ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 494/2019

HOTĂRÂRE

06.03.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 494/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cauzei constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 1300/2016, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis cererea formulată de reclamanta Agenția pentru Plăți și Inspecția Socială a Municipiului București (pe viitor, A.) și a obligat pe pârâtul B. să-i plătească suma de 874.865,88 RON, despăgubiri și suma de 69.902 RON, cheltuieli de executare.

Prin aceeași sentință, pârâta C. a fost obligată să plătească reclamantei suma de 413.143,71 RON, despăgubiri și suma de 69.902 RON, cheltuieli de executare.

Pentru a hotărî astfel, instanța de judecată a reținut că, potrivit Sentinței penale nr. 378/F/2010 a Tribunalului București, secția I penală, partea de datorie a pârâtului B. este în sumă 874.865,88 RON, iar partea de datorie a pârâtei C. este în sumă de 413.143,71 RON, prezumția de cotă egală, prevăzută de dispozițiile art. 1456 C. civ., fiind aplicabilă doar sumelor de bani datorate cu titlu de cheltuieli de executare, sens în care, fiecare dintre pârâți urmează a fi obligat la plata a câte 69.902 RON, către reclamantă.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții B. și C..

Prin încheierea de ședință din data de 11 septembrie 2017, judecata apelurilor a fost suspendată în conformitate cu dispozițiile art. 412 alin. (1) C. proc. civ., ca urmare a decesului pârâtului B., intervenit la data de 10 februarie 2017.

Prin încheierea de ședință din data de 4 iunie 2018, instanța a dispus repunerea pe rol a cauzei și a stabilit termen de judecată la data de 3 septembrie 2018.

Prin aceeași încheiere, instanța a respins cererea formulată de reclamanta A. de disjungere a apelului declarat de pârâta C., în vederea continuării judecății în contradictoriu cu această pârâtă.

Prin Decizia civilă nr. 857A din 3 septembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a constatat perimate cererile de apel formulate de pârâții B. și C..

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta C..

În motivarea recursului, pârâta a susținut că în mod greșit s-a reținut excepția perimării, deoarece cursul perimării a fost întrerupt în fața instanței de apel, în conformitate cu dispozițiile art. 417 C. proc. civ., prin depunerea de către reclamanta A. a mai multor cereri și înscrisuri al căror scop era reluarea și finalizarea judecății, prin citarea celor doi copii ai defunctului B., la adresele menționate.

Analizând recursul, Înalta Curte constată că este fondat pentru următoarele considerente:

În drept, potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. Potrivit alin. (3) al aceluiași articol, nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu.

Rezultă că perimarea intervine numai dacă în intervalul de timp prevăzut de norma de drept nu s-a săvârșit în cauză niciun act de procedură din cauza lipsei de diligență a părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea să o facă.

Stabilirea împrejurărilor de fapt potrivit cărora procesul a fost abandonat, rămânând în nelucrare din motive imputabile părții împotriva căreia operează perimarea, este o chestiune de fapt care trebuie dovedită și motivată.

Pe cale de consecință, perimarea nu intervine în cazurile în care judecata nu poate continua din motive neimputabile părților litigante ori dacă actele de procedură trebuiau îndeplinite din oficiu de către instanță.

Potrivit dispozițiilor art. 412 alin. (1) C. proc. civ., în caz de deces al uneia dintre părți, judecata cauzei se suspendă până la introducerea în cauză a moștenitorilor, reluarea judecării procesului, potrivit dispozițiilor art. 415 pct. 2 C. proc. civ., urmând a se face prin cerere de redeschidere a procesului făcută cu arătarea moștenitorilor.

Succesibilii persoanei decedate își pot exercita dreptul de opțiune succesorală, în termenul și condițiile prevăzute de dispozițiile art. 1103 și urm. C. civ., acceptând moștenirea întru-unul dintre felurile prevăzute de dispozițiile art. 1108 C. civ., iar certificatul de moștenitor se eliberează de notarul public, în conformitate cu dispozițiile art. 1132 și urm. C. civ.

Or, analizând conținutul normei de drept prevăzută de art. 415 pct. 2 C. proc. civ., se constată că aceasta nu instituie obligativitatea depunerii unui certificat de calitate sau de moștenitor pentru persoanele indicate ca fiind moștenitorii părții decedate, la momentul depunerii cererii de reluare a judecății.

În consecință, revine instanței de judecată, după repunerea pe rol a cauzei, îndatorirea de a verifica calitatea de moștenitor a persoanelor indicate prin cererea de reluare a judecății și, după caz, în aplicarea dispozițiilor art. 22 C. proc. civ., îndatorirea de a solicita alte informații necesare de la terții care le dețin în vederea statuării cu privire la cadrul procesual și limitele în care urmează să se desfășoare procesul.

Aceasta, întrucât, având la bază o prezumție de desistare voluntară de proces, condițiile perimării trebuie analizate, în cadrul unor dezbateri contradictorii, în concret, în raport cu persoanele indicate ca fiind moștenitorii persoanei decedate prin cererea de reluare a judecății.

