ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4230/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2055 din 22 decembrie 2005 Tribunalul Constanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a SC A.M. SA și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a respins cererea de arătare a titularului dreptului formulată de SC V. SA ca nefondată și a admis în parte acțiunea reclamanților, în contradictoriu cu pârâtele SC T.P. SRL, SC V. SA și SC E. SA și intervenientul forțat Consiliul Local Constanța. A obligat pârâta SC V.A. SA să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 28624 m.p. situat în Constanța, str. Democrației, pe pârâtele SC E. SA și SC T.P.

SRL – să lase liberă suprafața de 5709 m.p., situată la aceeași adresă, iar pe pârâta SC V.A. SA și SC E. SA să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie construcțiile edificate pe terenul ocupat, astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză efectuat de expert ing. B.E. A respins cererea de revendicare a construcțiilor edificate de SC T.P. SRL, ca nefondată, a respins cererea de obligare a reclamanților la plata contravalorii materialelor și manoperei folosite de pârâte la edificarea construcțiilor, a respins cererea de obligare a pârâtelor la plata contravalorii lipsei de folosință a imobilului proprietatea reclamanților, ca nefondat și a obligat pârâtele la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți.

Pentru a hotărî în acest sens ă rima instanță a reținut următoarele: - din raportul de expertiză tehnică imobiliară efectuat de expert M.E. rezultă, fără echivoc, că SC A.M. SRL nu deține în proprietate sau în folosință terenuri sau construcții în Cartierul Viile Noi și că terenul revendicat de reclamanți corespunde, în parte, terenului ocupat de pârâți, astfel: 8624 m.p. sunt ocupați de SC V.A. SA, 2602 m.p. sunt ocupați de SC E. SA, iar suprafața indiviză de 638 m.p. este ocupată de SC T.P. SRL, în favoarea căreia s-a constatat, prin sentința civilă nr. 388/2003 a Judecătoriei Constanța, că a dobândit dreptul de proprietate asupra construcției și un drept de folosință asupra terenului în suprafață de 637,82 m.p., proprietatea Municipiului Constanța.

- titlurile în baza cărora pârâții ocupă terenul (acord al fostului Consiliu Popular al Municipiului Constanța, sentința civilă nr. 388/2003 a Judecătoriei Constanța) nu sunt preferabile titlului reclamanților, iar pârâta SC E. SA nu deține nici un titlu de proprietate. - concluziile expertului parte nu pot fi avute în vedere pentru că nu se bazează pe măsurători la fața locului, ci pe studiul actelor dosarului, și nu se coroborează cu materialul probator administrat în cauză. - cererea de arătare a titularului dreptului formulată de SC V.A. SA nu este întemeiată pentru că instanța a fost investită cu soluționarea unei acțiuni în revendicare și cum în cadrul ei se urmărește predarea posesiunii unui lucru, nu poate fi îndreptată decât împotriva celui care deține bunul în materialitatea lui și posedă pentru sine.

Numai în măsura în care pârâtul pretinde că posedă pentru altul, deci că posedă pentru o altă persoană, al cărei nume îl arată, hotărârea va fi opozabilă acesteia din urmă, ori în cauză faptul că SC V. SA posedă terenul pentru sine rezultă din însăși edificarea unor construcții asupra acestuia. - deși pârâtele SC V. SA și SC E. SA au fost de bună credință la momentul realizării construcțiilor amplasate pe terenul proprietatea reclamanților, edificarea având la bază aprobările autorităților administrative de la acea dată, dreptul de proprietate asupra acestor imobile construite aparține proprietarilor terenului, ca efect al accesiunii imobiliare artificiale, reglementată de art. 492 C. civ.

- în lipsa unei cereri reconvenționale a pârâtelor, timbrată corespunzător, prin care să se solicite obligarea reclamanților la plata contravalorii materialelor și manoperei folosită la realizarea construcțiilor, nu poate fi primită solicitarea titularilor acțiunii, de a fi obligai la plata unor astfel de despăgubiri. - titlul invocat de pârâta SC T.P. SRL asupra construcțiilor pe care le-a edificat pe terenul proprietatea reclamanților este preferabil celui invocat de aceștia din urmă, fiind constatat prin hotărâre judecătorească, respectiv sentința civilă nr. 338/2003 a Judecătoriei Constanța.

