ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 493/2019

Prin încheierea de ședință din 24 aprilie 2017, Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a suspendat judecata apelului declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței nr. 1132 din 20 septembrie 2016 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, în temeiul dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la indicarea moștenitorilor defunctei B..

Prin cererea de redeschidere a judecății formulată la data de 29 septembrie 2017, astfel cum a fost completată la 1 martie 2018, reclamantul A. a solicitat repunerea cauzei pe rol, indicând ca moștenitori ai intimatei decedate pe fiii acesteia, C. și D..

Prin încheierea de ședință din 14 mai 2018, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins cererea de redeschidere a judecății și a menținut măsura suspendării, reținând că cererea nu a fost însoțită de dovezi privind calitatea de moștenitor a persoanelor indicate de către reclamant, iar în absența unor probe certe care să ateste transmisiunea, pe cale succesorală, către persoanele indicate de apelant, a drepturilor și obligațiilor legate de imobilul în litigiu, cursul judecății nu poate fi reluat.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul A..

În motivarea recursului, reclamantul a susținut că dispozițiile art. 412 alin. (1) pct. (1) C. proc. civ. impun părții care formulează cererea de reluare a judecății obligația de a depune informații referitoare la numele, prenumele și domiciliile succesibililor persoanei decedate, nu și obligația de a depune, concomitent, și dovezile care atestă calitatea de moștenitori a acestora, cum greșit s-a statuat prin încheierea recurată.

În argumentarea criticii, reclamantul a susținut că o atare obligație nu poate fi pusă în sarcina sa, întrucât, fiind străin de succesiunea părții decedate, nu poate intra în posesia unor astfel de înscrisuri, precum certificatul de calitate sau certificatul de moștenitor, astfel de probe putând fi administrate după reluarea judecății procesului, în măsura în care procedura succesorală după defuncta B. a fost dezbătută, fapt infirmat însă prin adresa transmisă de Camera Notarilor Publici București.

Reclamantul a susținut și că succesibilii părții decedate pot fi introduși în proces în baza actelor de stare civilă, întrucât, în lipsa actelor notariale mai sus arătate, calitatea de moștenitor se determină prin orice mijloace de probă din care să rezulte acceptarea moștenirii, în acord cu dispozițiile legale din materia succesorală (art. 1103, 1125 și urm. C. civ.), fiind în sarcina instanței de judecată ca, în baza rolului activ și a probelor administrate, să stabilească care dintre succesibilii părții decedate urmează să preia calitatea procesuală a autorului său în procesul pendinte, în vederea depășirii impedimentului procesual ivit.

Reclamantul a susținut și că obligarea sa la determinarea dezbaterii succesiunii defunctei B., în vederea reluării și finalizării judecății, ar reprezenta o încălcare a dreptului de acces la justiție, consacrat prin dispozițiile art. 21 din Constituția României, art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 14 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și art. alin. (6) alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prin încheierea de ședință din data de 30 ianuarie 2019, Înalta Curte a declarat admisibil, în principiu, recursul declarat de reclamant și a stabilit termen de judecată la data de 6 martie 2019.

Analizând recursul, Înalta Curte constată că este fondat pentru următoarele considerente:

În drept, potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (1) C. proc. civ., orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale într-un mod echitabil, în termen optim și previzibil, de către o instanță independentă, imparțială și stabilită de lege. În acest scop, instanța este datoare să dispună toate măsurile permise de lege și să asigure desfășurarea cu celeritate a judecății. În același sens sunt și dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (2) C. proc. civ., judecătorul este în drept să ceară părților să prezinte explicații, oral sau în scris, cu privire la orice împrejurări de fapt pe care acestea le invocă iar, potrivit alin. (3), poate dispune introducerea în cauză a altor persoane, în condițiile legii. Prin dispozițiile art. 11 C. proc. civ., se statuează, totodată, cu privire la îndatorirea terților de a sprijini, în condițiile legii, realizarea justiției.

