ÎCCJ, decizie (scj.ro #81686)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #81686) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Hotărâre de stabilire a despăgubirii

pentru un teren expropriat emisă în baza Legii nr. 198/2004,

comunicată după

data intrării în vigoare a Legii nr.

255/2010.  Normele de procedură aplicabile. Termenul de contestare.

Cuprins pe materii :

Drept procesual civil. Aplicarea

legii în timp.

Index alfabetic:

hotărâre de stabilire a

despăgubirii

-

cale de

atac

-

termen

Legea nr. 198/2004, art. 9,

art. 18

Legea nr. 255/210, art. 22, art. 34

Vechiul

Cod de procedură civilă, art. 725

Hotărârea de stabilire a

cuantumului despăgubirii emisă sub imperiul Legii nr. 198/2004,

dar comunicată după

data intrării în vigoare a Legii nr.

255/2010, care a abrogat expres Legea nr.

198/2004,  rămâne

supusă căii de atac și termenului pentru declararea acesteia

prevăzute de Legea nr. 198/2004,

fără a avea relevanță data comunicării

hotărârii

, întrucât ceea ce interesează pentru

stabilirea termenului de exercitare a căii de atac este data emiterii

hotărârii atacate.

Cum ambele acte normative

(art. 18 din Legea nr. 198/2004, respectiv art.

34 din

Legea nr. 255/2010)

prevăd

că dispozițiile legii se completează în

mod corespunzător cu prevederile codului de

procedură civilă,

conflictul dintre cele două legi va fi

soluționat prin aplicarea

dispozițiilor

art. 725 C.proc.civ. care constituie dreptul comun în

rezolvarea conflictelor în timp a normelor de

procedură și care își găsesc

aplicarea în cazul tuturor litigiilor, indiferent de natura lor,

în

lipsa unei norme tranzitorii derogatorii cuprinse în legea

specială - Legea nr. 255/2010, în

privința termenului de exercitare a căii de

atac împotriva hotărârii de stabilire a

cuantumului despăgubirii.

Secția I civilă, decizia nr. 5147

din 8

noiembrie 2013

Prin

acțiunea promovată la 15.10.2012 pe rolul

Tribunalul Sibiu, reclamantul D.M. a

solicitat în contradictoriu cu

intimatul Statul Român, prin Compania

Națională de Autostrăzi și Drumuri

Naționale din România

București, să se anuleze în parte Hotărârea nr. 24

din 20.12.2010, emisă

de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 în ce

privește cuantumul

despăgubirilor stabilite, să fie obligat intimatul la plata

unor despăgubiri juste pentru imobilul

expropriat.

În motivare a arătat că a

fost expropriat lotul arătat,

despăgubirile

fiind stabilite prin intervenția autorității, cuantumul lor

fiind

apreciat ca nesatisfăcător.

În drept, și-a întemeiat

acțiunea pe prevederile art. 7-9 din Legea

nr. 198/2004 raportat la art. 21-27 din Legea nr. 33/1994.

Intimatul a

invocat excepția tardivității atacării actului

administrativ,

față de

data promovării prezentei cereri.

Prin

sentința civilă nr. 56/2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu,

Secția

I civilă

a fost admisă excepția

tardivității promovării cererii și în consecință

respinsă acțiunea.

În

considerentele sentinței, instanța a reținut că proprietar

asupra imobilului cu nr. cad. 5478/1 este reclamantul. Intimatul a emis

hotărâre de

expropriere privind lotul de teren din imobilul reclamantului,

ocazie cu care părțile nu au

căzut de acord în privința cuantumului despăgubirilor.

În prezenta

cauză, a fost comunicată Hotărârea la data de

23.12.2010 (cu confirmare de primire), iar

aceasta a fost atacată legal la data de 15.10.2012, mult după termenul

de 30 de zile, prevăzut de art. 9 din Legea nr. 198/2004.

Ca urmare,

fiind tardiv promovată cererea, a fost respinsă ca atare, întemeiat

pe prevederile art. 2-9 și urm. din Legea nr.198/2004.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamantul solicitând

admiterea

apelului, schimbarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre

rejudecare.

În motivarea

apelului, reclamantul a susținut că instanța de fond a

aplicat greșit legea.

Hotărârea de despăgubiri nr. 24/2012 a fost comunicată

reclamantului la data de 23.12.2010 prin

scrisoare recomandată cu

confirmare de

primire, iar la această dată, Legea nr.198/2004 era abrogată

prin

Legea nr. 255/2010.

Legea nr. 255/2010, publicată

în M.Of. 853 din 20.12.2010 a

intrat în

vigoare la 3 zile de la publicare, și prevede expres la art. 35 lit

.

a)

abrogarea expresă a Legii nr.198/2004. La dispozițiile tranzitorii,

art. 32 din

Legea nr. 255/2010 se prevede expres că în cazurile

procedurilor de

expropriere aflate în curs

de desfășurare, pentru continuarea realizării

obiectivelor se aplică prevederile acestei

legi. Comunicarea hotărârii s-a

făcut

sub imperiul noii legi și termenul de atacare îl consideră cel

prevăzut

de art. 22 din Legea nr. 255/2010, adică de 3 ani,

Prin decizia

civilă nr. 10 din 21 februarie 2013 a Curții de Apel Alba

Iulia, Secția I

civilă

a fost respins apelul reclamantului D.M.

