ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5225/2013

Asupra cauzei de față

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a III-a civilă, reclamanta SC C.C.I. S.R.L. a

solicitat în contradictoriu cu pârâții M.T.C.T., C.N.A.D.N.R., Comisia Locală

pentru Aplicarea Legea nr. 198/2004 și C.L. Popești Leordeni obligarea pârâtei

să pună în aplicare hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 14 din 10

august 2010 prin care s-a hotărât ca suma de 139.400 euro să fie consemnată pe

numele expropriatului reclamant și a creditorilor menționați în termen de 30 de

zile de la data când hotărârea devine definitivă.

Până la data plății

sumei de bani ce reprezintă valoarea suprafeței de teren expropriată de 697 mp.

ce aparținea societății reclamante să fie obligată pârâta să plătească daune

cominatorii de 100 euro pe zi de întârziere până la plata efectivă a

contravalorii mai sus indicate, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii reclamanta

a arătat că la data de 10 august 2010 a fost emisă hotărârea de stabilire a

despăgubirilor în baza Legii nr. 198/2004 prin care suprafața de teren de 697

mp. situată în com. Popești - Leordeni, Jud. Ilfov, cu nr. cadastral, și C.F.,

a fost expropriată.

În baza acestei legi

a fost stabilită contravaloarea terenului expropriat la suma de 139,400 euro

pentru suprafața de 697 mp.

Prin Sentința nr. 1541

din 20 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă,

s-a respins acțiunea ca neîntemeiată, reținându-se că reclamanta nu a dovedit

că s-a adresat expropriatorului în termenul prevăzut la art. 5 alin. (2) din

Legea nr. 198/2004 cu cerere de plata însoțită de actele doveditoare. Numai

după parcurgerea procedurii stabilite prin lege reclamanta poate invoca și

dovedi neîndeplinirea obligațiilor legale stabilite de legiuitor în sarcina

expropriatorului, în speță C.N.A.D.N.R.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel reclamanta arătând că a depus cererea și actele

doveditoare și, ca urmare a îndeplinirii acestei obligații a fost emisă

hotărârea de stabilire a despăgubirilor din data de 10 august 2010.

Dacă reclamanta nu

depunea cererea și actele doveditoare nu se putea emite această hotărâre, deci

condiția a fost îndeplinită așa că argumentul instanței trebuie înlăturat.

Pe parcursul

derulării procesului în apel, intimatul pârât Ministerul Transporturilor a

depus o precizare, la termenul din 6 februarie 2013, prin care a invocat excepția

lipsei calității sale procesuale pasive. La același termen, reprezentantul

Ministerului Transporturilor a și susținut verbal excepția, iar cauza s-a

amânat la 27 februarie 2013 pentru a se discuta calificarea căii de atac și a

se comunica precizarea. Prin încheierea de la 27 februarie 2013 instanța a

calificat calea de atac ca fiind apel și a amânat pronunțarea la 6 martie 2013.

Prin Decizia civilă nr.

79/ A din 6 martie 2012 Curtea de Apel București a admis apelul și a schimbat

în tot sentința, în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâților să pună în

aplicare hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 14/2010 și să fie

consemnată suma stabilită prin hotărâre pe numele expropriatului conform art. 18

alin. (5) din Legea nr. 255/2010. A respins cererea de acordare a daunelor

cominatorii, ca prematur formulată.

Analizând

dispozițiile Legii nr. 255 din 14 decembrie 2010, instanța a constatat că

potrivit art. 19 alin. (2), cererea pentru plata despăgubirilor va conține

numele și prenumele titularilor drepturilor reale adresa de domiciliu și actele

doveditoare referitoare la existența drepturilor reale asupra bunului imobil

expropriat.

Cererea, împreună cu

documentele doveditoare originale sau copii legalizate, va fi depusă în termen

de 10 zile de la data aducerii la cunoștința publică, prin afișare la sediul

consiliului local pe raza căruia se află imobilul.

Conform alin. (5) din

același articol, în cazul în care titularii drepturilor reale nu depun cererea

sau documentele doveditoare potrivit prevederilor alin. (1) și (2),

expropriatorul va notifica acestora sumele propuse pentru plata despăgubirilor

și le va consemna într-un cont bancar deschis pe numele expropriatului și vor

fi eliberate în condițiile acestei legi.

Hotărârea de

stabilire a cuantumului despăgubirii emisă în condițiile acestei legi, se

comunică solicitantului conform art. 20, iar în termen de cel mult, 90 de zile

de la data emiterii hotărârii de stabilirea cuantumului despăgubirilor,

expropriatorul efectuează, prin transfer bancar sau numerar, plata

despăgubirilor către titularii drepturilor de proprietate asupra imobilelor

expropriate sau consemnarea acestora, potrivit prevederilor prezentei legi.

În această situație,

instanța a constatat că și în situația în care titularii drepturilor reale nu

depun cererea sau documentele doveditoare, expropriatorul are obligația de a

notifica acestora sumele propuse pentru plata despăgubirilor și a le consemna

într-un cont bancar, conform art. 19 din Legea nr. 255/2010, iar după emiterea

hotărârii cuantumului despăgubirilor, trebuie să efectueze plata acestora,

către titularii drepturilor de proprietate, prin transfer bancar sau numerar.

În prezenta cauză, a

fost emisă hotărârea de stabilire a despăgubirilor pentru suprafața de 697 mp,

situată în com. Popești Leordeni, Jud. Ilfov, fiind stabilit cuantumul

despăgubirii cuvenită apelantei-reclamante, iar în situația în care acesta nu a

depus cererea și documentele doveditoare, expropriatul are obligația de a

consemna într-un cont bancar, deschis pe numele expropriatului suma stabilită

prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor în sumă de 139.400 euro și să

efectueze plata conform prevederilor art. 21 din Legea nr. 255/2010.

