ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1553/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Pe rolul Curții de Apel, secția contencios administrativ și fiscal a fost înregistrată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate - Inspecția de Integritate, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună:

- anularea raportului de evaluare nr. x/G/II/03.07.2013 întocmit de Agenția Națională de Integritate - Inspecția de Integritate;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 354/2013 din 18 decembrie 2013, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A. împotriva pârâtei Agenției Naționale de Integritate și, în consecință, a anulat Raportul de evaluare nr. x/3.07.2013 întocmit de pârâtă și a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.538 RON în favoarea reclamantului.

II. Motivele de casare invocate

Împotriva Sentinței civile nr. 354/2013 din 18 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, pârâta Agenția Națională de Integritate a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Referitor la motivul de nelegalitate invocat, pârâta a arătat că reclamantul, exercitând simultan funcția de primar și calitatea de reprezentant al comunei V. în Adunarea Generală a Acționarilor unei societăți comerciale de interes local a încălcat prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

Sub acest aspect, pârâta a precizat că SC B. SA Sibiu a fost înființată prin HCL Sibiu nr. x/22.06.1998 prin reorganizarea regiei autonome de interes local RA Gospodărie Comunală și Locativă Sibiu, ulterior, societatea cooptând noi acționari, respectiv județele Sibiu și Brașov și o serie de orașe și comune din cele două județe, extinzându-și activitatea și pe raza de competență a unităților administrativ-teritoriale asociate.

Cu toate acestea, a învederat pârâta, prin dobândirea calității de operator regional, SC B. SA Sibiu nu și-a schimbat calitatea de societate comercială de interes local, neavând relevanță împrejurarea că operează pe teritoriul mai multor unități administrativ-teritoriale.

În acest sens, s-a arătat că operatorul regional este o societate comercială înființată în baza hotărârilor adoptate de autoritățile deliberative ale unităților administrativ-teritoriale, inclusiv prin modificarea actelor constitutive ale operatorilor existenți, subordonați autorităților administrației publice locale.

Astfel, a precizat pârâta, SC B. SA Sibiu, înființată de autoritățile publice locale, nu poate opera decât pe teritoriul unităților administrativ-teritoriale asociate, iar mandatul reprezentantului acționarului în adunarea generală este, potrivit dispozițiilor art. 36 alin. (3) din Legea nr. 215/2001, cel de a reprezenta interesele locale.

Pârâta a invocat ca temei legal în demonstrarea calității de societate comercială de interes local a SC B. SA Sibiu și prevederile Legii nr. 15/2006, Legii nr. 215/2001, Legii nr. 51/2006 și Legii nr. 241/2006, cu privire la înființarea, respectiv la reorganizarea regiilor autonome de interes județean, la înființarea operatorilor regionali și, distinct, a serviciului public de alimentare cu apă și canalizare.

S-a mai arătat de către pârâtă că reclamantul, având și funcția de primar al localității, a fost mandatat de Consiliul Local al Comunei V. ca reprezentant al unității administrativ-teritoriale în Adunarea Generală a Acționarilor a SC B. SA Sibiu, în vederea exercitării drepturilor și îndeplinirii obligațiilor legale ce decurg din calitatea de acționar a comunei, fiind astfel în stare de incompatibilitate, întrucât prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 interzic cumulul celor două calități.

III. Derularea procedurii judiciare în fața instanței de recurs și analiza motivelor de casare

Recursul fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de filtrare a recursului prevăzută de art. 493 din C. proc. civ. din 2010, iar, prin încheierea din 18.12.2014, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ. din 2010, Înalta Curte a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată pe fond la data de 2 aprilie 2015.

Verificând sentința recurată prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Curtea constată că nu se poate susține incidența niciuneia dintre ipotezele textului de lege invocat, respectiv pronunțarea hotărârii cu încălcarea sau greșita aplicare a normelor de drept material.

