ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 285/A din 22 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală în Dosarul nr. x/2017, în baza art. 431 C. proc. pen. s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorii A. și B. cu privire la Decizia penală nr. 393 din 14 martie 2017 a Curții de Apel București, secția I Penală.

Pentru a se pronunța în acest sens Curtea de București, secția I Penală a reținut că la data de 23 martie 2017 a fost înregistrată sub nr. x/2/2017 (y/2017) contestația în anulare formulată de condamnații B. și A. cu privire la Decizia penală nr. 393/A din 14 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în Dosarul nr. x/2011.

În susținerea contestației, întemeiată pe disp. art. 426 lit. b) și d) C. proc. pen., contestatorii condamnați au arătat că în cauză era incidentă prescripția răspunderii penale începând cu data de 11 ianuarie 2016 sau cel mai târziu la data de 31 mai 2016, prin împlinirea termenului de prescripție calculat de la data de 11 ianuarie 2016 sau 31 mai 2016. Contestatorii au mai indicat faptul că instanța de apel nu a fost compusă potrivit legii, neexistând la dosarul cauzei niciun proces verbal sau un alt document întocmit potrivit legii sau regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești referitor la constituirea completului de divergență prin includerea domnului judecător C.

În cauză, s-a procedat la atașarea Dosarului nr. x/2011, a planificării completelor de judecată pentru luna decembrie 2016 la nivelul Secției I Penale a Curții de Apel București și a Hotărârii nr. 244 din 10 noiembrie 2016 a Colegiului de conducere al Curții de Apel București.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat că în Dosarul nr. x/2011 al Curții de Apel București Secția I Penală s-a dispus la data de 14 decembrie 2016 de către completul inițial investit format din judecătorii D. și E. repunerea cauzei pe rol pentru constituirea completului de divergență, completul inițial investit fiind întregit în urma repunerii cauzei pe rol cu domnul judecător C.

Potrivit dispozițiilor articolului 111 alin. (9) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea nr. 1375/2005 a Consiliului Superior al Magistraturii, "completul de divergență se constituie prin includerea în completul de judecată a președintelui sau a vicepreședintelui instanței, a președintelui de secție ori a judecătorului din planificarea de permanență".

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 110 din același Regulament, "(4) În situația în care incidentele procedurale se referă la o parte din membrii completului de judecată, soluționarea acestora se va face de către un complet constituit prin includerea judecătorului sau a judecătorilor stabiliți prin planificarea de permanență, pe materii, realizată cel puțin trimestrial. (5) În cazul în care după soluționarea incidentelor procedurale conform alin. (4), se constată incompatibilitatea unuia sau unora dintre membrii completului de judecată, întregirea completului se realizează prin participarea judecătorului sau judecătorilor înscriși în lista de permanență după judecătorul sau judecătorii care au participat la soluționarea incidentului procedural. (7) Planificarea de permanență se face pentru fiecare zi. Incidentele procedurale se soluționează, de regulă, în ziua în care au fost invocate. Întregirea completului se face cu judecătorul sau judecătorii din planificarea de permanență din ziua în care acestea au fost invocate."

Interpretând coroborat și aplicând dispozițiile mai sus indicate la situația din dosarul vizat de contestația în anulare, Curtea a observat că divergența s-a ivit pe data de 14 decembrie 2016 când judecătorul de permanență, potrivit hotărârii din 10 noiembrie 2016 a Colegiului de conducere al Curții de Apel București, era doamna judecător D., membru în completul în care s-a ivit divergența.

În consecință, în aplicarea dispozițiilor articolului 110 alin. (5) din Regulament, întregirea completului de judecată s-a realizat prin participarea judecătorului înscris în lista de permanență după judecătorul care nu putea participa la soluționarea incidentului procedural, respectiv a domnului judecător C., judecătorul de permanență pentru data de 15 decembrie 2016.

Raportat la cele arătate, Curtea a constatat că participarea domnului judecător C. în completul de divergență s-a realizat în baza și cu respectarea dispozițiilor Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești și a planificării de permanență pentru luna decembrie 2016 aprobată de Colegiul de conducere al Curții de Apel București, acte administrative ce nu au fost vizate de excepția de nelegalitate invocată de contestatori și care nici nu au calitatea de acte administrative individuale.

În ceea ce privește admisibilitatea cererii, Curtea a constatat că, potrivit dispozițiilor articolului 431 C. proc. pen., pentru admiterea în principiu a unei contestații în anulare este necesar ca la dosar să se afle sau să se depună dovezi în sprijinul motivelor de contestație invocate, condiție ce nu este îndeplinită în prezenta cauză.

Astfel, contestatorii au invocat incidența cazului de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen. - pronunțarea unei soluții de condamnare, deși în cauză existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, respectiv prescripția răspunderii penale.

