ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5147/2013

Prin acțiunea

promovată sub nr. 9034/85/2012 din 15 octombrie 2012 la Tribunalul Sibiu, reclamantul D.M. a cerut, în contradictoriu cu intimatul Statul Român, prin

C.N.A.D.N.R. București, să se anuleze în parte Hotărârea nr. 24 din 20

decembrie 2010, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 în ce

privește cuantumul despăgubirilor stabilite, să fie obligat intimatul la plata

unor despăgubiri juste pentru imobilul expropriat, cu cheltuieli de judecată.

În motivare se arată

în esență că a fost expropriat lotul arătat, despăgubirile fiind stabilite prin

intervenția autorității, cuantumul lor fiind apreciat ca nesatisfăcător.

În drept, și-a

întemeiat acțiunea pe prevederile art. 7-9 din Legea nr. 198/2004 raportat la art.

21-27 din Legea nr. 33/1994.

Intimatul a invocat

excepția tardivității atacării actului administrativ, față de data promovării

prezentei cereri.

Prin Sentința civilă nr.

56/2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția I civilă a fost admisă excepția

tardivității promovării cererii și în consecință respinsă acțiunea civilă

formulată de reclamantul D.M., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român,

reprezentat de Ministerul Transporturilor, prin C.N.A.D.N.R.

În considerentele

sentinței instanța a reținut în esență că proprietar asupra imobilului cu nr. cad.

5478/1 este reclamantul. Intimatul a emis Hotărâre de expropriere privind lotul

de teren din imobilul reclamantului, ocazie cu care părțile nu au căzut de

acord în privința cuantumului despăgubirilor.

În prezenta cauză, a

fost comunicată Hotărârea atacată la data de 22 decembrie 2010 (cu confirmare

de primire), iar aceasta a fost atacată legal la data de 15 octombrie 2012,

mult după termenul de 30 de zile, prevăzut de art. 9 din Legea nr. 198/2004.

Ca urmare, fiind

tardiv promovată cererea, a fost respinsă ca atare, întemeiat pe prevederile art.

2-9 și urm. din Legea nr. 198/2004.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel reclamantul solicitând admiterea apelului, schimbarea

sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea

apelului, reclamantul a susținut că instanța de fond a aplicat greșit legea.

Hotărârea de despăgubiri nr. 24/2012 a fost comunicată reclamantului la data de

23 decembrie 2010 prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, iar la

această dată Legea nr. 198/2004 era abrogată prin Legea nr. 255/2010. Legea nr.

255/2010, publicată în M.Of. nr. 853 din 20 decembrie 2010 a intrat în vigoare

la 3 zile de la publicare, și prevede expres la art. 35 lit. a) abrogarea

expresă a Legii nr. 198/2004. La dispozițiile tranzitorii, art. 32 din Legea nr.

255/2010 se prevede expres că în cazurile procedurilor de expropriere aflate în

curs de desfășurare, pentru continuarea realizării obiectivelor se aplică

prevederile acestei legi. Comunicarea hotărârii s-a făcut sub imperiul noii

legi și termenul de atacare îl consideră cel prevăzut de art. 22 din Legea nr. 255/2010,

adică de 3 ani.

Prin Decizia civilă nr.

10 din

21 februarie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă a fost respins

apelul reclamantului D.M.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

Hotărârea nr. 24 din 20

decembrie 2012 emisă de C.N.A.D.N.R. a fost primită de reclamant la data de 23

decembrie 2010. La data emiterii hotărârii era în vigoare Legea nr. 198/2004,

astfel că termenul de contestare este de 30 zile de la data primirii.

Reclamantul a

promovat acțiunea la data de 15 octombrie 2012, deci mult peste termenul de 30

zile prevăzut de Legea nr. 198/2004, așa cum corect a reținut instanța de fond.

Legea nr. 255/2010 a

fost publicată în M. Of. nr. 853 din 20 decembrie 2010, și a intrat în vigoare

în 3 zile de la data publicării.

Hotărârea prin care

s-au stabilit despăgubirile a fost emisă sub imperiul Legii nr. 198/2004, deci

și termenul în care se poate contesta este cel prevăzut de legea sub care a

fost emisă. Prevederile art.

