ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1854/2013

Asupra cererii de revizuire de față,

constată:

Prin

decizia nr. 6106 din 9 octombrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

civilă, a respins, ca nefondate, recursurile declarate de petentul B.N.

împotriva deciziei nr. 82/A din 26 septembrie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția

civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru

cauze cu minori și de familie și, respectiv, împotriva încheierilor din data de

26 septembrie 2011, 28 noiembrie 2011, din 14 noiembrie 2011, din 19 aprilie

2010, 8 februarie 2010, 1 martie 2010 și din data de 22 martie 2010 pronunțate

de aceeași instanță.

Împotriva deciziei nr. 6106 din 9

octombrie 2012 a formulat la

5

noiembrie

2012, cerere de revizuire B.N.,

întemeiată în drept pe dispozițiile art. 322 pct. 2, 5 și 7 C. proc. civ.

În

conținutul motivelor de revizuire, redate doar generic, formal,

în circumscrierea pct. 2, 5 și 7 ale art. 322 din același Cod, revizuentul B.N.

a susținut că „i-a fost încălcat dreptul la apărare, consfințit prin Constituție,

care este o excepție de ordine publică", că prin hotărârea atacată „instanța

de recurs a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de

art. 105 alin. (2) din C. proc. civ. și a arătat că nu a putut consulta dosarul

în arhivă", „instanța judecând minus petita, omițând cererile din precizarea

la acțiune, precum și întâmpinarea Instituției Prefectului".

În

ședința publică din 2 aprilie 2013, instanța supremă a reținut

cererea de revizuire în pronunțare cu privire la admisibilitatea acestei căi extraordinare

de atac de retractare, în raport de cerința evocării fondului, prevăzută cu caracter

imperativ de dispozițiile art. 322 alin. (1) din C. proc. civ.

Verificând îndeplinirea acestei condiții,

Înalta Curte constată că cererea de revizuire este inadmisibilă și urmează a fi

respinsă pentru considerentele ce succed:

Potrivit dispozițiilor art. 322 C. proc.

civ. „revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare,

precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul,

se poate cere", în cazurile strict și limitativ determinate de legiuitor, în

cuprinsul celor 10 puncte prevăzute de textul procedural invocat.

În

spiritul prevederilor menționate, sintagma „evocarea fondului"

vizează ca arie de cuprindere, atât hotărârile rămase definitive în instanța de

apel sau prin neapelare, cât și hotărârile

date în recurs, ultima ipoteză fiind cea aplicabilă în speță.

Ca atare, pentru a se putea cere revizuirea

unei hotărâri date de instanța de recurs, legiuitorul a impus condiția ca această

instanță, să fî evocat fondul, ceea ce implică, fie stabilirea unei alte stări de

fapt decât cea care a fost reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea

altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce au fost stabilite, în oricare

dintre ipoteze, urmând sa se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății,

decât cea care a fost determinată până în acel moment.

O astfel de situație nu se regăsește în

speța, în condițiile în care recursurile au fost respinse ca nefondate, astfel că,

pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date în recurs, o primă condiție

de admisibilitate, stabilită în mod imperativ de prevederile art. 322 alin. (1)

C. proc. civ. este aceea ca, hotărârea să evoce fondul cauzei, or, în cazul concret

dedus judecății, decizia pronunțată în recurs nu întrunește această condiție.

Așa fiind, lipsa condiției de admisibilitate

a evocării fondului atrage respingerea cererii de revizuire.

Cât privește cererea de suspendare a judecății

formulată în scris de revizuent și depusă la Dosar nr. 7062/1/2012 (cu privire la

care s-a solicitat judecarea în lipsă), cerere ce a fost întemeiată în drept, pe

dispozițiile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că,

în raport de caracterul inadmisibil al revizuirii, nu se impune examinarea acesteia,

cursul judecății putând fi, eventual, suspendat (desigur cu verificarea îndeplinirii

condițiilor prevăzute de lege) într-o cale extraordinară de atac de retractare admisibilă,

situație ce nu se identifică în speță. Așadar, inadmisibilitatea cererii de revizuire

nu permite cercetarea și examinarea unor chestiuni ce țin de fondul judecății.

Constatând însă, că nu este îndeplinită

condiția prevăzută de art. 322 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire

formulată de revizuentul B.N. împotriva deciziei nr. 6106 din 9 octombrie 2012 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în Dosarul

nr. 767/1/2012.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 2 aprilie 2013.