ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5340/2013

ÎNALTA CURTi

DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

Asupra

recursului civil) de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Buzău la data de 28 mai 2010, sub nr. 7467/2J00/2010, reclamanții

N.S. și C.I. au formulat în contradictoriu cu pârâtele J.L. și B.A., Acțiune

„în constatarea falsului" privind adresele din 13 aprilie 2000, din 4

iulie 2000, din 7 august 2000, din 9 septembrie 2002 și referatul nr. 597 din 24

februarie 1999 emise de B.A., primarul com. Săgeata, Jud. Buzău. De asemenea,

reclamanții au solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 100.000 lei, cu

titlu de daune materiale și morale, determinate de prejudiciul produs prin

faptele lor ilicite.

La

termenul de judecată din data de 11 noiembrie 2010 (fila 47 dosar), reclamanții

și-au precizat acțiunea, în sensul ca au solicitat obligarea pârâtelor la plata

sumei de câte 80.000 lei fiecare, pentru prejudiciul produs, constând în aceea

că și-au pierdut bunurile (casa de locuit și celelalte bunuri executate silit,

iar în urma executării le-au fost luate actele de la casă și au fost în

imposibilitate de a-și reface dosarul de pensionare), precum și la câte 20.000 lei,

daune morale.

Judecătoria

Buzău prin Sentința civilă nr. 8970 din 14 iunie 2012

a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat cale de atac reclamanții N.S. și C.I., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea ei și, pe fond, admiterea

cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

Prin Decizia

civilă nr. 217 din 22 noiembrie 2012, Tribunalul Buzău

a respins, ca nefondat, apelul

declarat de reclamanți.

Împotriva hotărârii

sus menționate au declarat recurs, reclamanții N.S. și C.I., criticând-o pentru

nelegalitate, în realitate, însă, aceștia Iau prezentat un istoric al

litigiului și al proceselor ce l-au generat, nemulțumirea lor vizând, în

principal, faptul că ar fi trebuit să fie continuate cercetările făcute cu

privire la „falsurile invocate."

Totodată,

recurenții-reclamanți au precizat că, la data de 2 aprilie 2009 s-a emis

rezoluție de neînclepere a urmăririi penale în Dosarul nr. 4040/P/2008, prin

care s-a menționat că s-au comis falsuri de către pârâte, dar faptele acestora

s-au prescris.

Recurenții-reclamanți

au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre

irejudecare.

La

termenul de judecată din data dje 28 februarie 2013, Curtea de Apel Ploiești a

invocat excepția nulității recursului.

Prin Decizia nr.

468 din 28 februarie 2013, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a admis

excepția de nulitate a recursului. A constatat nulitatea recursului declarat de

reclamanții N.S. și C.I. împotriva Deciziei civile nr. 217 din 22 noiembrie

2012 a Tribunalului Buzău.

A apreciat că

sunt incidente dispozițiile art. 306 C. proc. civ., reținând că motivarea

acestei căi de atac s-a constituit într-o redare a soluțiilor projnunțate de

către instanțele anterioare, a modului în care s-au analizat probele de către

acestea în procesul de divorț și partaj bunuri comune, precum și executarea

hotărârii

pronunțate în partajul bunurilor comune intervenit între

reclamantul

C.I. și pârâta J.L., fără a se arăta,

în ce mod, instanța de

apel a săvârșit vreuna din nelegalitățile,

expres și limitativ,

prevăzutp de lege.

Împotriva

Deciziei nr,468 din 28 februarie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția I

civilă, au formulat contestație în anulare, N.S. și C.I. susținând, în esență,

că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Ploiești este „nelegală și

netemeinică".

Astfel,

au arătat contjestatorii că„ instanța nu a dispus legal și corect asupra

excepției nulității pentru nemotivare" întrucât recursul a fost motivat,

prin chiar cererea de recurs.

Au solicitat

contestatorii ca instanța să constate netemeinicia

deciziei

atacate, să admită contestația, iar pârâtele să fie obligate la repararea

prejudiciului cauzjat, în sensul de a restitui locuința și toate bunurile

sustrase în timpul executării silite.