32 din Legea nr. 255/2010 (care

stabilesc că în cazul procedurilor de expropriere aflate în curs de

desfășurare, pentru continuarea realizării obiectivelor, se aplică în cauză

prevederile legii noi) nu sunt aplicabile în cauză pentru că nu sunt în litigiu

proceduri de expropriere, ci se contestă doar despăgubirile.

Împotriva Deciziei nr.

10 din

21 februarie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă a formulat

recurs reclamantul D.M., prevalându-se de prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C.

proc. civ.

În motivarea

recursului, recurentul-reclamant a arătat că instanța de apel a aplicat greșit

legea incidentă în speța de față. Termenul de atac împotriva hotărârii de

despăgubire începe să curgă de la data comunicării, nu la data emiterii

hotărârii potrivit art. 9 din Legea nr. 198/2004.

La data comunicării

hotărârii, 23 decembrie 2010, Legea nr. 198/2004 era abrogată și în vigoare a

intrat Legea nr. 255/2010.

Cu privire la legea

în vigoare la momentul comunicării, recurentul-reclamant precizează că Legea nr.

255/2010 a fost publicată în data de 20 decembrie 2010 și a intrat în vigoare

la ora 0,00 a zilei de 23 decembrie 2010, conform art. 12 alin. (1) din Legea nr.

24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor

normative.

Legea nr. 255/2010

prevede expres abrogarea Legii nr. 198/2004 (art. 35), astfel încât la data

comunicării calea de atac era reglementată de legea în vigoare, Legea nr. 255/2010,

iar termenul de atacare a hotărârii este cel prevăzut de această lege, de 3 ani

de la data comunicării. Întrucât la data la care a fost abrogată Legea nr. 198/2004

dreptul de a ataca acordarea de despăgubiri nu era născut (nu era comunicată)

nu se poate reține că termenul de atac este cel prevăzut într-o lege abrogată,

ci este cel prevăzut de legea sub imperiul căreia a luat naștere.

Mai mult, în termenul

prevăzut de Legea nr. 198/2004 recurentul-reclamant a promovat o cerere de

intervenție principală în cadrul Dosarului nr. 5983/85/2010 (în care vecinii

terenului său au atacat hotărârile de expropriere pentru terenurile lor) prin

care au atacat Hotărârea de despăgubiri nr. 24 din 20 decembrie 2010, iar

instanța de judecată a respins admiterea în principiu și i-a restituit-o prin

corespondență, cu indicarea expresă de a o înregistra separat.

Drept

urmare, recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului,

casarea deciziei

atacate, admiterea apelului și anularea sentinței și trimiterea cauzei spre

rejudecare la prima instanță.

Intimatul-pârât nu a

depus întâmpinare.

Analizând recursul

prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată

că este nefondat pentru considerentele ce se succed:

Deși în recurs se

indică temeiul de drept ca fiind reprezentat și de prevederile art. 304 pct. 7 C.

proc. civ., se constată că această ipoteză legală este invocată formal,

deoarece recursul nu cuprinde critici referitoare la insuficienta motivare a

hotărârii sau existența unor argumente contradictorii ale instanței de apel ori

străine de natura pricinii, ci se aduc critici referitoare numai la aplicarea

greșită a legii, sens în care recursul reclamantului va fi analizat numai din

perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Problema de drept

care se pune în speță se referă la concursul dintre Legea nr. 198/2004 și Legea

nr. 255/2010 – ambele

privind

exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor

obiective de interes național, județean și local–, din perspectiva

termenului de formulare

a căii de atac împotriva unei hotărâri de stabilire a cuantumului despăgubirii

emise sub imperiul Legii nr. 198/2004, dar comunicate după data intrării în

vigoare a Legii nr. 255/2010, care a abrogat expres Legea nr. 198/2004.

Potrivit art. 9 alin.

(1) din Legea nr. 198/2004, „expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii

consemnate în condițiile art. 5 alin. (4) și (8) și ale art. 6 alin. (2)

se poate adresa instanței judecătorești competente în termen de 30 de zile de

la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii”.

De asemenea, art. 22 alin.

