ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1021/2016
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1021/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu parata Agenția Naționala de Integritate, a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x din 25 aprilie 2014, întocmit în cadrul lucrării nr. x din 1 noiembrie 2013.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 2525 din 29 septembrie 2014, a admis acțiunea și a anulat Raportul de evaluare nr. x din 25 aprilie 2014 emis de pârâta Agenția Națională de Integritate, luând act că reclamantul va solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
Recursul Agenției Naționale de Integritate
Împotriva sentinței curții de apel a declarat recurs Agenția Națională de Integritate, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sub următoarele aspecte:
• au fost încălcate și aplicate greșit dispozițiile art. 21 - 22 din Legea nr. 26/1990 privind Registrul comerțului, art. 131 pct. 4 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, art. 84 alin. (1) lit. c) și art. 99 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției;
• singura sursă oficială, completă și credibilă de informații în materia societăților este Oficiul Național al Registrului Comerțului; în același sens a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 553/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.
Procedura derulată în recurs
Intimatul A. nu a formulat întâmpinare.
Prin încheierea din 22 ianuarie 2016 s-a admis în principiu recursul declarat de Agenția Națională de Integritate, primindu-se punctul de vedere exprimat de magistratul asistent raportor, în sensul soluționării cauzei potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ.
În recurs nu s-au administrat înscrisuri noi.
Prin concluziile scrise depuse în ședința publică de dezbateri asupra recursului, intimatul a reiterat principalele considerente ale sentinței, subliniind că nu există nicio prevedere normativă care să susțină teza ANI potrivit căreia la împlinirea termenului mandatului operează reînnoirea/ultra-activarea calității de administrator, pe motiv că societatea nu a înregistrat un nou administrator.
Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Examinând sentința atacată prin prisma recursului formulat, Înalta Curte constată că nu există motive pentru reformarea acesteia.
Intimatul-reclamant A. a supus controlului de legalitate pe calea prevăzută de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 Raportul de evaluare nr. x din 25 aprilie 2014 prin care Agenția Națională de Integritate a identificat elemente de încălcare a regimului juridic al incompatibilităților în perioada 1 martie 2012 - în prezent, prin deținerea funcției de membru în Comitetul director al Societății Române de Radiodifuziune concomitent cu cea de administrator al S.C. C. S.R.L., în sensul art. 88 alin. (1) lit. c) coroborat cu art. 99 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003.
Curtea de apel a admis acțiunea, cu motivarea că înscrierea unei mențiuni eronate în registrul comerțului nu poate avea efecte constitutive. Din actul adițional la contractul și statutul societății, autentificat sub nr. x din 19 februarie 1998 rezultă fără dubiu că mandatul de administrator al reclamantului a fost de doi ani, expirând în anul 2000. Ca atare, în lipsa unei dispoziții legale care să prevadă prelungirea efectelor mandatului de administrator după acest moment nu se justifică reținerea stării de incompatibilitate.
Soluția curții de apel reflectă interpretarea și aplicarea judicioasă a cadrului normativ la situația de fapt relevată de înscrisurile administrate.
În esență, intimatul-pârât i se reproșează că în perioada 1 martie 2012 - data întocmirii raportului de evaluare a cumulat funcția de membru în Comitetul Director al SRR cu aceea de administrator al unei societăți, contrar dispozițiilor art. 99 alin. (1) lit. k) coroborat cu art. 84 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, prevederi care au următorul cuprins:
• art. 99 alin. (1) lit. k):
"Persoanelor care exercită următoarele demnități publice și funcții publice de autoritate (...): membrilor (...) comitetelor directoare ale Societății Române de Radiodifuziune (...) li se aplică (...) regimul incompatibilităților prevăzut în prezentul titlu pentru miniștri, respectiv, secretari de stat, precum și incompatibilitățile prevăzute în legi speciale".
• art. 84 alin. (1) lit. c):
"Funcția de membru al Guvernului este incompatibilă cu funcția de (...) administrator (...) la societățile comerciale".
Recurenta Agenția Națională de Integritate a ajuns la această concluzie în baza adresei nr. x din 13 decembrie 2013 a ONRC din care rezultă că A. deține calitatea de administrator al C. S.R.L. în perioada:
"15 ianuarie 1993 până în prezent".
Acuratețea acestei informații a fost însă combătută cu înscrisurile autentice indicate anterior, din art. 7 al contractului de societate rezultând cu claritate că mandatul acordat administratorului are o durată de doi ani. Ca urmare, câtă vreme prin cererea de înscriere mențiuni nr. x din data de 25 februarie 1998 s-au făcut opozabile modificările intervenite, inclusiv cea privindu-l pe administrator, nu există nicio rațiune pentru a considera că mandatul a dăinuit după data de 19 februarie 2000. De altfel, după cum bine sesizează intimatul în concluziile scrise, adresa în discuție mai conține o eroare: că ar fi exercitat calitatea de administrator al societății începând cu 15 ianuarie 1993, când, în realitate, mandatul a fost acordat începând cu 19 februarie 1998.
În acest context, recursul ANI acreditează teza potrivit căreia interpretarea primei instanțe ar nesocoti "însăși rațiunea de a fi a Registrului Comerțului, care este conceput tocmai pentru informarea terților cu privire la datele expres menționate în cuprinsul acestuia, pentru ca aceste date să fie cunoscute erga omnes până în momentul modificării lor exprese."
Contrar acestei abordări, Înalta Curte reține că toate înregistrările din registrul comerțului care privesc acte și fapte supuse obligației de înregistrare (art. 22 alin. (1) din Legea nr. 26/1990) trebuie să reflecte întocmai documentele primare în temeiul cărora acestea s-au produs. Intimatul și-a îndeplinit obligația legală de a înregistra la registrul comerțului contractul de societate autentificat sub nr. x din 19 februarie 1998 la BNP D., prin care a fost numit administrator pentru un mandat de doi ani. Acest mandat a fost opozabil terților, în condițiile art. 5 din Legea nr. 26/1990.
Cât privește decizia invocată cu titlu de jurisprudență favorabilă de către Agenția Națională de Integritate: Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - SCAF nr. 553/2013, aceasta vizează o altă situație de fapt (mandatul era acordat pe durată nedeterminată). În plus, este izolată în contextul jurisprudenței acestei instanțe, fiind anterioară soluției de principiu din 7 noiembrie 2013.
În concluzie, nefiind prelungit sau reînnoit, mandatul de administrator a expirat la 19 februarie 2000, neputându-i-se reproșa intimatului situația creată, mai ales că legea stabilește expres care este consecința juridică a inexistenței unui administrator: dizolvarea societății la cererea oricărei personal interesate (art. 237 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990).
În temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și al art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., se va respinge recursul Agenției Naționale de Integritate, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Agenția Națională de Integritate împotriva Sentinței civile nr. 2525 din 29 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata sumei de 3.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimatul A..
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 31 martie 2016.
Procesat de GGC - MM