ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 207/2017

Din examinarea înscrisurilor de la dosar, a constatat următoarele:

În argumentarea acestei soluții, instanța a reținut că în esență că, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 723

1

alin. (3) C. proc. civ., sub aspectul soluționării irevocabile a fondului cauzei, apelurile aflându-se în curs de soluționare și că, nu există vreo declarație a celorlalte părți în sensul că nu urmăresc obligarea apelantei la despăgubiri, pentru a fi incidentă teza a II-a a textului de lege anterior redat.

1

și art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia și desființarea încheierii atacate, cu consecința admiterii cererii de restituire a cauțiunii.

În motivarea recursului, recurenta a susținut că dispozițiile art. 723

1

alin. (3) C. proc. civ. au fost aplicate greșit, în cauză, fiind îndeplinite condițiile restituirii cauțiunii, având în vedere că suspendarea executării provizorii a hotărârii primei instanțe a fost respinsă, iar menținerea cauțiunii la dispoziția instanței nu se mai impune.

De altfel, în cauză, nefiind încuviințată cererea de suspendare a executării sentinței primei instanțe, nu au fost create nici premisele nașterii vreunui prejudiciu în patrimoniul părții care ar fi fost împiedicată, prin măsura suspendării, să pună în executare silită sentința.

Chestiunea juridică vizează soluționarea greșită a cererii de restituire a cauțiunii aferente cererii de suspendare provizorie a executării sentinței primei instanțe, ca urmare a aplicării greșite a prevederilor art. 723

1

alin. (3) C. proc. civ.

Contrar celor reținute de Curtea de Apel București, și în acord cu susținerile recurentei A., se constată că, în speță, se impunea admiterea cererii de restituire a cauțiunii, în temeiul dispozițiilor art. 723

1

alin. (3) C. proc. civ.

Astfel, la baza solicitării restituirii cauțiunii în cuantum de 194.815,5 RON, consemnată în dosarul nr. x/2008 al Curții de Apel București s-a aflat faptul că, prin încheierea din 25 noiembrie 2014, s-a dispus respingerea cererii de suspendare provizorie a executării sentinței civile nr. 5334 din 9 iulie 2013 pronunțată de Tribunalul București, încheiere rămasă irevocabilă prin respingerea recursului ca nefondat de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin decizia nr. 626 din 25 februarie 2015, pronunțată în dosarul nr. x/2008.

Dispozițiile art. 280 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc că cererea pentru suspendarea executării vremelnice se va putea face fie odată cu apelul, fie deosebit în tot cursul instanței de apel, iar conform alin. (4) al aceluiași articol suspendarea va putea fi încuviințată numai cu dare de cauțiune, al cărei cuantum îl va fixa instanța, alin. (6) statuând că până la dezlegarea cererii de suspendare, aceasta va putea fi încuviințată vremelnic, prin ordonanță președințială, chiar înainte de sosirea dosarului, cu respectarea cerinței prevăzute la alin. (4).

Totodată, conform art. 723

1

alin. (1) și (3) C. proc. civ., suma datorată de parte cu titlu de cauțiune se depune, după caz, la Trezoreria Statului, sau la orice instituție bancară pe numele părții respective, la dispoziția instanței și se eliberează părții care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluționat fondul cauzei.

Scopul depunerii cauțiunii este, pe de o parte, acela de a constitui o garanție pentru creditor, în ceea ce privește acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite, iar pe de altă parte, prevenirea sau limitarea eventualelor abuzuri ale debitorilor rău-platnici.

Or, prin respingerea cererii de suspendare a executării hotărârii, prejudiciul astfel garantat nu mai are create premisele să se producă, context în care conservarea garanției la dispoziția instanței pentru a fi valorificată de creditor nu se mai justifică, iar indisponibilitatea sumei de bani achitată cu titlu de cauțiune într-o astfel de situație fiind în contradicție cu prevederile art. 723

1

alin. (3) C. proc. civ.

În cauză, având în vedere că, instanța nu a încuviințat suspendarea provizorie a executării sentinței civile primei instanțe, se reține că nu au fost create nici premisele nașterii unui prejudiciu în patrimoniul părții care ar fi fost împiedicată prin măsura suspendării să pună în executare silită sentința, astfel că se impune restituirea cauțiunii.

Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, iar în baza art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmează să admită recursul formulat de recurenta A. împotriva încheierii nr. 89/A/2016 din 24 august 2016 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, pe care o va modifica, în sensul că va admite cererea de restituire a cauțiunii în sumă de 194.815,5 RON, consemnată cu OP nr. x din 13 octombrie 2014 la B., în dosarul nr. x/2008 al Curții de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii nr. 89/A/2016 din 24 august 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, pe care o modifică, în sensul că admite cererea de restituire a cauțiunii în sumă de 194.815,5 RON, consemnată cu OP nr. x din 13 octombrie 2014 la B., în dosarul nr. x/2008 al Curții de Apel București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 februarie 2017.