Împotriva deciziei

instanței de apel a declarat recurs pârâta C.N.A.D.N.R, în temeiul art. 304 pct.

9 C. proc. civ., invocând excepția inadmisibilității acțiunii. În argumentare,

a susținut că legea 198/2004 prevede la art. 9 numai situația în care

expropriatul poate contesta doar cuantumul despăgubirii acordate. Intrucât

legea specială stabilește întreaga procedură ce trebuie urmată, a apreciat că

acțiunea reclamantei este inadmisibilă. A mai susținut că instanța a aplicat

greșit prevederile Legii nr. 255/2010.

Împotriva acestei

decizii, precum și a încheierilor de ședință din 6 februarie 2013 și 27

februarie 2013, a declarat recurs și pârâtul Ministerul Transporturilor, în

temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., învederând că a invocat excepția lipsei

calității sale procesuale pasive prin precizare depusă la 24 ianuarie 2013, iar

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra acestei excepții. În argumentare a

arătat că în urma H.G. nr. 24/2013 nu mai are nici o atribuție privind

exproprierile, aceste atribuții fiind preluate de D.P.I.S., iar în speță

calitatea de expropriator a avut-o C.N.A.D.N.R. care a trecut sub autoritatea

acestui departament.

Recursurile nu sunt

fondate.

Inadmisibilitatea

unei acțiuni reprezintă o sancțiune care face imposibilă analizarea fondului

cauzei ce a fost greșit îndreptată, nefiind de competența instanțelor judecătorești,

sau prin care reclamantul tinde la satisfacerea unor pretenții pentru care s-a

ales o cale greșită de valorificare.

Acțiunea în plata

despăgubirii datorate ca urmare a exproprierii formulată de reclamanta SC C.C.I.

SRL are ca obiect o obligație de a face, ce derivă din neîndeplinirea

obligației de a plăti despăgubirea în termenul legal. Această acțiune nu poate

fi respinsă ca inadmisibilă întrucât nu este îndeplinită nici una dintre

condițiile menționate. Mai mult, pentru stabilirea modalității în care pârâtul

și-a executat obligațiile legale sau pentru a analiza eventualele impedimente

care au survenit în neîndeplinirea acestora, este necesară analiza cauzei pe

fond.

Deși hotărârea de

stabilire a despăgubirilor din data de 10 august 2010 a fost emisă sub

incidența Legii nr. 198/2004, iar acțiunea s-a depus după intrarea în vigoare a

Legii nr. 255/2010, în speță sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 255/2010,

care prevede expres la art. 32, că în cazul procedurilor de expropriere aflate

în curs de desfășurare, pentru continuarea realizării obiectivelor, se aplică

prevederile prezentei legi.

Instanța de apel a

aplicat corect prevederile Legii nr. 255/2010, mai precis ale dispozițiilor art.

21, care stipulează că, în termen de cel mult 90 de zile de la data emiterii

hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirilor, expropriatorul efectuează,

prin transfer bancar sau numerar, plata despăgubirii către titularii

drepturilor de proprietate asupra imobilelor expropriate. Din interpretarea

acestui text legal rezultă că legiuitorul a instituit, printr-o normă cu

caracter imperativ, o obligație în sarcina expropriatorului care trebuie

îndeplinită în termenul expres stipulat. De remarcat este faptul că acestei

obligații îi corespunde dreptul corelativ al expropriatului de a încasa

despăgubirile.

În urma acestei

analize, este evident că termenul de cel mult 90 zile operează în favoarea

expropriatului.

Ca urmare a

nerespectării acestui termen imperativ de 90 de zile, expropriatorul este de

drept pus în întârziere și poate fi obligat, potrivit art. 1088 și 1079 C. civ.,

la plata de daune interese pentru neexecutare.

De asemenea, instanța

de apel a interpretat corect și dispozițiile art. 19 alin. (5) din Legea nr. 255/2010

potrivit cărora

și în

cazul în care persoana expropriată nu depune cererea sau

documentele doveditoare pentru plata despăgubirilor, expropriatorul va notifica

acesteia sumele propuse pentru plata despăgubirilor și le va consemna într-un

cont bancar deschis pe numele expropriatului, iar despăgubirile vor fi

eliberate în condițiile prezentei legi.

Prin

calitatea procesuală se înțelege titlul sau modul în care o persoană participă

într-un raport juridic, îndreptățind-o să fie parte în proces.

Calitatea

procesuală pasivă presupune existența identității între persoana pârâtului și

cel obligat în cadrul aceluiași raport juridic.

În speță,

exproprierea a fost realizată de Ministerul Transporturilor prin

C.N.A.D.N.R ca

reprezentant al Statului Român, astfel încât el are calitatea de expropriator

și urmează să fie obligat în raportul juridic dedus judecății.

Împrejurarea că prin

H.G. nr. 7/2013, C.N.A.D.N.R a trecut în subordinea D.P.I.S., nu are nici o

relevanță, întrucât prin acest act normativ nu se precizează expres că noul

departament înființat ar prelua și atribuțiile anterioare ale C.N.A.D.N.R. Ca

atare, departamentul respectiv va avea atribuții în procedura exproprierii

numai după data înființării, respectiv 15 ianuarie 2013.

Având în vedere

considerentele expuse, potrivit cărora nu se poate reține nici una dintre

criticile formulate, recursurile se privesc ca nefondate și vor fi respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâtul C.N.A.D.N.R S.A. prin mandatar D.A.C.M. SRL

împotriva Deciziei nr. 79/ A din 6 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâtul Ministerul Transporturilor împotriva

aceleiași decizii, precum și a încheierilor de ședință din 6 februarie 2013 și

27 februarie 2013.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 noiembrie 2013.