenea universitate nu poate fi încadrată decât în ipoteza unei autorități

publice locale.

Totodată, instanța a

constatat că cererea privind obligarea MECTS să aprobe tipizarea formularelor

de diplomă de licență, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și

irevocabilă a hotărârii, este o cerere accesorie, care depinde de soluționarea

cererii principale, iar competența materială a instanței se stabilește în

raport de cererea principală, conform normelor stabilite de dispozițiile art.

17 C. proc. civ.

II. Decizia Înaltei

Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în

conformitate cu dispozițiile art. 20, 21, 22 C. proc. civ., analizând obiectul

cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente cauzei, va stabili

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția

contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte a

constatat că, în cauza de față, ne aflăm în fața unui conflict negativ de

competență tipic, întrucât dispozițiile art. 20 pct. 2 C. proc. civ. dispun că

există conflict de competență când două sau mai multe instanțe, prin hotărâri

irevocabile, s-au declarat necompetente să judece același litigiu.

Analizând actele

dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată

se referă la obligarea pârâtei U.S.H. la eliberarea diplomei de licență și a

suplimentului de diplomă, în termen de 30 de zile de la pronunțarea sentinței,

precum și obligarea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență, în termen de

30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii, sub

sancțiunea plății de 2.000 RON penalități pe zi de întârziere de la data

pronunțării sentinței și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de

judecată.

Înalta Curte a

reținut că Legea contenciosului administrativ a stabilit, prin dispozițiile

art. 10, competența materială de soluționare a cauzelor în raport de două

criterii și anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul

și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții,

datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.

Având în vedere

obiectul cauzei de față, care privește un act administrativ ce trebuie emis de

o autoritate publică locală, competența de soluționare a cauzei este stabilită

exclusiv în raport de criteriul locului ocupat de organul ce va emite actul.

Având în vedere

considerentele expuse, cât și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ.,

Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei deduse judecății și

care formează obiectul conflictului de competență în favoarea Tribunalului

Mehedinți, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

privind pe reclamanta M.R.A. în contradictoriu cu pârâții U.S.H. București și

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului în favoarea

Tribunalului Mehedinți, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 iunie 2013.

Procesat de GGC - CL