Curtea a observat că în cuprinsul dispozițiilor Deciziei penale nr. 393 din 14 martie 2017 a Curții de Apel București, secția I Penală a fost analizată incidența dispozițiilor referitoare la prescripția răspunderii penale, instanța chiar pronunțând o soluție de încetare a procesului penal pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen. în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

În ceea ce privește cealaltă infracțiune reținută în sarcina celor doi inculpați, cea de spălare de bani prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, în condițiile aplicării legii penale mai favorabile, respectiv a Noului C. pen., pedeapsa pentru această infracțiune este închisoarea de la 3 la 10 ani, termenul de prescripție fiind, potrivit art. 154 Noul C. pen. de 8 ani.

În prezenta cauză, cursul prescripție a fost întrerupt prin efectuarea a numeroase acte de procedură în interiorul termenului inițial de 8 ani, devenind incidente dispozițiile referitoare la prescripția specială, care impun ca termenul de prescripție să fie depășit cu încă o dată, acesta având o durată de 16 ani potrivit art. 155 alin. (4) C. proc. pen.

S-a apreciat că în condițiile în care activitatea infracțională reținută în sarcina inculpaților s-a epuizat în cursul anului 2006 este evident că acest termen al prescripției speciale nu a fost atins la data de 14 martie 2017 când Curtea de Apel București a pronunțat decizia contestată. De altfel, termenul de prescripție specială nu ar fi fost atins nici potrivit dispozițiilor C. pen. 1969, când dispozițiile legale incidente impuneau ca termenul de prescripție să fie depășit doar cu jumătate.

În ceea ce privește cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. d) C. proc. pen. - compunerea instanței de apel cu încălcarea dispozițiilor legale, Curtea a făcut trimitere la elementele prezentate mai sus referitor la modalitatea în care a fost stabilită compunerea completului de divergență din apel, constând că dispozițiile legale aplicabile au fost pe deplin respectate.

Raportat la cele arătate, reținând că nu există dovezi în sprijinul motivelor de contestație în anulare invocate de contestatorii condamnați, Curtea a respins cererea ca inadmisibilă.

Împotriva Deciziei penale nr. 285/A din 22 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală în Dosarul nr. x/2017 au declarat apel contestatorii B. și A.

Examinând excepția inadmisibilității invocată de reprezentatul Ministerului Public, Înalta Curte constată următoarele:

Contestatorii B. și A. au declarat apel împotriva deciziei penale prin care s-a respins ca inadmisibilă în principiu contestația în anulare formulată, astfel cum a arătat în ședința de judecată apărătorul contestatorului B., la interpelarea instanței.

Înalta Curte reamintește că decizia prin care se respinge contestația în anulare ca inadmisibilă este definitivă.

În acest sens, în Decizia nr. 5/1HP din 4 martie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție reținut că:

"În concepția C. proc. pen., atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestației în anulare, cât și sentința sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, prevăzută în art. 431 C. proc. pen., sunt hotărâri definitive nesupuse căii de atac a apelului. Această concluzie se desprinde din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 431 și ale art. 432 C. proc. pen.: a) dispozițiile art. 431 C. proc. pen. reglementează o etapă distinctă, a admiterii în principiu a contestației în anulare și, în cadrul acestor dispoziții cu caracter special, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării pe calea apelului a hotărârilor pronunțate în cadrul procedurii de examinare admisibilității în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunțate; b) spre deosebire dispozițiile legale menționate, prin art. 432 C. proc. pen. a fost reglementată procedura de judecare a contestației în anulare, ulterioară etapei admiterii în principiu, iar dispoziții alin. (4), potrivit cărora «Sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă», sunt integrate în economia acestui text de lege. Prin urmare, aplicabilitatea dispozițiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestației în anulare, privește exclusiv hotărârile judecătorești pronunțate în procedura de judecare a contestațiilor în anulare care au fost admise în principiu.

De asemenea, practica Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a stabilit în cazul în care contestația în anulare exercitată împotriva unei sentințe definitive a fost respinsă, ca inadmisibilă, în procedura reglementată în art. 431 C. proc. pen., sentința este definitivă (Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, Sentința nr. 599/2014 pronunțată în Dosarul nr. x/2014, precum și Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, Sentința nr. 817/2014. pronunțată în Dosarul nr. x/2014 și Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, Sentința nr. 892/2014, pronunțată în Dosarul nr. x/2014).

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Pentru cele ce preced, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibile, apelurile declarate de inculpații B. și A. împotriva Deciziei penale nr. 285/A din 22 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală în dosarul nr. x/2017.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, apelurile declarate de inculpații B. și A. împotriva Deciziei penale nr. 285/A din 22 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală în Dosarul nr. x/2017.

Obligă apelanții inculpați la plata sumelor de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, în sumă de câte 260 lei, rămân în sarcina statului.

Onorariul interpretului de limbă persană se plătește din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 06 iunie 2018.

Procesat de GGC - MM