ÎCCJ, decizie (scj.ro #81686)

Hotărâre de stabilire a despăgubirii pentru un teren expropriat emisă în baza Legii nr. 198/2004, comunicată după data intrării în vigoare a Legii nr. 255/2010. Normele de procedură aplicabile. Termenul de contestare. Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Aplicarea legii în timp. Index alfabetic: hotărâre de stabilire a despăgubirii - cale de atac - termen Legea nr. 198/2004, art. 9, art. 18 Legea nr. 255/210, art. 22, art. 34 Vechiul Cod de procedură civilă, art. 725 Hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii emisă sub imperiul Legii nr. 198/2004, dar comunicată după data intrării în vigoare a Legii nr. 255/2010, care a abrogat expres Legea nr. 198/2004, rămâne supusă căii de atac și termenului pentru declararea acesteia prevăzute de Legea nr. 198/2004, fără a avea relevanță data comunicării hotărârii , întrucât ceea ce interesează pentru stabilirea termenului de exercitare a căii de atac este data emiterii hotărârii atacate.

Cum ambele acte normative (art. 18 din Legea nr. 198/2004, respectiv art. 34 din Legea nr. 255/2010) prevăd că dispozițiile legii se completează în mod corespunzător cu prevederile codului de procedură civilă, conflictul dintre cele două legi va fi soluționat prin aplicarea dispozițiilor art. 725 C.proc.civ. care constituie dreptul comun în rezolvarea conflictelor în timp a normelor de procedură și care își găsesc aplicarea în cazul tuturor litigiilor, indiferent de natura lor, în lipsa unei norme tranzitorii derogatorii cuprinse în legea specială - Legea nr. 255/2010, în privința termenului de exercitare a căii de atac împotriva hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii. Secția I civilă, decizia nr. 5147 din 8 noiembrie 2013 Prin acțiunea promovată la 15.10.2012 pe rolul Tribunalul Sibiu, reclamantul D.M.

a solicitat în contradictoriu cu intimatul Statul Român, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România București, să se anuleze în parte Hotărârea nr. 24 din 20.12.2010, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 în ce privește cuantumul despăgubirilor stabilite, să fie obligat intimatul la plata unor despăgubiri juste pentru imobilul expropriat. În motivare a arătat că a fost expropriat lotul arătat, despăgubirile fiind stabilite prin intervenția autorității, cuantumul lor fiind apreciat ca nesatisfăcător. În drept, și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 7-9 din Legea nr. 198/2004 raportat la art. 21-27 din Legea nr. 33/1994. Intimatul a invocat excepția tardivității atacării actului administrativ, față de data promovării prezentei cereri.

Prin sentința civilă nr. 56/2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu, Secția I civilă a fost admisă excepția tardivității promovării cererii și în consecință respinsă acțiunea. În considerentele sentinței, instanța a reținut că proprietar asupra imobilului cu nr. cad. 5478/1 este reclamantul. Intimatul a emis hotărâre de expropriere privind lotul de teren din imobilul reclamantului, ocazie cu care părțile nu au căzut de acord în privința cuantumului despăgubirilor. În prezenta cauză, a fost comunicată Hotărârea la data de 23.12.2010 (cu confirmare de primire), iar aceasta a fost atacată legal la data de 15.10.2012, mult după termenul de 30 de zile, prevăzut de art. 9 din Legea nr. 198/2004. Ca urmare, fiind tardiv promovată cererea, a fost respinsă ca atare, întemeiat pe prevederile art. 2-9 și urm. din Legea nr.198/2004.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. În motivarea apelului, reclamantul a susținut că instanța de fond a aplicat greșit legea. Hotărârea de despăgubiri nr. 24/2012 a fost comunicată reclamantului la data de 23.12.2010 prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, iar la această dată, Legea nr.198/2004 era abrogată prin Legea nr. 255/2010. Legea nr. 255/2010, publicată în M.Of. 853 din 20.12.2010 a intrat în vigoare la 3 zile de la publicare, și prevede expres la art. 35 lit . a) abrogarea expresă a Legii nr.198/2004. La dispozițiile tranzitorii, art. 32 din Legea nr. 255/2010 se prevede expres că în cazurile procedurilor de expropriere aflate în curs de desfășurare, pentru continuarea realizării obiectivelor se aplică prevederile acestei legi.

