ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 615/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia, la data de 20.01.2017, sub nr. x/254/2017, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele S.C. C. S.A. și S.C. D. S.R.L. instituirea popririi asigurătorii asupra conturilor bancare, tuturor sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente, până la concurența următoarelor sume: suma de 110.500 euro, datorată de S.C. C. S.A., reprezentând contravaloare factură nr. x din 30.12.2016, reprezentând remunerația restantă datorată de pârâtă reclamanților în baza art. 3.1 din contractul de management nr. x din 22.09.2014 și suma de 59.500 euro, datorată de pârâta S.C. D. S.R.L., reprezentând remunerația restantă datorată de pârâtă reclamanților în baza art. 3.1 din contractul de management nr. x din 22.09.2014.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 191/16.02.2017, Judecătoria Mangalia a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, reținând, în esență, că aceasta este instanța competentă material să judece procesul în primă instanță, în conformitate cu prevederile art. 970-971, coroborate cu art. 954 și art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ. interpretate per a contrario.

Prin încheierea nr. 211/15.03.2017, Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă a admis cererea și a dispus înființarea popririi asigurătorii asupra sumelor de bani prezente sau viitoare, aflate sau care se vor afla în conturile bancare deținute de debitoarea C. S.A., până la concurența sumei de 110.500 euro, în echivalent RON la data plății și a celor deținute de debitoarea D. S.R.L., până la concurența sumei de 59.500 euro, în echivalent RON la data plății, obligarea creditorilor la plata, în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii, a unei cauțiuni în cuantum de 30.000 RON, aferente popririi înființate împotriva debitoarei C. S.A., și a unei cauțiuni în cuantum de 15.000 RON, aferente popririi înființate împotriva debitoarei D. S.A.

Împotriva acestei încheieri au declarat apel pârâtele S.C. C. S.A. și S.C. D. S.R.L.

Hotărârea instanței de apel

Prin decizia civilă nr. 391/14.06.2017, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis apelul declarat de pârâte, a schimbat, în tot, sentința apelată, iar pe fond, a respins, ca nefondată, cererea privind înființarea popririi asigurătorii.

Prin cererea înregistrată la data de 16.06.2017, petenții S.C. A. și B. au solicitat restituirea cauțiunii achitate în cuantum de 45.000 RON.

Prin încheierea din 19 iulie 2017, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea petenților.

Împotriva acestei încheieri, petenții S.C. A. și B. au declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Motivele de recurs

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenții au susținut, în esență, că în raport de soluția pronunțată de Curtea de Apel Constanța, respectiv admiterea apelului pârâtelor S.C. C. S.A. și S.C. D. S.R.L. și modificarea hotărârii apelate, în sensul respingerii cererii privind înființarea popririi asigurătorii, instanța avea obligația să dispună, din oficiu, restituirea cauțiunii consemnate, în aplicarea dispozițiilor art. 1064 alin. (4) C. proc. civ.

Au mai susținut recurenții că, la data de 14.06.2017, când instanța trebuia să se pronunțe asupra restituirii cauțiunii, nu exista înregistrată o acțiune în pretenții generată de un eventual prejudiciu, apreciind astfel că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 1064 alin. (2) C. proc. civ. Au mai arătat că, la data soluționării cererii de restituire a cauțiunii - 19.07.2017, nu era judecat dosarul având ca obiect pretenții, în raport de care s-a cerut instituirea măsurii înființării popririi, ceea ce exclude aplicabilitatea tezei reglementate de art. 1064 alin. (2) C. proc. civ.

S-a mai subliniat, de asemenea, că textul art. 1064 C. proc. civ. stabilește foarte clar că se restituie cauțiunea dacă s-a respins cererea pentru care aceasta a fost depusă. Or, cererea pentru care cauțiunea a fost depusă este cererea de înființare a popririi asigurătorii ce a făcut obiectul dosarului nr. x/254/2017, respinsă prin decizia nr. 391 din 14.06.2017.

S-a solicitat, în final, admiterea recursului, casarea încheierii recurate, iar, pe fond, admiterea cererii de restituire a cauțiunii.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatele D. S.R.L. și C. S.A. au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând criticile formulate prin memoriul de recurs cu care a fost învestită, Înalta Curte constată următoarele:

În susținerea criticilor formulate prin cererea de recurs, recurenții s-au prevalat de dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Cu referire la cazul de casare fundamentat pe prevederile pct. 6 al art. 488 C. proc. civ. - hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, se constată că acesta a fost invocat în mod formal de către recurenți, nefiind relevate critici prin care să arate în ce constă lipsa de motivare a hotărârii sau care ar fi motivele contradictorii/străine de natura cauzei. Pe de altă parte, se constată că încheierea pronunțată de Curtea de Apel Constanța este argumentată în fapt și în drept, neexistând nicio contradictorialitate în motivarea soluției, dezlegarea dată de instanță problemei de drept deduse judecății fiind susținută de considerente care nu se contrazic și care conduc la soluția din dispozitiv.