- pârâtele nu pot fi obligate la plata lipsei de folosință a terenului câtă vreme reclamanții nu au dovedit că le-au adus la cunoștință sentința prin care le-a fost constatat dreptul de proprietate sau că le-ar fi solicitat eliberarea terenului; o asemenea pretenție s-ar justifica, eventual, de la data introducerii acțiunii de față și până la eliberarea efectivă a terenului, dar solicitarea din prezenta cauză privește perioada 12 februarie 2000 – 12 februarie 2003, deci un interval anterior datei la care a fost formulată prezenta cerere de chemare în judecată. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâții SC T.P. SRL, SC V. SA, SC E., Consiliul Local Constanța, reclamanții V.P., V.A., V.C., M.S., V.V., A.A., V.M., V.I., V.E., V.E., V.G., P.L.

și P.M., iar prin decizia civilă nr. 34 din 7 februarie 2008 a Curții de Apel Constanța s-au admis apelurile, s-a anulat hotărârea primei instanțe și a fost reținută cauza spre rejudecare. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că potrivit dispozițiilor art. 64 C. proc. civ., pârâta SC V. SA a formulat o cerere de arătare a titularului dreptului solicitând introducerea în cauză în această calitate a Consiliului Local Constanța, terț care a fost introdus în cauză la instanța de fond. Procedând la rezolvarea pe fond a cererii de arătare a titularului dreptului tribunalul a reținut însă, că solicitarea de lărgire a cadrului procesual formulată de pârâta SC V. SA conform art. 64 C. proc.

civ. nu este întemeiată, pentru că acțiunea în revendicare cunoaște predarea bunului revendicat și pe cale de consecință, se poate îndrepta doar împotriva celor care posedă pentru sine. Soluția dată de către instanța de fond a încălcat dispozițiile prevăzute de art. 64 și urm. C. proc. civ., pentru că, atâta vreme cât cererea de arătare a titularului dreptului a fost formulată cu respectarea condițiilor impuse de lege, iar raportul procesual stabilit prin acțiunea reclamanților a fost lărgit, cu acordul acestora, susținerile terțului introdus în cauza în care în această situație a dobândit calitatea de intervenient forțat se impuneau a fi analizate pe fond. În condițiile în care intervenientul a invocat calitatea de proprietar al terenului revendicat se impunea analiza comparativă a titlurilor opuse de părți, soluția contrară echivalând cu rezolvarea fondului acțiunii în revendicarea dedusă judecății.

Nesocotirea prevederilor art. 64 și urm. C. proc. civ. atrage nulitatea hotărârii atacate fapt pentru care instanța de apel a reținut cauza spre rejudecare. Rejudecând cauza pe fond instanța reține următoarele: În rejudecare aceeași instanță, Curtea de Apel Constanța, prin decizia civilă nr. 58 din 17 martie 2008 a admis în parte acțiunea în fond după anulare, având ca obiect revendicarea formulată de reclamanții V.P., V.A., V.C., M.M., V.V., A.A., V.M., U.S., P.L. și P.M. împotriva pârâților SC T.P. SRL Constanța, SC V. SA Constanța, SC E. SA Constanța, SC M. SA Constanța și intervenientul forțat Consiliul Local Constanța. Au fost obligate pârâtele SC E. SA, SC T.P. SRL și SC V. SA și intervenientul forțat Consiliul Local al Municipiului Constanța să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie suprafața de 14333 m.p.

teren situat în Constanța, str. Democrației, astfel: - pârâta SC V.A. SA și intervenientul, suprafața de 8.624 m.p. având ca vecinătăți: N – Str. Democrației, V – Cimitirul Viile Noi, S – teren ocupat de SC E. SA, E – Str. Comarnic. - pârâtele SC E. SA și SC T.P. SRL și intervenientul, suprafața de 5709 m.p. având ca vecinătăți: N – teren ocupat de SC V. A. SA, V – Cimitirul Viile Noi, S – S.A.V.N., E – Str. Comarnic. Au fost obligate pârâtele să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie construcțiile edificate pe terenul revendicat, astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză efectuat de dl. expert B.E. Au mai fost obligate pârâtele SC E. SA, SC T.P. SRL și SC V.A.