Comunicarea hotărârii s-a făcut sub imperiul noii legi și termenul de atacare îl consideră cel prevăzut de art. 22 din Legea nr. 255/2010, adică de 3 ani, Prin decizia civilă nr. 10 din 21 februarie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, Secția I civilă a fost respins apelul reclamantului D.M. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Hotărârea nr. 24 din 20.12.2012 emisă de CNADNR a fost primită de reclamant la data de 23.12.2010. La data emiterii hotărârii era în vigoare Legea nr.198/2004, astfel că termenul de contestare este de 30 zile de la data primirii. Reclamantul a promovat acțiunea la data de 15.10.2012, deci mult peste termenul de 30 zile prevăzut de Legea nr.198/2004, așa cum corect a reținut instanța de fond.

Legea nr. 255/2010 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 853 din 20.12.2010, și a intrat în vigoare în 3 zile de la data publicării. Hotărârea prin care s-au stabilit despăgubirile a fost emisă sub imperiul Legii nr.198/2004, deci și termenul în care se poate contesta este cel prevăzut de legea sub care a fost emisă. Prevederile art. 32 din Legea nr.255/2010 (care stabilesc că în cazul procedurilor de expropriere aflate în curs de desfășurare, pentru continuarea realizării obiectivelor, se aplică în cauză prevederile legii noi) nu sunt aplicabile în cauză pentru că nu sunt în litigiu proceduri de expropriere, ci se contestă doar despăgubirile. Împotriva deciziei nr. 10 din 21 februarie 2013 a Curții de Apei Alba Iulia, Secția I civila a formulat recurs reclamantul, prevalându-se de prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C.proc.civ.

În motivarea recursului, recurentul-reclamant a arătat că instanța de apel a aplicat greșit legea incidentă în speța de față. Termenul de atac împotriva hotărârii de despăgubire începe să curgă de la data comunicării, nu la data emiterii hotărârii potrivit art. 9 din Legea nr. 198/2004. La data comunicării hotărârii, 23.12.2010, Legea nr. 198/2004 era abrogată și în vigoare a intrat Legea nr. 255/2010. Cu privire la legea în vigoare la momentul comunicării, recurentul-reclamant precizează că Legea nr. 255/2010 a fost publicată în data de 20.12.2010 și a intrat în vigoare la ora 0,00 a zilei de 23.12.2010, conform art. 12 alin.(1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Legea nr. 255/2010 prevede expres abrogarea Legii nr. 198/2004 (art. 35), astfel încât la data comunicării calea de atac era reglementată de legea în vigoare, Legea nr. 255/2010, iar termenul de atacare a hotărârii este cel prevăzut de această lege, de 3 ani de la data comunicării, întrucât la data la care a fost abrogată Legea nr. 198/2004 dreptul de a ataca acordarea de despăgubiri nu era născut (nu era comunicată) nu se poate reține că termenul de atac este cel prevăzut într-o lege abrogată, ci este cel prevăzut de legea sub imperiul căreia a luat naștere.

Mai mult, în termenul prevăzut de Legea nr. 198/2004 recurentul-reclamant a promovat o cerere de intervenție principală în cadrul dosarului în care vecinii terenului său au atacat hotărârile de expropriere pentru terenurile lor, prin care au atacat Hotărârea de despăgubiri nr. 24/2010, iar instanța de judecată a respins admiterea în principiu și i-a restituit-o prin corespondență, cu indicarea expresă de a o înregistra separat. Drept urmare, recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate, admiterea apelului și anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare ia prima instanță.

Analizând recursul prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Înalta Curte a constatat că este nefondat pentru considerentele ce se succed: Deși în recurs se indică temeiul de drept ca fiind reprezentat și de prevederile art. 304 pct. 7 C.proc.civ., se constată că această ipoteză legală este invocată formal, deoarece recursul nu cuprinde critici referitoare la insuficienta motivare a hotărârii sau existența unor argumente contradictorii ale instanței de apel ori străine de natura pricinii, ci se aduc critici referitoare numai la aplicarea greșită a legii, sens în care recursul reclamantului va fi analizat numai din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.proc.civ.

