ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1208/2017

Asupra cererii de față, constată următoarele:

În cadrul recursului declarat de S.C. A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1385A/19.09.2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, această parte a solicitat suspendarea hotărârii atacate, până la soluționarea căii extraordinare de atac.

Pentru judecarea cererii de suspendare, Înalta Curte a pus în vedere petentei să consemneze la dispoziția sa, suma de 400.000 RON, cu titlu de cauțiune, obligație pe care petenta și-a îndeplinit-o.

Prin încheierea nr. 142/31.01.2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis cererea formulată de petenta S.C. A. S.A. și a dispus suspendarea executării silite a deciziei civile nr. 1385A/19.09.2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2012, până la soluționarea recursului.

Ulterior, recursul declarat împotriva respectivei decizii a fost respins prin decizia nr. 1067/13.06.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

S.C. B. S.R.L. a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 13.07.2017 o cerere prin care a solicitat obligarea pârâtei S.C. A. S.A. la plata sumei de 98.141,45 RON, cu titlu de despăgubire, la nivelul dobânzii legale penalizatoare, pentru imposibilitatea continuării executării silite a deciziei civile nr. 1385A/19.09.2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, pretinzând ca această sumă să fie reținută din valoarea cauțiunii consemnate în dosarul în care s-a judecat cererea de suspendare.

În motivare, a prezentat istoricul litigiului și a arătat că este îndreptățită la repararea prejudiciului suferit prin imposibilitatea continuării executării silite a deciziei civile nr. 1385A/19.09.2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, pe perioada cuprinsă între momentul încuviințării măsurii suspendării executării silite, 31.01.2017 și data pronunțării deciziei prin care a fost respins recursul declarat împotriva aceleiași decizii. A mai susținut că, raportat la dispozițiile art. 3 alin. (2)

1

din O.G. nr. 13/2011, dobânda legală penalizatoare datorată de S.C. A. S.A. pe perioada de suspendare a executării silite este de 98.141,45 RON.

La 13.09.2017, S.C. A. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a solicitat declinarea competenței soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.

Cu titlu prealabil, instanța supremă subliniază că, având în vedere că cererea privind plata de despăgubiri din valoarea cauțiunii a fost formulată ulterior intrării în vigoare a C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, raportat la prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, în speță sunt incidente dispozițiile sus-menționatului Cod (în continuare C. proc. civ.).

Analizând, în temeiul art. 248 alin. (1), rap. la art. 132 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 12 C. proc. civ., invocat prin cererea de chemare în judecată, partea care folosește în mod abuziv drepturile procesuale răspunde pentru pagubele pricinuite.

Așadar, ipoteza reglementată de art. 12 C. proc. civ. este o aplicare a principiului general, potrivit căruia oricine cauzează prin fapta sa un prejudiciu este obligat a-l repara, cu mențiunea că răspunderea civilă antrenată de aplicarea dispozițiilor acestui text de lege impune dovedirea abuzului de drept procesual.

Pe de altă parte, conform art. 1064 alin. (2). C. proc. civ. "cauțiunea se restituie celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii sau, după caz, de la data încetării efectelor măsurii, prevăzute la alin. (1). Cu toate acestea, cauțiunea se restituie de îndată dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmărește obligarea celui care a depus-o la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin încuviințarea măsurii pentru care aceasta s-a depus."

În opinia petentei, asupra cererii de despăgubire din valoarea cauțiunii se poate pronunța doar instanța la dispoziția căreia s-a consemnat cauțiunea.

Acest raționament juridic este însă lipsit de temei legal, deoarece nicio dispoziție din cuprinsul art. 1064 C. proc. civ. nu justifică o astfel de concluzie, distinct de faptul că în materie de competență a instanțelor judecătorești funcționează principiul legalității, iar competența materială este reglementată de norme cu caracter imperativ.

Astfel, competența în materia eliberării cauțiunii este reglementată de art. 528 rap. la art. 1064 C. proc. civ. și implică doar verificări formale, sub aspectul îndeplinirii condițiilor impuse de lege, cererea având un caracter necontencios.

Cererea vizând plata de despăgubiri din valoarea cauțiunii este însă una contencioasă, care presupune examinarea îndeplinirii condițiilor atragerii răspunderii civile delictuale, sub aspectul exercițiului abuziv al dreptului procesual, prejudiciului produs și al legăturii de cauzalitate dintre paguba pricinuită și conduita procesuală a părții.

Prin urmare, cererea prin care se solicită plata de despăgubiri din valoarea cauțiunii pentru repararea pagubelor pricinuite prin formularea cu rea-credință a unei cereri de suspendare a executării silite este una evaluabilă în bani, iar în lipsa unei dispoziții legale speciale cu privire la competența materială și teritorială de soluționare a unei astfel de cereri, devin aplicabile dispozițiile generale cu privire la competența instanțelor judecătorești, cuprinse în Titlul III din Cartea I a C. proc. civ.

Cum, în speță, suma pretinsă cu titlu de despăgubire se situează sub pragul valoric de 200.000 RON, față de dispozițiile art. 94 alin. (1) lit. k) și art. 107 C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Buftea, în a cărei rază teritorială se află sediul pârâtei.

Pentru considerentele expuse anterior, Înalta Curte va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența soluționării cererii formulate de petenta S.C. B. S.R.L. privind plata de despăgubiri din valoarea cauțiunii în favoarea Judecătoriei Buftea.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 septembrie 2017.