SA la plata contravalorii lipsei de folosință a terenului ocupat astfel: - SC V.A SA și SC E. SA – de la data de 12 februarie 2002 și până la data pronunțării prezentei decizii, într-un cuantum de 0,4 euro/m.p./lună. - SC T.P. SRL – de la data de 16 decembrie 2004 până la data pronunțării prezentei decizii, într-un cuantum de 0,49 euro/m.p./lună. - S-a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu SC M. SA pentru lipsa calității procesuale active, precum și cererea de obligare a reclamanților la plata contravalorii materialelor și manoperei folosite de pârâte la edificarea construcțiilor este nefondată și s-a admis cererea de arătare a titularului dreptului formulată de SC V.A. SA. Pentru a pronunța această hotărâre au fost reținute următoarele considerente: Din interpretarea dispozițiilor art. 480 C. civ.

rezultă că proprietatea este dreptul unei persoane de a se folosi de un bun, de a-i culege fructele civile și naturale și de a dispune de ele adică de a-l înstrăina, iar potrivit art. 481 din același cod, nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru o cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire. În cazul în care dreptul de proprietate este încălcat și se pune în discuție inexistența lui, persoana căreia i se constată acest drept are la îndemână acțiunea în revendicare prin care se cere restituirea acelui bun de la o persoană care îl deține în fapt și care se pretinde la rându-i proprietar. Temeiul juridic al revendicării îl constituie dreptul de proprietate asupra lucrului respectiv, drept care conform regulei – actor incumbit omus probandi înscrisă în art. 1169 C. civ., trebuie dovedit de reclamant.

În speță, reclamanții au dedus judecății, încălcarea dreptului lor de proprietate a imobilului compus din teren în suprafață de 14.393 m.p. situat în Constanța, Cartierul Viile Noi, Str. Democrației și construcții, de către pârâți. De asemenea au solicitat ca pârâții să fie obligați la plata daunelor provocate pentru lipsa de folosință a imobilului, pe ultimii trei ani, corespunzător suprafeței ocupate de către fiecare pârât. Conform contractului de vânzare – cumpărare transcris sub nr. 745/1897 la Tribunalul Constanța, M.G. vinde lui C.H.P. o parcelă din lotul de pământ de 100 ha situat în comuna Techirghiol. Pentru lotul înstrăinat, planul de parcelare a fost întocmit în anul 1897 și s-a stabilit suprafața acesteia ca fiind de 25.000 m.p.

Prin sentința civilă nr. 4532 din 18 aprilie 1996 și încheierea din ședința publică din 21 ianuarie 1997 a Judecătoriei Constanța transcrise sub nr. 13.538 din 18 septembrie 1996 la Biroul de Carte Funciară de pe lângă Judecătoria Constanța s-a constatat intervenită vânzarea – cumpărarea cu privire la suprafața de 2,5 ha situată în Constanța, Viile Noi, având ca vecinătăți, Str. Comarnic, Str. Democrației, SC A.V.N., și Șoseaua din Vii, între vânzătorii E. și G.C. și cumpărătorii S.T.V., T.I.V. și F.T.V. Dreptul de proprietate al reclamanților asupra acestui imobil este recunoscut și confirmat și de Consiliul Local Constanța, potrivit adresei nr. 6538 din 7 februarie 2003 al Serviciului Public de Impozite și Taxe și alte venituri ale bugetului local, reclamanții figurând ca proprietari ai imobilului situat în Constanța, Str. Democrației compus din teren în suprafață de 250.000 m.p.

pentru care achita taxe și impozite. Pentru identificarea terenului în litigiu și pentru a se stabili dacă suprafața ocupată de pârâți este una și aceeași cu suprafața revendicată de către reclamanți în cauză s-a efectuat un raport de expertiză tehnică de către expert M.E. reclamanți corespunde terenului ocupat de către pârâți, raport care este însușit și de către instanță. Urmare a contestării titlului de proprietate deținut de către reclamanta – pârâtă SC V.A. SA Constanța a formulat cerere de arătare a titularului dreptului indicând drept titular al dreptului de proprietate Consiliul Local Constanța. Potrivit art. 64 C. proc. civ. „pârâtul care deține un lucru pentru altul sau care exercită în numele altuia un drept asupra unui lucru, va putea arăta pe acela în numele căruia deține lucrul sau exercită dreptul, dacă a fost chemat în judecată de o persoană care pretindea un drept real asupra lucrului”.