Problema de drept care se pune în speță se referă la concursul dintre Legea nr. 198/2004 și Legea nr. 255/2010 - ambele privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local -, din perspectiva termenului de formulare a căii de atac împotriva unei hotărâri de stabilire a cuantumului despăgubirii emise sub imperiul Legii nr. 198/2004, dar comunicate după data intrării în vigoare a Legii nr. 255/2010, care a abrogat expres Legea nr. 198/2004.

Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 „expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii consemnate în condițiile art. 5 alin. (4)-(8) și ale art. 6 alin. (2) se poate adresa instanței judecătorești competente în termen de 30 de zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii". De asemenea, art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010 reglementează dreptul persoanei expropriate, nemulțumite de cuantumul despăgubirii, de a se adresa instanței judecătorești competente, pentru exercitarea căii de atac împotriva hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, însă într-un termen diferit, anume în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de către expropriator.

Ambele acte normative prevăd că dispozițiile legii se completează în mod corespunzător cu prevederile codului de procedură civilă, în măsura în care nu prevăd altfel (art. 18 din Legea nr. 198/2004, respectiv art. 34 din Legea nr. 255/2010). Conform art. 725 alin. (3) C.proc.civ., „Hotărârile pronunțate înainte de intrarea în vigoare a legii noi rămân supuse căilor de atac și termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunțate", iar potrivit alin. 4 al aceleiași norme, „Actul de procedură îndeplinit înainte de intrarea în vigoare a legii noi rămâne supus dispozițiilor vechii legi. în cazul în care acest act de procedură ar putea fi anulat potrivit legii vechi, el nu va fi menținut, chiar dacă potrivit legii noi ar fi valabil". Dispozițiile art. 725 C.proc.civ.

constituie dreptul comun în rezolvarea conflictelor în timp a normelor de procedură și, deci, își găsesc aplicare în cazul tuturor litigiilor, indiferent de natura lor, inclusiv în cauza de față, în lipsa unei norme tranzitorii derogatorii cuprinse în legea specială - Legea nr. 255/2010, în privința termenului de exercitare a căii de atac împotriva hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, Pe acest temei, pentru stabilirea termenului de exercitare a căii de atac interesează data emiterii hotărârii atacate, ceea ce înseamnă că hotărârea de stabilire a despăgubirii emisă în baza Legii nr. 198/2004 rămâne supusă căii de atac și termenului pentru declararea acesteia prevăzute de Legea nr. 198/2004, fără a avea relevanță data comunicării hotărârii (ce se plasează, în speță, după abrogarea expresă a Legii nr. 198/2004 prin Legea nr. 255/2010 - publicată în Monitorul Oficial nr. 853 din 20.12.2010, și în vigoare din data de 23 decembrie 2010). În consecință, contrar susținerilor recurentului-reclamant, Hotărârea nr. 24 din 20.12.2010 de stabilire a cuantumului despăgubirilor nu putea fi atacată decât în termenul de 30 de zile, stabilit de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004, iar nu cel de 3 ani prevăzut de art. 22 din Legea nr. 255/2010.

În condițiile în care Hotărârea nr. 24 din 20.12.2010 a fost comunicată recurentului-reclamant la data de 23.10.2010 (astfel cum rezultă din dovezile de confirmare a primirii, aflate în dosarul de fond), iar reclamantul a promovat acțiunea la data de 15.10.2012, în mod legal a reținut instanța de apel că cererea a fost formulată cu mult peste termenul de 30 zile prevăzut de Legea 198/2004.

Susținerile recurentului-reclamant în sensul că ar fi promovat, în termenul prevăzut de Legea nr. 198/2004, o cerere de intervenție principală în cadrul dosarului nr. xxx3/85/2010 al Tribunalului Sibiu, prin care a atacat hotărârea de despăgubiri nr. 24 din 20.12.2010, iar instanța de judecată a respins, prin încheiere, admiterea în principiu și i-a restituit-o prin corespondență, cu indicarea expresă de a o înregistra separat, nu au relevanță în cauză: după cum rezultă din fișa dosarului Tribunalului Sibiu, accesibilă în sistemul ECRIS (în aplicarea prevederilor art. 86 2 C.proc.civ.), cererea de intervenție în interes propriu formulată de către reclamantul din prezenta cauza a fost depusă la data de 17.01.2011, așadar, tot după împlinirea termenului prevăzut de art. 9 din Legea nr. 198/2004.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în considerarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.proc.civ., a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamant.