ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2795/2017
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2795/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
1.1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov, suspendarea parțială a executării deciziei de impunere nr. x din 02 iulie 2015 emisă de pârâtă în baza Raportului de Inspecție Fiscală nr. x din 02 iulie 2017, întocmit ca urmare a inspecției fiscale ce a vizat impozitul pe profit și TVA aferente perioadei de raportare 01 ianuarie 2008 - 31 martie 2013, în ceea ce privește o serie de obligații fiscale accesorii stabilite în sarcina reclamantei, în sumă totală de 2.137.600 RON, până la soluționarea pe fond a acțiunii în contencios administrativ formulată împotriva actelor a căror suspendare o solicită.
1.2. Soluția instanței de fond
Prin Sentința civilă nr. 3030 din 17 noiembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare executare act administrativ, formulată de reclamanta A. SRL și a dispus restituirea către reclamantă a cauțiunii consemnată pentru soluționarea prezentei cauze.
1.3. Cererea de recurs
Împotriva Sentinței civile nr. 3030 din 17 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamanta A. SRL, solicitând casarea acesteia și admiterea cererii de suspendare, astfel cum a fost formulată, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Procedura de soluționare a recursului
2.1. În data de 1 aprilie 2016, recurentei i s-a pus în vedere că, sub sancțiunea anulării cererii, are obligația de a depune, în termen de 10 zile de la comunicare, dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 50 RON, potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013; recurenta nu și-a îndeplinit aceste obligații.
În data de 12 aprilie 2016, recurenta-reclamantă A. SRL a depus o cerere în care a arătat că a beneficiat de facilitățile fiscale stabilite prin O.U.G. nr. 44/2015. Organele fiscale au dispus amânarea la plată a sumelor stabilite prin actele administrativ fiscale a căror suspendare este solicitată în cauza de față, astfel încât, apreciind că prezentul dosar a rămas fără obiect, recurenta a arătat că înțelege să nu mai achite taxa de timbru în cuantum de 100 RON.
Prin Raportul întocmit în data de 6 iulie 2016 în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., s-a apreciat că recursul este anulabil.
2.2. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru
Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 21 februarie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.
Nu au fost depuse puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.
Prin rezoluția de la data de 15 martie 2017, completul filtru a stabilit termen la data de 3 octombrie 2017, fără citarea părților, în vederea examinării recursului în raport cu dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., republicat.
2.3. Cu privire la cererea de recurs. Soluția și considerentele instanței de control judiciar
Examinând cererea de recurs prin prisma dispozițiilor incidente, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.
În speță, așa cum s-a reținut și în raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, recurenta-reclamantă nu a atașat dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 100 RON, datorată pentru calea de atac exercitată, potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, deși prin rezoluția comunicată acesteia în data de 1 aprilie 2016 i s-a pus în vedere această obligație.
Potrivit dispozițiilor art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar art. 197 C. proc. civ. arată că dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii.
Cum dovada timbrării nu a fost atașată cererii de recurs, conform dispozițiilor legale sus menționate, iar recurenta nu și-a îndeplinit această obligație legală nici ulterior, devin aplicabile dispozițiile art. 197 C. proc. civ., în temeiul cărora recursul va fi anulat.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) noul C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul formulat de reclamanta A. SRL împotriva Sentinței civile nr. 3030 din 17 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamanta A. SRL împotriva Sentinței civile nr. 3030 din 17 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.
Fără cale de atac.
Decizia se comunică părților.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 octombrie 2017.
Procesat de GGC - CT