ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 111/2019

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea formulată la 2 februarie 2017, petenta A. SRL prin administrator judiciar B. SPRL a solicitat restituirea cauțiunii consemnată în dosarul nr. x/2010 la dispoziția Curții de Apel București în vederea soluționării cererii având ca obiect suspendarea executării sentinței nr. 17547 din 12 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2010. Prin Încheierea nr. 21A din 8 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2017, s-a respins cererea de restituire a cauțiunii formulată de petenta A. SRL prin administrator judiciar B. SPRL, ca neîntemeiată. În argumentarea acestei soluții, instanța a reținut, în esență, că în speță nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 7231 alin. (3) C. proc.

civ. 1865 deoarece fondul cauzei în cadrul căreia s-a achitat cauțiunea a cărei restituire se solicită nu s-a soluționat în mod irevocabil și nu este îndeplinită nici condiția ca partea interesată să fi declarat în mod expres că nu urmărește obligarea părții adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate. Împotriva Încheierii nr. 21A din 8 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2017, a declarat recurs recurenta A. SRL prin administrator judiciar B. SPRL, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a încheierii recurate și admiterea cererii de restituire a cauțiunii.

Prin Încheierea din 10 noiembrie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a suspendat judecata recursului, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Analizând cu prioritate excepția perimării recursului, Înalta Curte, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., reține următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Așa fiind, pentru a opera această sancțiune procedurală, trebuie analizată îndeplinirea cerințelor art. 248 C. proc.

civ. și în acest sens, se constată că Înalta Curte a fost învestită cu soluționarea recursului, iar după suspendarea judecății pricinii, aceasta a rămas în nelucrare timp de un an. Totodată, se constată că înainte de împlinirea acestui termen, nu s-a cerut de către părțile în proces reluarea judecării și nici nu au fost invocate motive de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare. În speță, la termenul din 10 noiembrie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că niciuna din părți nu s-a prezentat în instanță și nici nu a cerut judecarea cauzei în lipsă, a dispus suspendarea judecății recursului, care a rămas în nelucrare, până la data de 13 decembrie 2018, când s-a stabilit termen de judecată, potrivit dispozițiilor art. 252 C. proc.

civ. Pe cale de consecință, față de cele ce preced, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 252 C. proc. civ., Înalta Curte va constata perimarea recursului declarat de recurenta A. SRL prin administrator judiciar B. SPRL împotriva Încheierii nr. 21A din 8 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimarea recursului declarat de recurenta A. SRL prin administrator judiciar B. SPRL împotriva Încheierii nr. 21A din 8 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2017. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2019. GGC - CL