Prin susținerile formulate, se reține, însă, că recurenții pun în discuție aplicarea greșită de către instanța învestită cu cererea de restituire a cauțiunii a normelor de drept procesual care reglementează procedura de restituire a cauțiunii, respectiv dispozițiile art. 1064 alin. (2) și (4) C. proc. civ., astfel că acestea se circumscriu cazului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., indicat, de altfel, în cuprinsul recursului, urmând a fi analizate în continuare din această perspectivă.

Se reproșează în acest caz instanței că, față de soluția dată de Curtea de Apel Constanța la data de 14.06.2017, în litigiul având ca obiect înființare poprire asigurătorie, respectiv de admitere a apelului și schimbare în tot a hotărârii apelate, în sensul respingerii, ca nefondată, a cererii de înființare a popririi asigurătorii, în aplicarea dispozițiilor art. 1064 alin. (4) C. proc. civ., trebuia să se dispună restituirea cauțiunii către petenții S.C. A. și B. Or, curtea de apel, reținând incidența în speță a alin. (2) al art. 1064 C. proc. civ., justificat de împrejurarea că pârâții au formulat cerere în vederea acoperirii prejudiciului produs prin instituirea măsurii popririi asigurătorii, a respins solicitarea petenților.

Critica în discuție este fondată și va fi admisă pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În ceea ce privește situația din litigiul în legătură cu care s-a dispus în sarcina petenților S.C. A. și B. plata cauțiunii, Înalta Curte reține că, prin încheierea nr. 211 din 15 martie 2017, Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă a admis cererea de înființare a popririi asigurătorii formulată de aceștia, în calitate de creditori, în contradictoriu cu debitoarele S.C. C. S.A. și D. S.R.L. și a dispus obligarea creditorilor la plata unei cauțiuni în valoarea totală de 45.000 RON, care a fost, de altfel, achitată în cauză. În apelul exercitat de pârâtele S.C. C. S.A. și D. S.R.L. împotriva acestei încheieri, instanța a schimbat, în tot, soluția dată, respingând, ca nefondată, cererea privind înființarea popririi, soluția fiind una definitivă.

Dispozițiile art. 1064 alin. (4) dispun:,,Dacă cererea pentru care s-a dispus cauțiunea a fost respinsă, instanța dispune din oficiu și restituirea cauțiunii.’’

Din analiza logică a prevederilor legale evocate, rezultă că în măsura în care cererea de înființare a popririi asigurătorii, ce a generat plata cauțiunii, a fost respinsă prin hotărâre definitivă, cum este cazul în speță, nu se justifică refuzul de restituire a cauțiunii. O asemenea interpretare se deduce din funcția de garanție a cauțiunii și care operează doar în cazul în care s-a luat o măsură la cererea plătitorului, respectiv s-a admis cererea de instituire a măsurii asigurătorii, care este de natură a prejudicia partea adversă.

Prin urmare, în speță, respingerea cererii este soluția definitivă și ea trebuie luată în considerare atunci când se dispune cu privire la restituirea de cauțiune.

Această situație exclude automat de la aplicare dispozițiile art. 1064 alin. (2) C. proc. civ., în care se arată că se va restitui cauțiunea celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii sau, după caz, de la data încetării efectelor măsurii, prevăzute la alin. (1). Cu toate acestea, cauțiunea se restituie de îndată dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmărește obligarea celui care a depus-o la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin încuviințarea măsurii pentru care aceasta s-a depus.

Pe de altă parte, aceasta nu înseamnă că cel care se consideră prejudiciat prin instituirea măsurii asigurătorii nu își poate valorifica acest drept în condițiile legii, cum, de altfel, au și procedat pârâtele prin introducerea acțiunii ce formează obiectul dosarului nr. x/118/2017, aflat pe rolul Tribunalului Constanța.

Față de cele arătate, se constată că, în speță, Curtea de Apel Constanța a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor ce guvernează condițiile de restituire a cauțiunii la situația de fapt, când a respins cererea petenților, fiind operant motivul de casare înscris în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Drept urmare, în baza art. 497 C. proc. civ., se impune casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeași instanță, pentru a se dispune asupra cererii de restituire a cauțiunii având în vedere dezlegările date prin prezenta decizie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanții B. și S.C. A. împotriva încheierii din 19 iulie 2017 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează decizia atacată și trimite cauza pentru rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2018.