ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 299/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale, a fost înregistrată, la data de 10 aprilie 2018, sub nr. x/2018, cererea formulată de petenta A. SRL prin administrator judiciar B. SPRL, de suspendare provizorie a executării Sentinței civile nr. 2886 din 03 aprilie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a civilă, până la soluționarea cererii de suspendare formulată în cadrul apelului declarat împotriva acestei sentințe, în Dosarul nr. x/2016.

La termenul din data de 18 mai 2018, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a dispus, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., suspendarea judecării cererii de suspendare provizorie formulată de A. SRL, prin administrator judiciar B. SPRL, în contradictoriu cu intimatul C., având în vedere că petenta nu și-a îndeplinit obligația de evaluare, pentru a se determina cauțiunea aferentă.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petenta, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 02 iulie 2018.

În motivarea cererii, prin raportare la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., a arătat că încheierea din 18 mai 2018 este nelegală, fiind dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

În cauză, instanța și-a întemeiat soluția de suspendare pe o pretinsă culpă procesuală a recurentei, ce derivă din neîndeplinirea obligațiilor stabilite în sarcina acesteia.

La 17 aprilie 2018, a fost comunicată petentei citația, în cuprinsul căreia erau prevăzute obligațiile: 1) de a evalua despăgubirile ce fac obiectul cererii de suspendare provizorie a executării sentinței apelate; 2) de a depune în original dovada consemnării cauțiunii determinate prin raportare la despăgubirile calculate conform celor menționate la pct. 1.

Referitor la aceste obligații, la data de 17 mai 2018, recurenta a susținut că a formulat și depus la dosar o adresă prin care a detaliat motivele pentru care apreciază că beneficiază de posibilitatea legală de a fi scutită de la plata cauțiunii; deopotrivă, a învederat că se află în imposibilitate obiectivă de a achita cauțiunea al cărei cuantum este ridicat - aproximativ 11.000 RON, având în vedere că societatea este în stare de faliment.

Art. 242 C. proc. civ. conferă instanței o sancțiune care să-i permită să scoată de pe rolul său acele cauze a căror judecată trenează din lipsa neîndeplinirii unor obligații care cad în sarcina reclamantului, iar nu pentru a înlocui sancțiuni cum ar fi inadmisibilitatea cererii - expres prevăzute de lege, respectiv, prin art. 450 alin. (5) rap. la alin. (4) C. proc. civ., dispoziții conform cărora suspendarea provizorie va putea fi încuviințată numai cu plata unei cauțiuni.

În ipoteza în care cauțiunea nu a fost consemnată, instanța pune în vedere părții să consemneze cauțiunea, iar neîndeplinirea obligației de consemnarea până la termenul stabilit se sancționează cu inadmisibilitatea cererii.

Prin urmare, neconsemnarea cauțiunii nu este un motiv de suspendare a cauzei, ci de inadmisibilitate a cererii de suspendare provizorie, dacă această obligație nu este îndeplinită în termenul stabilit de instanță. Ca atare, la termenul din 18 mai 2018, instanța trebuia să aibă în vedere considerentele expuse prin adresa depusă, respectiv trebuia să analizeze temeinicia cererii de suspendare prin raportare la aceste argumente. Or, adoptând un raționament contrar și vădit nefondat, instanța a dispus suspendarea judecării cauzei, reținând o pretinsă neexecutare a obligațiilor procesuale de către petentă.

Se susține că soluția ce se impunea era de respingere a cererii de suspendare provizorie, ca inadmisibilă, sau de admitere a cererii de suspendare provizorie, dacă instanța considera că nu se impune achitarea unei cauțiuni.

La dosarul cauzei au fost înaintate, o dată cu cererea de recurs, adresa depusă de către petentă la Curtea de Apel București, prin care învedera că beneficiază de posibilitatea legală de a fi scutită de la plata cauțiunii, dată fiind starea de faliment a acesteia, precum și delegație avocațială.

Analizând recursul, Înalta Curte urmează a-l respinge, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Conform art. 482 C. proc. civ., "dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță se aplică și în instanța de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezentul capitol".

Potrivit art. 242 alin. (1) C. proc. civ., instanța poate suspenda judecata "când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite în cursul judecății".

Suspendarea reglementată de norma citată este un caz de suspendare judecătorească, facultativă, și constituie o sancțiune procedurală, instituind condiția culpei reclamantului pentru neîndeplinirea unor obligații stabilite în sarcina sa în cursul judecății, corespondentul acestuia în faza apelului, cu aplicarea art. 482 C. proc. civ., fiind apelantul.

Funcția acestui caz de suspendare este aceea de a sancționa pasivitatea reclamantului în îndeplinirea acelor obligații care împiedică instanța să finalizeze procesul.

În cauză, prin rezoluția din 12 aprilie 2018, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a dispus citarea petentei cu mențiunea de a evalua despăgubirile ce fac obiectul cererii de suspendare provizorie a executării.

După primirea citației, petenta a depus o adresă prin care a învederat că se află în imposibilitate obiectivă de plată a cauțiunii, fără a se conforma, însă, obligației impuse de către instanță, respectiv aceea de a evalua despăgubirile ce fac obiectul cererii de suspendare provizorie a executării, în vederea stabilirii cauțiunii.

Prin încheierea recurată, instanța a dispus, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., suspendarea judecării cererii de suspendare provizorie formulată de către petenta A. SRL, prin administrator judiciar B. SPRL, în contradictoriu cu intimatul C., având în vedere că petenta nu și-a îndeplinit obligația de evaluare, pentru a se determina cauțiunea aferentă.

Așadar, sancțiunea procedurală dispusă prin încheierea atacată cu recurs a vizat neîndeplinirea de către petentă a obligațiilor stabilite de instanță în sarcina acesteia, de evaluare a despăgubirile ce fac obiectul cererii de suspendare provizorie a executării, iar nu neplata cauțiunii.

Drept urmare, culpa procesuală aparține petentei, context în care în mod corect s-a constatat incidența dispozițiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ.

Judecarea cauzei după suspendarea aplicată potrivit acestor dispoziții legale va putea fi reluată la cererea părții, dacă obligațiile pentru nerespectarea cărora sancțiunea a fost aplicată au fost aduse la îndeplinire și judecata poate continua, inclusiv sub aspectul apărărilor formulate de către petentă legate de existența unei cauze legale de scutire de la plata cauțiunii, respectiv, de constatare a unei imposibilități obiective de achitare a acesteia.

În considerarea celor expuse anterior, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A. SRL, prin administrator judiciar B. SPRL, împotriva încheierii din data de 18 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 februarie 2019.

Procesat de GGC - CT