Deoarece acțiunea în revendicare urmărește predarea posesiunii unui lucru, ea se îndreaptă împotriva celui ce deține materialmente lucrul împotriva celui ce posedă pentru sine. Pârâta SC V.A. SA Constanța ocupă terenul pe care îl revendică reclamanții, urmare a atribuirii în folosință de către Consiliul Local Constanța. În această situație se impune admiterea cererii de arătare a titularului dreptului și compararea titlului de proprietate deținut de către reclamanți cu cel deținut de către intervenientul forțat și anume Consiliul Local Constanța. Din actele depuse la dosar de către SC V.A. SA nu rezultă că intervenientul forțat Consiliul Local are în proprietate terenul în litigiu, ci doar îl administrează, motiv pentru care l-a dat în folosință pârâților din cauza de față.

În concluzie, actele prezentate de această pârâtă nu fac dovada că, intervenientul forțat este proprietarul suprafeței de teren revendicate de către reclamanți. Chiar dacă s-ar admite ideea că terenul în litigiu este proprietatea de stat, astfel cum rezultă din avizul nr. 397/1988 eliberat de către Comisia județeană pentru Gospodărirea Unitară a Fondului Funciar, precum și cele reținute de către expert că potrivit H.C.L.M. nr. 84/2002 terenul în litigiu a fost trecut în domeniul privat al Municipiului Constanța, (nu a fost depus la dosar, deși s-a solicitat de către instanță, titlul prezentat de către reclamanți (sentința civilă nr. 4532/1996) și intabulat de cartea funciară este preferabil cu o dată mai veche celui pe care îl invocă pârâții și intervenientul ce provine de la adevăratul proprietar.

De altfel chiar intervenientul a recunoscut că reclamanții sunt proprietarii suprafeței de teren revendicate din moment ce au fost luați în evidență și plătesc taxe și impozite pentru acest teren. În concluzie, reclamanții sunt proprietarii imobilului în litigiu, motiv pentru care în baza art. 480 C. civ. urmează a admite în parte acțiunea în revendicare și a obliga pârâtele SC E. SA, SC T.P. SRL, SC V. SA și intervenientul forțat Consiliul Local al Municipiului Constanța să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie suprafața de 14.333 m.p. teren situat în Constanța, Str. Democrației astfel: - pârâta SC V.A. SA și intervenientul suprafața de 8.624 m.p. având ca vecinătăți: N – Str. Democrației; V – Cimitirul Viile Noi, S – teren ocupat de SC E. SA, E – Str. Comarnic.

- pârâtele SC E. SA și SC T.P. SRL și intervenientul suprafața de 5709 m.p. având ca vecinătăți: N – teren ocupat de SC V.A. SA; V – cimitirul Viile Noi; S – S.A.V.N.; E – Str. Comarnic. Privitor la cel de-al doilea capăt de cerere – obligarea pârâtelor să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie construcțiile ridicate pe terenul proprietatea reclamanților pe care îl revendică, instanța reține: Pe terenul proprietatea reclamantelor conform probelor administrate în cauză, pârâtele au edificat mai multe construcții cu dominația de spații comerciale. Pentru edificarea acestor spații comerciale pârâtele au avut toate aprobările necesare – de la organele în drept (schiță, autorizații de construcții), ele fiind construcții de bună credință.

Dar edificând pe terenul proprietatea reclamanților în baza accesiunii imobiliare (art. 492 C. civ.) proprietarii terenului sunt și proprietarii construcțiilor edificate pe acest teren. În această situație, va obliga pârâtele să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie, construcțiile edificate pe terenul revendicat, astfel cum au fost identificate conform raportului de expertiză efectuat de expert B.E. Pretențiile reclamanților de a fi obligați la plata contravalorii materialelor și manoperei folosite de pârâți la edificarea construcțiilor nu sunt justificate în lipsa unei cereri reconvenționale din partea acestora din urmă, prin care să fie evaluate și timbrate la valoare fapt pentru care se va respinge acest capăt de cerere.

Este adevărat că prin sentința civilă rămasă definitiv, pârâta SC T.P. SRL a devenit proprietar pe construcția edificată, dar în baza accesiunii imobiliare reclamanții sunt proprietarii acestei construcții, urmând să recupereze valoarea materialelor și a manoperei pe calea unei acțiuni civile reparatorii. Cel de-al treilea capăt de cerere se referă la obligarea pârâtei la plata daunelor provocate de lipsa de folosință a terenului, pe ultimii trei ani, calculate corespunzător suprafeței ocupate de fiecare pârât. În baza notificării cu nr. 5503 și 5504 din 12 decembrie 2002 prin BEJ M.A., pârâtele SC E. SA și SC V. A. SA au fost notificate de către reclamanți că solicită daune pentru lipsa de folosință a terenului iar cealaltă pârâtă SC T.P.