(1) din Legea nr. 255/2010 reglementează dreptul persoanei expropriate,

nemulțumite de

cuantumul despăgubirii, de a se adresa instanței judecătorești competente,

pentru exercitarea căii de atac împotriva hotărârii de stabilire a cuantumului

despăgubirii, însă într-un termen diferit, anume în termenul general de

prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de

către expropriator.

Ambele acte normative

prevăd că dispozițiile legii se completează în mod corespunzător cu prevederile

codului de procedură

civilă, în măsura în care nu prevăd altfel (art. 18 din Legea nr. 198/2004,

respectiv art. 34 din Legea nr. 255/2010).

Conform art. 725 alin.

(3) C. proc. civ., „Hotărârile pronunțate înainte de intrarea

în vigoare a legii noi rămân supuse căilor de atac și termenelor prevăzute de

legea sub care au fost pronunțate”,

iar potrivit alin. (4) al aceleiași norme, „Actul de procedură îndeplinit

înainte de intrarea în vigoare a legii noi rămâne supus dispozițiilor vechii

legi. În cazul în care acest act de procedură ar putea fi anulat potrivit legii

vechi, el nu va fi menținut, chiar dacă potrivit legii noi ar fi valabil”.

Dispozițiile art. 725

C. proc. civ. constituie dreptul comun în rezolvarea conflictelor în timp a normelor

de procedură și, deci, își găsesc aplicare în cazul tuturor litigiilor,

indiferent de natura lor, inclusiv în cauza de față, în lipsa unei norme tranzitorii

derogatorii cuprinse în legea specială- Legea nr. 255/2010, în privința

termenului de exercitare a căii de atac împotriva hotărârii de stabilire a

cuantumului despăgubirii.

Pe acest temei, pentru

stabilirea termenului de exercitare a căii de atac interesează data emiterii hotărârii

atacate, ceea ce înseamnă că hotărârea de stabilire a despăgubirii emisă în

baza Legii nr. 198/2004 rămâne supusă căii de atac și termenului pentru

declararea acesteia prevăzute de Legea nr. 198/2004, fără a avea relevanță data

comunicării hotărârii (ce se plasează, în speță, după abrogarea expresă a Legii

nr. 198/2004 prin

Legea

nr. 255/2010 - publicată în M. Of. nr. 853 din 20 decembrie 2010, și în vigoare

din data de 23 decembrie 2010).

În consecință,

contrar susținerilor recurentului-reclamant, Hotărârea nr. 24 din 20 decembrie 2010

de stabilire a cuantumului despăgubirilor nu putea fi atacată decât în termenul

de 30 de zile, stabilit de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004, iar nu cel

de 3 ani prevăzut de art. 22 din Legea nr. 255/2010.

În condițiile în care

Hotărârea nr. 24 din 20 decembrie 2010 a fost comunicată recurentului-reclamant

la data de 23 octombrie 2010 (astfel cum rezultă din dovezile de confirmare a

primirii, aflate la fila 19 din dosarul de fond), iar reclamantul a promovat

acțiunea la data de 15 octombrie 2012, în legal a reținut instanța de apel că

cererea a fost formulată cu mult peste termenul de 30 zile prevăzut de Legea nr.

198/2004.

Susținerile

recurentului-reclamant în sensul că ar fi promovat, în termenul prevăzut de

Legea nr. 198/2004, o cerere de intervenție principală în cadrul Dosarului nr. 5983/85/2010

al Tribunalului Sibiu, prin care a atacat Hotărârea de despăgubiri nr. 24 din 20

decembrie 2010, iar instanța de judecată a respins, prin încheiere, admiterea

în principiu și i-a restituit-o prin corespondență, cu indicarea expresă de a o

înregistra separat, nu au relevanță în cauză: după cum rezultă din fișa Dosarului

nr. 5983/85/2010 al Tribunalului Sibiu, accesibilă în sistemul Ecris (în

aplicarea prevederilor art. 86

2

C. proc. civ.), cererea de

intervenție în interes propriu formulată de către reclamantul din prezenta

cauză a fost depusă la data de 17 ianuarie 2011, așadar, tot după împlinirea termenului

prevăzut de art. 9 din Legea nr. 198/2004.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte, în considerarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul D.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamantul D.M. împotriva Deciziei nr. 10 din

21 februarie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 8 noiembrie 2013.