Regimul general al autonomiei locale, precum și organizarea și funcționarea administrației publice locale sunt reglementate prin Legea nr. 215/2001, cu modificările și completările ulterioare. Acest act normativ prevede la art. 11 că două sau mai multe unități administrativ-teritoriale au dreptul ca, în limitele competențelor autorităților lor deliberative și executive, să coopereze și să se asocieze în condițiile legii, formând asociații de dezvoltare intercomunitară, constituite în scopul realizării în comun a unor proiecte de dezvoltare de interes zonal sau regional ori al furnizării în comun a unor servicii publice.

Cadrul juridic și instituțional al înființării, organizării și funcționării serviciilor comunitare de utilități publice este reglementat de Legea nr. 51/2006, republicată, în care sunt definite și noțiunile "asociație de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice" și respectiv "operator regional".

Astfel, în înțelesul legii, asociația de dezvoltare intercomunitară are ca obiectiv înființarea, organizarea, finanțarea, exploatarea, monitorizarea și gestionarea în comun a unităților administrativ-teritoriale membre, precum și realizarea în comun a unor proiecte de investiții publice de interes zonal ori regional, destinate înființării modernizării și/sau dezvoltării, după caz, a sistemelor de utilități publice.

Același act normativ definește termenul de "operator regional" ca fiind operatorul societate reglementată de Legea nr. 31/1990, cu capital social integral al unora sau al tuturor unităților administrativ-teritoriale membre ale unei asociații de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice, care asigură furnizarea/prestarea acestora pe raza de competență a unităților administrativ-teritoriale asociate, administrarea, funcționarea și exploatarea sistemelor de utilități publice aferente acestora, precum și implementarea programelor de investiții publice de interes zonal sau regional destinate înființării, modernizării și/sau după caz, dezvoltării infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestor servicii, realizate în comun în cadrul asociației.

Prima instanță a reținut în mod corect că SC B. SA Sibiu a dobândit în urma reorganizării societății, dispuse în baza Hotărârii AGA nr. 5/2008, prin cooptarea ca acționari a județelor Brașov și Sibiu și a 21 de alte unități administrativ-teritoriale, statutul de operator regional, în înțelesul dat acestei noțiuni de Legea nr. 51/2006, înființat în baza hotărârilor adoptate de autoritățile deliberative ale unităților administrativ-teritoriale asociate, cu obiect de activitate serviciile de utilități publice realizate pe raza de competență a tuturor acționarilor.

Astfel cum a stabilit instanța de fond, potrivit cadrului legislativ actual reglementat de Legea nr. 51/2006, SC B. SA Sibiu, ca operator regional, activează într-un teritoriu ce excede interesului local a fiecărei unități administrativ-teritoriale ce are calitatea de acționar, neputându-se pune semnul egalității între un operator subordonat autorității administrației publice locale și operatorii regionali, aflați sub coordonarea unei asociații de dezvoltare intercomunitară.

Starea de incompatibilitate a fost reglementată de legiuitor pentru prevenirea conflictului de interese definit prin art. 70 din Legea nr. 161/2003 ca fiind "situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative".

Prin urmare, incompatibilitatea reprezintă interdicția de a cumula două sau mai multe funcții/atribuții care prin exercitarea lor simultană ar putea altera obiectivitatea cu care oficialul public are obligația să își îndeplinească sarcinile de serviciu.

Față de cele expuse, Curtea constată că s-a reținut în mod justificat nelegalitatea raportului de evaluare, nefiind aplicabile prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 potrivit cărora funcția de primar este incompatibilă cu funcția de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local.

Curtea nu poate primi susținerea pârâtei în sensul că termenul "local" include orice entitate care nu este reprezentativă la nivel național, în condițiile în care teritorialitatea interjudețeană face ca mandatul primarului, ca reprezentant al localității, să depășească sfera interesului local și să se subordoneze interesului regional, textul de lege care reglementează incompatibilitatea de la art. 87 alin. (1) lit. f), de strictă interpretare, neprevăzând un asemenea caz pentru calitatea de reprezentant într-o societate comercială de interes regional.

În raport de considerentele expuse, hotărârea pronunțată fiind legală și temeinică, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, în baza art. 497 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenția Națională de Integritate împotriva Sentinței nr. 354/2013 din 18 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 aprilie 2015.

Procesat de ED