SRL a fost notificată la 6 decembrie 2006. Întrucât pârâtele nu au dat curs notificării la cererea reclamanților a fost admisă proba cu expertiză contabilă ce a stabilit dauna provocată de către fiecare pârât – pentru lipsă de folosință a terenului, lunar pe m.p. Instanța însușindu-și raportul de expertiză efectuat în cauză a luat în considerare lipsa de folosință pe m.p. și a admis și acest capăt de cerere conform art. 998 și urm. C. civ. obligând pârâtele după cum urmează: - pârâtele SC V.A. SA și SC E. SA de la data de 12 februarie 2002 și până la data pronunțării prezentei decizii, în cuantum de 0,49 euro/m.p./lună. - SC T.P. SRL de la data de 16 decembrie 2004 și până la data pronunțării prezentei decizii într-un cuantum de 0,49 euro/m.p./lună.

Privitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a SC M. SA invocată de către aceasta, instanța reține: Conform art. 137 C. proc. civ., instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în tot, cercetarea în fond a pricinii. În referire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC M. SA, se reține că aceasta este fondată și urmează a fi admisă pentru următoarele considerente: Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titularul dreptului afirmat (calitate procesual activă), precum și între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală pasivă).

În speța de față având în vedere cele relatate mai sus precum și împrejurarea că pârâta SC M. SRL nu deține în proprietate și nici în folosință imobile din cele revendicate de către reclamanți, urmează a constata că nu are calitate procesuală pasivă. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâta SC T.P. SRL, pârâtele SC E. SA și SC V. SA și intervenientul Consiliul Local al Municipiului Constanța. Deși pârâta SC T.P. SRL a fost obligată la lata taxei de timbru aferentă căii de atac, aceasta nu s-a confirmat dispozițiilor instanței, situație în care sunt incidente dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, urmând a se anula recursul acestei pârâte ca netimbrat.

Criticile aduse hotărârii instanței de apel de SC V. SA, SC E. SA și intervenientul Consiliul Local al Municipiului Constanța, vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte: Astfel intervenientul Consiliul Local al Municipiului Constanța a invocat nelegalitatea hotărârii instanței de apel prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 3, și 5 C. proc. civ., iar soluția ce se impunea a fi fost dispusă de către instanța de apel era aceea a trimiterii cauzei spre rejudecare instanței de fond. Or, prin încălcarea dispozițiilor art. 296 C. proc. civ., s-a creat în apel o situație mai grea în propria cale de atac. Se mai susține că instanța nu s-a pronunțat pe excepțiile inadmisibilității acțiunii și a lipsei calității procesual active a reclamanților și nici nu a clarificat calitatea procesuală a Consiliului Local al Municipiului Constanța prin prisma legii.

Astfel se mai invocă și incidența dispozițiilor art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ. Se mai susține că pârâții și intervenientul fiind obligați în solidar s-au încălcat regulile solidarității pasive reglementate de art. 1038 C. civ. Se mai susține că în cauză Consiliul Local Constanța nu are calitatea de subiect de drept, invocându-se dispozițiile Decretului nr. 31/1954 și a Legii nr. 215/2001. SC V. SA Constanța a criticat hotărârea recurată prin prisma dispozițiilor a art. 304 pct. 3, 5, 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ. și art. 312 alin. (3) C. proc. civ. Se susține că potrivit art. 297 alin. (1) C. proc. civ., instanța de apel avea obligația să trimită cauza spre rejudecare primei instanțe față de faptul că prima instanță nu a soluționat cauza pe fond, și fără a clarifica cadrul procesual.

Se mai susține că nu au fost soluționate excepțiile inadmisibilității și a lipsei calității procesual active a reclamanților. O altă critică vizează faptul că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, în condițiile n care reclamanții au solicitat plata contravalorii lipsei de folosință a imobilului pe ultimii trei ani – 12 februarie 2000 – 12 februarie 2003, instanța a acordat daune pentru o perioadă de 6 ani din 12 februarie 2002 la zi. Se mai susține că hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Recurenta SC E. SA Constanța a criticat hotărârea prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., fiind practic învederate aceleași motive de recurs ce au fost invocate de pârâta SC V. SRL.

