ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 11/2019
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 11/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra cauzei constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 5 februarie 2018, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a suspendat judecata apelului declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 82 din 24 mai 2017 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, reținând că se impune reconfigurarea cadrului procesual ca urmare a decesului intimatului B.
Prin încheierea din data de 7 mai 2018, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, minori și familie, a respins, ca neîntemeiată, cererea de repunere de pe rol, motivat de faptul că nu s-a depus dovada acceptării succesiunii pârâtului B. de către persoanele indicate de apelant sau un certificat de calitate de moștenitor, pentru a se putea dispune introducerea în cauză a acestora, în condițiile stabilite de art. 412 pct. 1 C. proc. civ.
Împotriva încheierii mai sus menționate a declarat recurs reclamantul A.
În motivarea recursului, reclamantul a susținut că instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, iar încheierea de ședință atacată este insuficient motivată și lipsită de temei legal.
Reclamantul a susținut că dispozițiile art. 415 alin. (2) C. proc. civ. fac vorbire doar de "arătarea moștenitorilor", obligație pe care și-a îndeplinit-o, indicând pe numiții C. și D. ca moștenitori ai defunctului B., inclusiv domiciliile acestora, pârât cu privire la care, în apel, a formulat cerere de renunțare la judecată, în condițiile art. 406 alin. (1) C. proc. civ.
Având în vedere faptul că s-a aflat în relații de dușmănie cu persoana decedată, reclamantul a susținut că instanța de apel a stabilit în mod greșit în sarcina sa o obligație imposibil de executat, anume obligația de a depune la dosarul cauzei acte de stare civilă ori alte acte cu caracter personal care aparțin părții adverse și în a căror posesie nu poate intra.
Prevalându-se și de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, reclamantul a solicitat anularea încheierii de suspendare, cu consecința repunerii pe rol a cauzei în vederea continuării judecății.
Prin încheierea de ședință din 21 noiembrie 2018, Înalta Curte a declarat admisibil, în principiu, recursul declarat de reclamant și a stabilit termen de judecată la data de 16 ianuarie 2019.
Analizând recursul, Înalta Curte constată că este fondat pentru următoarele considerente:
În drept, potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (1) C. proc. civ., orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale într-un mod echitabil, în termen optim și previzibil, de către o instanță independentă, imparțială și stabilită de lege. În acest scop, instanța este datoare să dispună toate măsurile permise de lege și să asigure desfășurarea cu celeritate a judecății. În același sens sunt și prevederile art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (2) C. proc. civ., judecătorul este în drept să ceară părților să prezinte explicații, oral sau în scris, cu privire la orice împrejurări de fapt pe care acestea le invocă, iar potrivit alin. (3), judecătorul poate dispune introducerea în cauză a altor persoane, în condițiile legii.
Prin dispozițiile art. 11 C. proc. civ., se statuează, de asemenea, cu privire la îndatorirea terților de a sprijini, în condițiile legii, realizarea justiției, fapt care presupune prezentarea de informații la cererea judecătorului, în vederea clarificării împrejurărilor de fapt intervenite pe parcursul procesului.
În înțelesul dispozițiilor legale menționate, judecătorul este în drept să solicite părților sau, după caz, terților, explicații cu privire la împrejurări de fapt despre care au cunoștință sau cu privire la care pot obține informații, în conformitate cu dispozițiile legale.
Totodată, în caz de deces a uneia dintre părțile litigante, conform dispozițiilor art. 412 alin. (1) C. proc. civ., judecata cauzei se suspendă până la introducerea în cauză a moștenitorilor. Un astfel de eveniment nu poate ține însă în loc judecata, în mod nelimitat, cu atât mai puțin în situația în care partea interesată a făcut demersurile necesare și posibile din punct de vedere al poziției sale procesuale, pentru a identifica succesibilii persoanei decedate, în scopul continuării judecății.
În această situație, dacă informațiile oferite de părțile litigante nu sunt satisfăcătoare, revine instanței de judecată îndatorirea de a solicita informații suplimentare de la terții care le dețin, pentru a clarifica care este stadiul procedurii succesorale și a statua cu privire la cadrul procesual în care urmează să se desfășoare judecata.
În speța supusă analizei, se constată că judecata apelului declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 782 din 24 mai 2017 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, a fost suspendată în data de 5 februarie 2018, ca urmare a decesului pârâtului B.
Reclamantul A. a solicitat repunerea pe rol a cauzei arătând că, în urma demersurilor întreprinse, a identificat ca moștenitori ai defunctului B. pe numiții C. și D. și a indicat domiciliile acestora în vederea citării în proces.
La data de 7 mai 2018, instanța de apel a respins cererea de repunere pe rol formulată de reclamant, motivat de faptul că nu s-a depus la dosar și dovada acceptării succesiunii defunctului B. de către persoanele indicate ca fiind moștenitori sau un certificat de calitate de moștenitor.
Or, atare de înscrisuri nu pot fi prezentate de reclamantul A., care este un terț în raport de succesiunea defunctului B.
Astfel de înscrisuri, care pot fi deținute de terțe persoane, pot fi solicitate doar de către instanța de judecată, în condițiile art. 297 și urm. C. proc. civ.
O atare obligație nu poate fi pusă în sarcina reclamantului, întrucât, fiind imposibil de executat, conduce la blocarea procedurii judiciare, în mod nejustificat, contrar prevederilor legale mai sus menționate.
Așa fiind, Înalta Curte urmează a admite recursul declarat de reclamant, a casa încheierea de ședință din data de 7 mai 2018 și a trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 7 mai 2018 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
Casează hotărârea atacată și trimite cauza la aceeași instanță de apel pentru continuarea judecății.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 ianuarie 2019.
Procesat de ED