Totodată, consecințele perimării nu pot fi extinse cu privire la celelalte părți care, fie nu au legătură cu cauza care a atras măsura suspendării, fie au dat dovadă de diligență pentru a înlătura cauza care a atras această măsură.

În speță, judecata apelurilor declarate de pârâții B. și C. a fost suspendată la data de 11 septembrie 2017, ca urmare a decesului apelantului-pârât B., intervenit la data de 10 februarie 2017, motivat de faptul că apelanta-pârâtă C. și intimata-reclamantă A. nu au depus la dosar certificat de moștenitor sau certificat de calitate succesorală după defunctul B..

Verificând lucrările dosarului, se constată că intimata-reclamantă a indicat ca succesibili ai defunctului B. pe fiii acestuia, D. și E., din data de 19 aprilie 2017, și a solicitat citarea lor în proces pentru a se stabili dacă și-au exercitat dreptul de opțiune succesorală.

Totodată, la dosarul cauzei se regăsește adresa nr. x/9 iunie 2017 emisă de Camera Notarilor Publici București, potrivit căreia procedura succesorală de pe urma defunctului B. nu a fost înregistrată pe rolul niciunui birou notarial.

De asemenea, se constată că prin cererile formulate la data de 8 decembrie 2017 și 12 aprilie 2018, intimata-reclamantă a solicitat reluarea judecății în contradictoriu cu descendenții defunctului B., apreciind, pentru motivele indicate în respectivele cereri, că se impune chemarea acestora în proces pentru a se lămuri care este stadiul succesiunii autorului lor.

Prin ultima cerere, intimata a solicitat și disjungerea apelului declarat de apelanta-pârâtă C., susținând că față de această parte măsura suspendării judecății nu are nicio justificare, cu atât mai mult cu cât a dedus judecății capete principale de cerere, distincte.

Solicitările de reluare a judecării procesului au fost respinse de către instanța de apel, care a menținut măsura suspendării judecății dispusă la termenul de judecată din 11 septembrie 2017, motivat de faptul că la dosarul cauzei, nu au fost depuse dovezi care să ateste calitatea de moștenitori ai defunctului apelant B. pentru persoanele indicate în cererile de reluare a judecății.

O atare cerință, astfel cum s-a arătat, nu este prevăzută de dispozițiile art. 415 pct. 2 C. proc. civ. ca fiind o condiție de admisibilitate a cererii de reluare a judecății.

În consecință, calitatea de moștenitor a persoanelor arătate prin cererile de reluare a judecății se impunea a fi analizată de către instanța de judecată, ulterior, după reluarea judecății, în cadrul unor dezbateri publice, în contradictoriu cu toate părțile litigante.

Numai în cadrul unor astfel de dezbateri, instanța de judecată avea a statua asupra utilității și pertinenței înscrisurilor depuse de intimata-reclamantă și, în măsura în care aprecia necesar, avea a dispune completarea probatoriilor pentru a clarifica, în acord cu dispozițiile legale din materie succesorală, dacă persoanele indicate în cererea de reluare a judecății au sau nu calitatea de moștenitor după defunctul B. și, după caz, dacă acestea pot exercita sau nu drepturile și acțiunile autorului lor.

Or, o astfel de îndatorire, de a statua cu privire la calitatea de moștenitor a persoanelor arătate în cererea de reluare a judecății și de a stabili cadrul procesual și limitele în care urma să se desfășoare procesul după suspendarea dispusă în temeiul art. 412 alin. (1) C. proc. civ., este în sarcina instanței de judecată, conform prevederilor art. 22 C. proc. civ., și nu în sarcina celorlalte părți din proces care, fiind străine de succesiunea părții decedate, nu au cum să obțină înscrisurile solicitate de instanță în justificarea refuzului reluării judecății.

În atare condiții, în mod greșit instanța de apel a reținut că în cauză a operat o prezumție de desistare de proces a apelantei C. și cu atât mai puțin a moștenitorilor defunctului apelant B. care, de altminteri, nu rezultă că ar fi fost identificați, cu consecința perimării celor două apeluri deduse judecății.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, constatând incidența în cauză a dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., urmează a admite recursul declarat de pârâtă, a casa decizia recurată și a trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În rejudecare, instanța va avea în vedere că sancțiunea perimării poate opera numai împotriva părții care, având cunoștință de existența procesului, înțelege să se desisteze voluntar de acesta, în sensul că, deși are posibilitatea, nu face demersurile necesare pentru efectuarea unor acte de procedură în intervalul de timp prevăzut de dispozițiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., în vederea continuării judecării cauzei.

Cât privește moștenitorii părții decedate, în rejudecare, instanța are a verifica, în cadrul unor dezbateri contradictorii, dacă succesibilii părții decedate indicați în cererile de reluare a judecății au acceptat expres sau tacit succesiunea autorului lor, respectiv, în ce măsură aceștia pot exercita sau nu drepturile și acțiunile autorului lor, în raport de dispozițiile legale din materie succesorală.