Se susține că în condițiile în care terenul în discuție aparține Municipiului Constanța acțiunea trebuie îndreptată în principal împotriva Municipiului Constanța. Soluția instanței este nelegală, susține recurenta și în legătură cu cererea de arătare a titularului dreptului formulată de pârâta SC V. SA Constanța. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: În primul rând recursul pârâtei SC T.P. SRL nefiind timbrat legal urmează ca în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 a fi anulat ca netimbrat. Din hotărârea instanței de fond rezultă că pârâta SC V.A. SA Constanța a formulat în cauză o cerere de arătare a titularului dreptului indicând drept titular al dreptului de proprietate asupra terenului pe care îl ocupă, pe Consiliul Local Constanța.

Cererea de arătare a titularului dreptului formulată în condițiile art. 64 C. proc. civ., a fost respinsă. Instanța de apel a considerat că sunt incidente dispozițiile art. 64 C. proc. civ. și că modalitatea de soluționare a acestei cereri de către instanța de fond încalcă dispozițiile procedurale pentru că atâta vreme cât cererea de arătare a titularului dreptului a fost formulată cu respectarea condițiilor impuse de lege, iar raportul procesual stabilit prin acțiunea reclamanților a fost lărgit, cu acordul acestora, susținerile terțului introdus în cauză – care în această situație a dobândit calitatea de intervenient forțat – se impuneau a fi analizate pe fond.

S-a mai reținut că această concluzie se justifică prin aceea că în condițiile în care intervenientul a invocat la rândul său, calitatea de proprietar al terenului revendicat, rezolvarea corectă a acțiunii impunea analiza comparativă a titlurilor opuse de părți, soluția contrară echivalând cu nerezolvarea fondului acțiunii în revendicare dedusă judecății de reclamanți. Această statuare a instanței de apel de nerezolvare a fondului cauzei având ca obiect acțiunea în revendicare, a determinat admiterea tuturor apelurilor declarate în cauză prin decizia civilă nr. 34 din 7 februarie 2008 a Curții de Apel Constanța, filele 4 – 7 vol. 3 dosarul instanței de apel, și s-a dispus anularea hotărârii apelate dar s-a reținut cauza spre rejudecare.

Or, în aceste condiții în care instanța a reținut nerezolvarea fondului acțiunii de către instanța de fond, erau incidente dispozițiile art. 297 alin. (1) și nu ale alin. (2) C. proc. civ. Astfel, potrivit art. 297 alin. (1) C. proc. civ., în cazul în care se constată că în mod greșit, prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe. Din perspectiva celor expuse, a faptului că s-a reținut necercetarea fondului cauzei, instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 297 alin. (2) C. proc. civ., fiind astfel incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Prin încălcarea dispozițiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ. s-a adus atingere și principiului dublului grad de jurisdicție și al dreptului la un proces echitabil, cu atât mai mult cu cât s-a și arătat că rezolvarea corectă a cauzei impunea analiza comparativă a titlurilor opuse de părți, soluția contrară echivalând cu necercetarea fondului acțiunii. Din această perspectivă a greșitei aplicări a dispozițiilor art. 297 alin. (2) în loc de alin. (1) C. proc. civ., și a dispozițiilor art. 304 pct. 9, art. 312 alin. (3) și 313 C. proc. civ. urmează a se casa decizia civilă nr. 34/c din 17 februarie 2008 și decizia civilă nr. 58/c din 17 februarie 2008 cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond Tribunalul Constanța care urmează a examina cauza și raportat la incidența dispozițiilor art. 64 C. proc.

civ., și a analizei comparative a titlurilor opuse de părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâta SC T.P. SRL, prin administrator B.G.A. împotriva deciziei nr. 58/C din 17 martie 2008 a Curții de Apel Constanța – Secția civilă. Admite recursurile declarate de pârâtele SC E. SA și de SC V. SA și de intervenientul Consiliul Local al Municipiului Constanța împotriva deciziilor nr. 334/C din 17 februarie 2008 și nr. 58/C din 17 martie 2008, pronunțate de Curtea de Apel Constanța – Secția civilă, pe care le casează și trimite cauza, spre rejudecare, instanței de fond – Tribunalul Constanța. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iulie 2010.