ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1993/2020

Ședința publică din data de 21 mai 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 29.11.2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Venituri Buget Local sector 2, anularea deciziei de soluționare a contestației nr. 37984/02.06.2016 și, în principal, obligarea pârâtei la soluționarea pe fond a contestației fiscale, iar, în subsidiar, admiterea contestației fiscale, anularea deciziei de impunere nr. x/28.05.2015 și a deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. x/28.05.2015.

Prin sentința nr. 1249 din 06 aprilie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă cererea de chemare în judecată ca nefondată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinței recurate, cu consecința admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, obligarea intimatei-pârâte la soluționarea contestației administrative pe fond.

În motivarea recursului, a reluat situația de fapt și a menționat că nu locuiește în țară și că a primit înștiințarea nr. 79629/23.12.2015 emisă de Serviciul de recuperare creanțe persoane juridice și fizice la 05.01.2016. În urma cererii sale, a primit cele două decizii de impunere emise de pârâtă pentru suma totală de 24272097 RON abia la 29.01.2016.

Urmare a contestației administrative, s-a emis Decizia de soluționare a contestației nr. 37984/02.06.2016. Prin aceasta a fost respinsă ca tardiv introdusă contestația formulată, cu motivarea că termenul de 30 de zile ar fi început să curgă de la 02.09.2015, dată la care a expirat termenul de 15 zile de când s-a publicat Anunțul colectiv nr. x/17.08.2015.

A mai arătat recurentul că ulterior primirii deciziei a căutat Anunțul colectiv pe site-ul ANAF, dar nu l-a putut identifica.

La dosarul instanței de fond ar fi trebuit să existe măcar un proces-verbal de afișare a acestui anunț, în aceste condiții nefiind îndeplinită prima condiție instituită de art. 44 din Codul de procedură fiscală, respectiv publicarea la sediul instituției emitente.

Nici în ceea ce privește publicarea pe pagina de internet nu s-a făcut vreo dovadă validă. La o căutare efectuată pe site-ul intimatei la rubrica Listă Anunțuri Colective se deschide o arhivă inventariată pe ani, iar la lista aferentă anului 2015 poate fi identificat anunțat invocat de intimată, însă ceea ce este publicat pe pagina de internet este doar o listă în care sunt enumerate aceste anunțuri, fără a putea fi vizualizate prin accesarea unui link. Astfel, pe site-ul intimatei este imposibilă vizualizarea unui astfel de anunț colectiv, ceea ce echivalează cu lipsa publicării acestuia. Totodată, lista cuprinde numai numărul anunțului și data emiterii acestuia, fără a face vreo mențiune cu privire la identitatea contribuabililor la care se referă.

Recurentul a mai menționată că, la o căutare după CNP-ul său, a găsit o listă care diferă de cea depusă de intimată la dosarul cauzei. În tabel sunt prevăzute exclusiv denumirea actului administrativ fiscal emis, numărul și data emiterii, fără nicio referire la numărul anunțului colectiv și la data afișării acestuia.

Nu există nicio modalitate practică în care un contribuabil să facă legătura pe pagina de internet a intimatei între un număr de act administrativ și data publicării sale. Nici la căutarea după CNP și nici în Anunțul colectiv nu se face vreo referire la conținutul actului administrativ fiscal emis, în sensul de a se preciza în ce constau obligațiile fiscale restante și suma acestora, astfel încât contribuabilul să poartă lua cunoștință în mod efectiv de sarcina fiscală ce i se impută.

În lipsa acestor informații, procedura de comunicare nu este îndeplinită în mod legal.

În consecință, data comunicării actelor administrative fiscale contestate este 29.01.2016, astfel încât contestația depusă la 19.02.2016 este formulată în termenul legal de 30 de zile de la comunicare.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

În motivare, intimata a invocat prevederile art. 44 alin. (5) din O.G. nr. 92/2003 și a arătat că nu subzistă obligația în sarcina organelor fiscale ale administrației publice locale relativ la efectuarea vreunor alte formalități ce ar putea constitui dovada faptului că anunțul colectiv a fost afișat atât pe pagina de internet, cât și la sediul instituției. Astfel, legea impune afișarea unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului, iar afișarea unor date suplimentare de natura celor cu caracter personal ar încălca prevederile Legii 677/2001.