Pentru a hotărî astfel, instanța

de apel a reținut următoarele:

Hotărârea

nr. 24 din 20.12.2012 emisă de CNADNR a fost primită de

reclamant la data de

23.12.2010. La data emiterii hotărârii era în vigoare Legea nr.198/2004,

astfel că termenul de contestare este de 30 zile de la data

primirii.

Reclamantul a

promovat acțiunea la data de 15.10.2012, deci mult

peste termenul de 30 zile

prevăzut de Legea nr.198/2004, așa cum corect a

reținut instanța de fond.

Legea nr. 255/2010 a fost

publicată în Monitorul Oficial nr.

853

din 20.12.2010, și a intrat în vigoare în 3 zile de la data

publicării.

Hotărârea prin care s-au

stabilit despăgubirile a fost emisă sub

imperiul Legii nr.198/2004, deci și termenul în care se poate

contesta este cel

prevăzut de legea sub care a fost emisă.

Prevederile art. 32 din Legea nr.255/2010 (care stabilesc că în cazul

procedurilor de expropriere aflate în curs de desfășurare, pentru

continuarea realizării obiectivelor, se aplică în cauză

prevederile legii noi) nu sunt aplicabile în cauză pentru că nu sunt

în

litigiu

proceduri de expropriere,

ci se contestă doar despăgubirile.

Împotriva deciziei nr. 10 din 21

februarie 2013 a Curții de Apei Alba Iulia, Secția I civila a

formulat recurs reclamantul, prevalându-se de prevederile art. 304 pct. 7

și 9 C.proc.civ.

În motivarea recursului,

recurentul-reclamant a arătat că instanța de apel a aplicat

greșit legea incidentă în speța de față. Termenul de

atac împotriva hotărârii de despăgubire începe să curgă de

la data comunicării, nu la data emiterii hotărârii potrivit art. 9

din Legea nr. 198/2004.

La data comunicării

hotărârii, 23.12.2010, Legea nr. 198/2004 era abrogată și în

vigoare a intrat Legea nr. 255/2010.

Cu privire la legea în vigoare la

momentul comunicării, recurentul-reclamant precizează că Legea

nr. 255/2010 a fost publicată în data de 20.12.2010 și a intrat în

vigoare la ora 0,00 a zilei de 23.12.2010, conform art. 12 alin.(1) din Legea

nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea

actelor normative.

Legea nr. 255/2010 prevede expres

abrogarea Legii nr. 198/2004 (art. 35), astfel încât la data comunicării

calea de atac era reglementată de legea în vigoare, Legea nr. 255/2010,

iar termenul de atacare a hotărârii este cel prevăzut de această

lege, de 3 ani de la data comunicării, întrucât la data la care a fost

abrogată Legea nr. 198/2004 dreptul de a ataca acordarea de

despăgubiri nu era născut (nu era comunicată) nu se poate

reține că termenul de atac este cel prevăzut într-o lege

abrogată, ci este cel prevăzut de legea sub imperiul căreia a

luat naștere.

Mai mult, în termenul prevăzut

de Legea nr. 198/2004 recurentul-reclamant a promovat o cerere de

intervenție principală în cadrul dosarului în care vecinii terenului

său au atacat hotărârile de expropriere pentru terenurile lor, prin

care au atacat Hotărârea de despăgubiri nr. 24/2010, iar

instanța de judecată a respins admiterea în principiu și i-a

restituit-o prin corespondență, cu indicarea expresă de a o

înregistra separat.

Drept urmare, recurentul-reclamant a

solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate, admiterea apelului

și anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare ia

prima instanță.

Analizând recursul prin prisma

dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Înalta Curte

a constatat că este nefondat pentru considerentele ce se succed:

Deși în recurs se indică

temeiul de drept ca fiind reprezentat și de prevederile art. 304 pct. 7

C.proc.civ., se constată că această

ipoteză legală este invocată formal, deoarece recursul

nu cuprinde critici referitoare la insuficienta motivare a hotărârii sau

existența unor argumente

contradictorii

ale instanței de apel ori străine de natura pricinii, ci se aduc

critici referitoare numai la aplicarea

greșită a legii, sens în care recursul reclamantului va fi analizat

numai din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct.

9 C.proc.civ.

Problema de

drept care se pune în speță se referă la concursul dintre Legea

nr. 198/2004 și Legea nr. 255/2010 - ambele privind exproprierea

pentru cauză de utilitate publică,

necesară realizării unor obiective de

interes național, județean și local -, din perspectiva

termenului de formulare

a căii de atac împotriva unei hotărâri

de stabilire a cuantumului

despăgubirii

emise sub imperiul Legii nr. 198/2004, dar comunicate după

data intrării în vigoare a Legii nr.

