ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1209/2017

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 64A/12.06.2017, dată în dosarul nr. x/2011, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins ca neîntemeiată cererea de restituire a cauțiunii, formulată de petenta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.R.L.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a luat act că, în vederea suspendării executării sentinței civile nr. 4114/07.07.2015 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă, S.C. A. S.R.L. a depus o cauțiune în sumă de 99.025,57 RON, a evocat dispozițiile art. 723

1

alin. (3) C. proc. civ. și, constatând că în cauză nu a fost pronunțată o hotărâre irevocabilă, iar intimata nu a declarat în mod expres că nu urmărește obligarea părții adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate, a apreciat că nu sunt întrunite condițiile acestui text de lege, motiv pentru care a respins ca neîntemeiată cererea.

Împotriva acestei încheieri, S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, solicitând modificarea sa în tot, în sensul admiterii cererii.

În motivare, a arătat că a depus cauțiunea a cărei eliberare o solicită, în contextul formulării unei cereri de suspendare a executării silite a sentinței civile nr. 4114/07.07.2015 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă, tocmai în vederea garantării unor eventuale prejudicii suferite de partea adversă, în ipoteza respingerii apelului său.

A mai arătat recurenta că, prin încheierea din 28.11.2016, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a dispus suspendarea executării sentinței apelate, până la soluționarea apelului.

În continuare, a arătat că, în speță, apelul a fost admis, iar sentința apelată a fost desființată în parte; ca o consecință, este singura parte care are de executat o sumă de bani.

În opinia recurentei, având în vedere că suspendarea executării a fost dispusă până la soluționarea apelului, iar cauțiunea a fost stabilită și consemnată strict în subsidiaritatea cererii de suspendare, dispărând orice caracter executoriu pentru intimata-pârâtă, a dispărut și rațiunea indisponibilizării sumei de bani depuse cu acest titlu.

Aceasta, întrucât, de vreme ce a fost desființată acea parte a hotărârii care putea fi pusă în executare de intimata-pârâtă, aceasta nu mai poate fi prejudiciată în vreun fel, astfel că se impune restituirea sumelor depuse cu titlu de cauțiune.

În final, a susținut că interpretarea restrictivă și ad litteram pe care curtea de apel a dat-o dispozițiilor art. 723

1

alin. (3) C. proc. civ. este una netemeinică și nelegală, încălcând atât principiul in dubio pro reo, cât și regula interpretării teleologice.

În acest sens, a subliniat că, potrivit principiului sus-menționat, obligația de depunere a cauțiunii trebuie interpretată în favoarea sa; or, interpretarea cea mai favorabilă este aceea potrivit căreia, în sensul art. 723

1

alin. (3) C. proc. civ., cauțiunea se eliberează după soluționarea irevocabilă a fondului cauzei numai în ipoteza în care mai există o hotărâre aptă de a fi executată, garantată prin cauțiune, iar nu și atunci când nu subzistă caracterul executoriu.

Analizând actele dosarului, precum și decizia atacată, prin prisma motivelor invocate de recurentă, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 723

1

alin. (3) C. proc. civ., "cauțiunea se eliberează celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluționat fondul cauzei. Cu toate acestea, cauțiunea se eliberează de îndată, dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmărește obligarea părții adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate."

Așadar, art. 723

1

alin. (3) C. proc. civ. impune îndeplinirea a două condiții cumulative pentru eliberarea cauțiunii și anume, să fi fost soluționat fondul cauzei prin hotărâre irevocabilă și, în al doilea rând, partea interesată să nu fi formulat o cerere pentru plata de despăgubiri din suma achitată cu titlu de cauțiune, cu excepția ipotezei în care aceasta declară în mod expres că nu urmărește obligarea părții adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate, când cauțiunea se eliberează de îndată.

Înalta Curte notează că, în speță, cauțiunea a fost depusă în cadrul cererii de suspendare a executării silite a sentinței civile nr. 4114/07.07.2015 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă, care a fost admisă, dispunându-se suspendarea executării sentinței sus-menționate, până la soluționarea apelului declarat de S.C. A. S.R.L.; apelul a fost soluționat prin decizia civilă nr. 947/22.05.2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Totodată, notează că, la 31.05.2017 - anterior împlinirii termenului de recurs -, S.C. A. S.R.L. a formulat o cerere de eliberare a cauțiunii.

În acest context, trebuie subliniat că fondul cauzei nu a fost soluționat prin hotărâre irevocabilă nici până în prezent, din verificările efectuate în sistemul de evidență informatizată al instanței rezultând că recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 947/22.05.2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, se află pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă și are stabilit termen de judecată la data de 20.10.2017.

Așa fiind, având în vedere că S.C. B. S.R.L. nu a declarat în mod expres că nu urmărește obligarea S.C. A. S.R.L. la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin suspendarea executării, Înalta Curte impune părților concluzia că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 723

1

alin. (3) C. proc. civ. pentru eliberarea cauțiunii.

Susținerile recurentei, în sensul că suma depusă cu titlu de cauțiune se eliberează după soluționarea irevocabilă a fondului cauzei numai în ipoteza în care subzistă caracterul executoriu al hotărârii pentru partea în favoarea căreia aceasta a fost depusă, nu sunt apte să conducă spre o altă concluzie, atât timp cât art. 723

1

C. proc. civ. nu face nicio distincție sub acest aspect.

În considerarea argumentelor expuse anterior, Înalta Curte reține că încheierea atacată este legală, așa încât, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii nr. 64A/12.06.2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2011.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 septembrie 2017.