Prin Decizia nr.

1272 din 25 aprilie 2013, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a respins,

ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorii N.S. și C.I.

împotriva Deciziei nr. 468 din 28 februarie 2013 a aceleiași instanțe.

Pentru a decide în

consecință, instanța a reținut următoarele:

Contestația în

anulare este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată împotriva

hotărârilor irevocabile numai pentru motivele cuprinse în conținutul

dispozițiilor art. 317 și art. 318 C. proc. civ., putându-șe observa, din

conținutul cererii depuse de contestatori, că aceștia nu au indicat explicit

motivele contestației, care sunt strict și limitativ prevăzute de lege.

Mai exact,

contestatorii au criticat decizia din recurs pentru greșeli de judecată,

considerând că, în mod nejustificat, instanța a apreciat recursul ca nemotivat,

deși motivele, în opinia lor, erau expuse prin chiar cererea dej recurs.

Așadar, din

susținerile acestora se poate concluziona că, implicit, contestatorii au

invocat dispozițiile art. 318 alin. (1), teza I C. proc. civ., în sensul că

soluția dată ar fi rezultatul unor greșeli, constând în modul de administrare a

probatoriilor.

A mai

reținut instanța că, toate susținerile contestatorilor vizează netemeinicia

deciziei atacate, solicitând sa fie admisă contestația, iar pârâtele să fie

obligate la repararea prejudiciului

cauzat,

în sensul de a restitui locuința și toate bunurile sustrase în timpul

executării silite.

Instanța a mai

reținut că, greșeli alin. (1) teza I, la care se referă art. 318 din același

cod și, care deschid calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt și nu

greșeli de judecată, or, în speță, contestatorii au făcut referire la acestea

din urmă.

Contestația

în anulare este admisibilă în cazul unor greșeli de fapt, în legătură cu

aspecte formale ale judecății recursului( cum ar fi, de exemplu, respingerea

unui recurs ca tardiv, deși plicul era atașat la dosar; anularea recursului ca

netimbrat, deși la dosar fusese depusă recipisa de plată a taxei de timbru),

nefiind posibil ca, pe această cale, să se obțină o rejudecare a cauzei, în

condițiile în care contestatorii nu au făcut altceva decât gă reitereze motive

invocate deja la instanța de fond sau în căile de atac.

Împotriva Deciziei

nr. 1272 din 25 aprilie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, au

declarat recurs contestatorii N.S. și C.I.

Recursul este

inadmisibil și urmează a fi respins pentru considerentele ce succed

:

Potrivit

dispozițiilor art. 320 alin. (3) C. proc. civ. „Hotărârea dată în contestație

este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată."

Este de

observat că, în speță,(Decizia nr. 1272 din 25 aprilie 2013 a Curții de Apel

Ploiești, secția I civilă) a fost pronunțată de curtea de apel în soluționarea

unei contestații în anulare, îndreptată împotriva unei decizii pronunțate de

aceeași curte de apel, în calea de atac a recursului, astfel că aceasta este

irevocabilă, în puterea legii, conform arț. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ.

În raport de

prevederile art. 320 alin. (3) din același cod, hotărârea dată în contestația

în anulare, fiind supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată are un

caracter irevocabil și, în aceste condiții, decizia împotriva căreia s-a

declarat recurs nu mai este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, j fiind

oprită de lege, de la cenzura acestei căi de atac.

Această

soluție se impune în respectarea principiilor legalității și unicității căilor

de atac și presupune asigurarea unui cadru procesual determinat de reguli

stricte în desfășurarea procedurii de judecată, în diferite faze procesuale, cu

respectarea ierarhiei acestora.

Față de cele arătate, Înalta Curte va

respinge recursul

declarat de contestatori, ca

inadmisibil.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge

ca inadmisibil recursul declarat de contestatorii N.S. și C.I. împotriva Deciziei

nr. 1272 din 25 aprilie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință public astăzi 19 noiembrie 2013.