Față de dispozițiile legale menționate, judecătorul cauzei este în drept să solicite părților sau, după caz, terților, explicații cu privire la împrejurări de fapt despre care au cunoștință sau cu privire la care pot obține informații pentru a statua, în conformitate cu dispozițiile legale, cu privire la impedimentele procedurale intervenite pe parcursul procesului.

În caz de deces a uneia dintre părțile litigante, potrivit dispozițiilor art. 412 alin. (1) C. proc. civ., judecata cauzei se suspendă până la introducerea în cauză a moștenitorilor. Un astfel de eveniment nu poate ține însă în loc judecata, în mod nelimitat, cu atât mai puțin în situația în care partea interesată în continuarea judecății a făcut demersurile necesare și posibile din punct de vedere al poziției sale procesuale și a identificat succesibilii persoanei decedate.

În această situație, dacă informațiile relative la succesiunea persoanei decedate nu sunt satisfăcătoare, revine instanței de judecată, în baza rolului activ, îndatorirea de a solicita informații suplimentare de la terții care le dețin, pentru a clarifica care este stadiul procedurii succesorale sau, după caz, de a statua, în raport cu dispozițiile din materie succesorală, cu privire la cadrul procesual în care urmează să se desfășoare judecata.

În speța supusă analizei, se constată că judecata apelului declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 1132 din 20 septembrie 2016 a Tribunalului București, secția a IV- a civilă, a fost suspendată în data de 24 aprilie 2017, ca urmare a decesului pârâtei B., intervenit la data de 19 ianuarie 2017.

La data de 29 septembrie 2017, reclamantul A. a solicitat reluarea judecății cauzei prin introducerea în proces a fiului părții decedate, C..

Ulterior, urmare a demersurilor întreprinse de instanța de judecată și de părțile litigante, s-a stabilit că defuncta B. a avut doi fii. Prin cererea înregistrată la data de 1 martie 2018, reclamantul i-a indicat ca moștenitori ai pârâtei pe fiii acesteia, C. și D., și a solicitat citarea lor în proces, întrucât la dosar au fost depuse actele de stare civilă și dovezile privind domiciliile acestora.

La termenul de judecată din 7 mai 2018, potrivit mențiunilor consemnate în încheierea de ședință, în instanță s-au prezentat D., personal, care a confirmat că este fiul cel mare al defunctei și și-a exprimat acordul pentru repunerea pe rol a cauzei și C., prin avocat E., a cărui poziție procesuală nu este consemnată.

În atare condiții, în mod greșit, instanța de apel a respins cererea de reluare a judecății cauzei formulată de reclamant, sub motiv că nu s-ar fi depus la dosar și dovezi privind acceptarea succesiunii defunctei pârâte de către descendenții săi sau un certificat de calitate de moștenitor.

Atare înscrisuri nu pot fi prezentate de reclamantul A., care este terț în raport de succesiunea defunctei B., iar obligația de a prezenta astfel de înscrisuri nu poate fi pusă în sarcina sa, întrucât, fiind imposibil de executat, conduce la blocarea procedurii judiciare, în mod nejustificat, contrar prevederilor legale.

Astfel de înscrisuri pot fi deținute, fie de succesibilii părții decedate, în măsura în care și-au exercitat dreptul de opțiune succesorală în termenul prevăzut de dispozițiile art. 1103 C. civ., fie de terțe persoane, și pot fi prezentate la solicitarea instanței de judecată, în condițiile art. 297 și urm. C. proc. civ.

În lipsa unor astfel de înscrisuri, instanța are a analiza, prin administrarea de probatorii și în acord cu dispozițiile legale din materie succesorală, care dintre succesibilii părții decedate urmează să preia calitatea procesuală pasivă a autoarei sale, în scopul finalizării judecății, care nu poate sta în loc, nelimitat.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte urmează a admite recursul declarat de reclamant, a casa încheierea de ședință din data de 7 mai 2018 și a trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A., cu domiciliul în București, Str. x, sector 1 împotriva încheierii de ședință din 14 mai 2018 a Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în contradictoriu cu intimatul-pârât F., cu domiciliul în București, Str. x.

Casează încheierea recurată și trimite cauza spre continuarea judecății aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi,6 martie 2019.

Procesat de GGC - CL