255/2010, care a abrogat expres Legea nr.

198/2004.

Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea

nr. 198/2004 „expropriatul

nemulțumit

de cuantumul despăgubirii consemnate în condițiile art. 5 alin.

(4)-(8)

și ale art. 6 alin. (2) se poate adresa instanței

judecătorești competente în termen de 30 de zile de la data la care

i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii".

De asemenea,

art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010 reglementează

dreptul persoanei

expropriate, nemulțumite de cuantumul despăgubirii, de a

se adresa instanței

judecătorești competente, pentru exercitarea căii de atac

împotriva hotărârii de

stabilire a cuantumului despăgubirii, însă într-un termen diferit,

anume în termenul general de prescripție, care curge de la

data la care i-a fost

comunicată hotărârea de către expropriator.

Ambele acte

normative prevăd că dispozițiile legii se completează în

mod corespunzător cu

prevederile codului de procedură civilă, în măsura în

care nu prevăd altfel

(art. 18 din Legea nr. 198/2004, respectiv art. 34 din

Legea nr. 255/2010).

Conform art.

725 alin. (3) C.proc.civ., „Hotărârile pronunțate

înainte de intrarea în

vigoare a legii noi rămân supuse căilor de atac și

termenelor prevăzute

de legea sub care au fost pronunțate", iar potrivit alin.

4 al aceleiași norme,

„Actul de procedură îndeplinit înainte de intrarea în

vigoare a legii noi

rămâne supus dispozițiilor vechii legi. în cazul în care

acest act de procedură

ar putea fi anulat potrivit legii vechi, el nu va fi

menținut, chiar dacă potrivit legii noi ar fi

valabil".

Dispozițiile

art. 725 C.proc.civ. constituie dreptul comun în

rezolvarea conflictelor în timp a

normelor de procedură și, deci, își găsesc

aplicare în cazul tuturor

litigiilor, indiferent de natura lor, inclusiv în cauza

de față, în

lipsa unei norme tranzitorii

derogatorii cuprinse în legea

specială

- Legea nr. 255/2010, în privința termenului de exercitare a căii de

atac împotriva hotărârii de stabilire a

cuantumului despăgubirii,

Pe acest temei, pentru stabilirea

termenului de exercitare a căii de atac interesează data emiterii

hotărârii atacate, ceea ce înseamnă că hotărârea de

stabilire a despăgubirii emisă în baza Legii nr. 198/2004 rămâne

supusă căii de atac și termenului pentru declararea acesteia

prevăzute de Legea nr. 198/2004,

fără a avea relevanță data comunicării

hotărârii

(ce se plasează, în speță, după abrogarea expresă a

Legii nr.

198/2004 prin Legea nr. 255/2010 -

publicată în Monitorul Oficial nr. 853 din 20.12.2010, și în vigoare

din data de 23 decembrie 2010).

În

consecință, contrar susținerilor recurentului-reclamant,

Hotărârea

nr. 24 din 20.12.2010

de stabilire a cuantumului despăgubirilor nu putea fi

atacată decât în termenul de 30 de zile,

stabilit de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004, iar nu cel de 3 ani

prevăzut de art. 22 din Legea nr. 255/2010.

În

condițiile în care Hotărârea nr. 24 din 20.12.2010 a fost

comunicată

recurentului-reclamant

la data de 23.10.2010 (astfel cum rezultă din

dovezile de confirmare a primirii, aflate în dosarul de fond), iar

reclamantul a promovat acțiunea la data de

15.10.2012, în mod legal a reținut

instanța de apel că

cererea a fost formulată cu mult peste termenul de 30 zile prevăzut

de Legea 198/2004.

Susținerile

recurentului-reclamant în sensul că ar fi promovat, în

termenul prevăzut de

Legea nr. 198/2004, o cerere de intervenție principală

în cadrul dosarului nr. xxx3/85/2010 al Tribunalului

Sibiu, prin care a

atacat hotărârea de

despăgubiri nr. 24 din 20.12.2010, iar instanța de judecată a

respins,

prin încheiere, admiterea în principiu și i-a restituit-o prin

corespondență, cu indicarea expresă de a o înregistra separat,

nu au

relevanță în cauză:

după cum rezultă din fișa dosarului

Tribunalului Sibiu, accesibilă în sistemul

ECRIS (în aplicarea prevederilor art. 86

2

C.proc.civ.), cererea de

intervenție în interes propriu formulată de către reclamantul

din prezenta cauza a fost depusă la data de

17.01.2011, așadar, tot după împlinirea termenului

prevăzut de art. 9 din

Legea nr. 198/2004.

Pentru considerentele expuse, Înalta

Curte, în considerarea

dispozițiilor

art. 312 alin. (1) C.proc.civ., a respins, ca nefondat,

recursul

declarat de reclamant.