Prin consultarea paginii web pe care autoritatea emitentă o gestionează ori prin prezentarea la sediul acesteia, contribuabilul poate lua cunoștință de faptul că în sarcina sa au fost emise actele administrative despre a căror existență face mențiune anunțul colectiv publicat.

Legea nu prevede necesitatea afișării unor informații superioare, ceea ce figurează afișat fiind suficient pentru ca un contribuabil să ia cunoștință despre emiterea, în sarcina sa, a actelor administrative.

Totodată, potrivit Ordinului nr. 144/2016 privind aprobarea unor formulare tipizate pentru activitatea de colectare a impozitelor și taxelor locale, precum și a altor venituri ale bugetelor locale de către organele fiscale locale, conținutul anunțului colectiv este strict precizat la modelul x, respectat întocmai de către intimată.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamantul a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat anularea deciziei de soluționare a contestației nr. 37984/02.06.2016 și, în principal, obligarea pârâtei la soluționarea pe fond a contestației fiscale, iar, în subsidiar, admiterea contestației fiscale, anularea deciziei de impunere nr. x/28.05.2015 și a deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. x/28.05.2015.

Instanța de fond a respins cererea ca neîntemeiată, reținând că în mod legal contestația fiscală a fost respinsă ca tardivă.

Recurentul a criticat soluția instanței de fond, arătând că argumentația acesteia este una incompletă și eronată. A menționat că nu este îndeplinită prima condiție instituită de art. 44 din Codul de procedură fiscală, respectiv publicarea la sediul instituției emitente.

Înalta Curte reține că decizia de impunere nr. x/28.05.2015 prin care prin care a stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a sumei de 16.839.179 RON, reprezentând impozit pe clădire, precum și decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. 21783, în cuantum de 24.272.097 RON, împreună cu adresa nr. x/04.06.2015, au fost transmise reclamantului în data de 05.06.2015, la domiciliul său din București, respectiv la domiciliul său fiscal, prin intermediul serviciilor de curierat, însă destinatarul nu s-a prezentat pentru a ridica corespondența, aceasta fiind restituită expeditorului în data de 09.06.2015.

În aceste condiții, organul fiscal a procedat la comunicarea actelor administrative fiscale prin publicitate, întocmind anunțul colectiv nr. x/17.08.2015, acesta fiind afișat la data de 17.08.2015 concomitent la sediul DVBL Sector 2 și publicat pe pagina de internet www.x.ro, potrivit procesului-verbal cu același număr depus la dosar recurs. În cadrul anunțului, la pozițiile 3-4, este menționat reclamantul din prezenta cauză.

În ceea ce privește publicarea pe site, recurentul a arătat că intimata nu a făcut o dovadă validă în acest sens, întrucât ceea ce este publicat pe pagina de internet este doar o listă în care sunt enumerate anunțurile, fără ca persoanele interesate să poată vizualiza anunțurile prin accesarea unui link. Imposibilitatea de vizualizare a anunțului colectiv echivalează, în opinia recurentului, cu lipsa publicării acestuia.

Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 44 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală:

"(1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat (…). (2) Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal, sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire. (…) (4) În cazul în care comunicarea potrivit alin. (2) sau 3, după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate. (5) Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii a autorității publice locale, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului județean sau a Agenției Naționale de Administrare Fiscală. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului."

Astfel, din dispozițiile mai sus citate, reiese că organul fiscal are obligația afișării unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului, fără a fi precizate alte mențiuni sau date suplimentare care ar fi trebuit inserate în cuprinsul acestuia. Totodată, aspect necontestat de recurent și dovedit chiar de înscrisul atașat de acesta cererii de recurs la fila x, la o căutare după CNP-ul său, este generat un tabel care cuprinde: numele și prenumele contribuabilului, domiciliul, denumirea actului administrativ fiscal emis, numărul și data emiterii, petentul având posibilitatea ulterior să ia cunoștință de conținutul actului administrativ emis și de sarcinile fiscale care îi incumbă.

În condițiile în care s-a probat de către pârâtă respectarea procedurii prevăzute de art. 44 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, Înalta Curte apreciază că nu sunt fondate susținerile recurentei, potrivit cărora ar fi primit cele două acte administrative la data de 29.01.2016, în raport de care ar fi formulat contestația administrativă în termen legal.

Astfel, în ceea ce privește soluția pronunțată de către prima instanță, Curtea constată că aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 1249 din 06 aprilie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 1249 din 06 aprilie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 mai 2020.