Decizia nr. 2807/2017 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 1696/2015 a Curții de Apel București

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la 31 martie 2015 sub Dosar nr. x/2015, reclamanta A. SRL a chemat în judecată pârâta Direcția Venituri Buget Local Sector 2, solicitând în temeiul art. 14, art. 7, art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 37.528 din 26 februarie 2015 și a Procesului-verbal de control fiscal nr. x.506 din 26 februarie 2015, până la pronunțarea instanței de fond.

Hotărârea primei instanțe Prin Sentința civilă nr. 1696 din 15 iunie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. 37528 din 26 februarie 2015 emisă de autoritatea pârâtă, formulată de reclamanta A. SRL în contradictoriu cu pârâta Direcția Venituri Buget Local Sector 2, ca nefondată.

Cererea de completare Prin cererea înregistrată la data de 26 februarie 2016, reclamanta A. SRL a solicitat completarea dispozitivului Sentinței civile nr. 1696 din 15 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în sensul menționării termenului de recurs și a pronunțării asupra cererii de restituire a cauțiunii.

Hotărârea asupra cererii de completare dispozitiv Prin Sentința civilă nr. 949 din 21 martie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis în parte cererea de completare a dispozitivului Sentinței civile nr. 1696/2015, formulată de reclamanta A. SRL în contradictoriu cu pârâta Direcția Venituri Buget Local Sector 2; s-a dispus completarea dispozitivului sentinței civile, în sensul că sentința este dată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare; s-a respins petitul referitor la restituirea cauțiunii, ca neîntemeiat.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva Sentinței civile nr. 949 din 21 martie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A. SRL, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, solicitând admiterea recursului și casarea în parte a sentinței recurate, în sensul restituirii cauțiunii. În motivarea recursului arată, în esență, că prin Sentința civilă nr. 1696 din 15 iunie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare a Deciziei de impunere nr. 37.528 din 26 februarie 2015. Instanța trebuia să dispună restituirea cauțiunii în temeiul art. 1064 alin. (4) C. proc. civ., însă a reținut în mod eronat că în speță ar fi aplicabile dispozițiile alin. (1) și (3) ale aceluiași articol, acestea din urmă fiind incidente în ipoteza admiterii cererii de suspendare.

Apărările intimatei Intimata-pârâtă Direcția Venituri Buget Local Sector 2 nu a formulat întâmpinare, deși a fost legal citată. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, încheierea recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că este fondat recursul declarat în cauză. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Cu titlu preliminar, instanța de control judiciar reține că motivele invocate prin cererea de recurs se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., republicat, urmând a fi examinate din perspectiva acestor dispoziții legale, având în vedere că art. 1069 C. proc. civ. cuprinde norme de procedură. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. SRL a formulat în contradictoriu cu pârâta Direcția Venituri Buget Local Sector 2, o cerere de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. 37.528 din 26 februarie 2015 și a Procesului-verbal de control fiscal nr. x.506 din 26 februarie 2015 până la pronunțarea instanței de fond, cerere ce a fost întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004. Prin adresa de comunicare înaintată reclamantei A. SRL la data de 03 aprilie 2015, prima instanță i-a pus acesteia în vedere obligația de a face dovada consemnării unei cauțiuni în cuantum de 5% din suma contestată, pentru judecarea cererii de suspendare formulate, iar la data de 07 aprilie 2015, reclamanta a făcut dovada consemnării sumei de 60.129,41 RON, conform ordinului de plată depus la dosar fond. Prin Sentința civilă nr. 1696 din 15 iunie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. 37528 din 26 februarie 2015, formulată de reclamanta A. SRL, ca nefondată, iar prin Sentința civilă nr. 949 din 21 martie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins petitul referitor la restituirea cauțiunii, formulat în cadrul cererii de completare a Sentinței civile nr. 1696 din 15 iunie 2015, ca neîntemeiat, reținându-se că restituirea acesteia nu poate fi solicitată pe calea dispozițiilor art. 444 C. proc. civ., ci în condițiile prevăzute de 1064 alin. (1) C. proc. civ., respectiv după soluționarea prin hotărâre definitivă a procesului în legătură cu care s-a stabilit cauțiunea, respectiv după încetarea efectelor măsurii pentru care aceasta s-a depus. Înalta Curte constată că obligația recurentei-reclamante de a face dovada consemnării unei cauțiuni în cuantum de 60.129,41 RON a fost stabilită în temeiul dispozițiilor art. 215 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, dispoziții care, în ceea ce privește restituirea cauțiunii astfel consemnate, se coroborează cu dreptul comun în materie, constând în dispozițiile art. 1064 alin. (1), (2) și (4) C. proc. civ., republicat, conform cărora: "(1) Cauțiunea depusă se va restitui, la cerere, după soluționarea prin hotărâre definitivă a procesului în legătură cu care s-a stabilit cauțiunea, respectiv după încetarea efectelor măsurii pentru care aceasta s-a depus. (2) Cauțiunea se restituie celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii sau, după caz, de la data încetării efectelor măsurii, prevăzute la alin. (1). Cu toate acestea, cauțiunea se restituie de îndată dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmărește obligarea celui care a depus-o la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin încuviințarea măsurii pentru care aceasta s-a depus. (...) (4) Dacă cererea pentru care s-a depus cauțiunea a fost respinsă, instanța va dispune din oficiu și restituirea cauțiunii." În cauză, se apreciază că prima instanță, în mod greșit, a respins cererea de restituire a cauțiunii, formulată de către recurenta-reclamantă, considerând că sunt aplicabile dispozițiile alin. (1) al art. 1064 C. proc. civ., republicat, ce fac referire la restituirea cauțiunii consemnate, după încetarea efectelor suspendării pentru care s-a stabilit cauțiunea, câtă vreme aceste dispoziții devin incidente doar în măsura în care cererea de suspendare întemeiată pe art. 14 din Legea nr. 554/2004 a fost admisă, deoarece în caz contrar, consemnarea sumei indisponibilizate cu acest titlu nu își mai regăsește justificarea, legiuitorul instituind, în ipoteza respingerii cererii de suspendare a executării, măsura de la alin. (4) al art. 1064 C. proc. civ. Prin urmare, constatând că în speță, cererea recurentei-reclamante în considerarea căreia a fost depusă cauțiunea, a fost respinsă și reținând dispozițiile art. 1064 alin. (4) C. proc. civ., republicat, conform cărora "Dacă cererea pentru care s-a depus cauțiunea a fost respinsă, instanța va dispune din oficiu și restituirea cauțiunii", Înalta Curte apreciază că cererea recurentei de restituire a cauțiunii este îndreptățită. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 488 alin. (1) pct. 5 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta A. SRL împotriva Sentinței civile nr. 949 din 21 martie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal; va casa, în parte, sentința atacată și, rejudecând, va dispune restituirea cauțiunii în cuantum de 60.129,41 RON, consemnată cu Ordinul de plată nr. 2022 din 06 aprilie 2015, emis de Banca B., menținând în rest, dispozițiile sentinței atacate.