ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4230/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4230/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

2055 din 22 decembrie 2005 Tribunalul Constanța a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a SC A.M. SA și a respins acțiunea formulată în

contradictoriu cu această pârâtă ca fiind introdusă împotriva unei persoane

fără calitate procesuală pasivă, a respins cererea de arătare a titularului

dreptului formulată de SC V. SA ca nefondată și a admis în parte acțiunea

reclamanților, în contradictoriu cu pârâtele SC T.P. SRL, SC V. SA și SC E. SA

și intervenientul forțat Consiliul Local Constanța.

A obligat pârâta SC V.A.

SA să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață

de 28624 m.p. situat în Constanța, str. Democrației, pe pârâtele SC E. SA și SC

T.P. SRL – să lase liberă suprafața de 5709 m.p., situată la aceeași adresă, iar pe pârâta SC V.A. SA și SC E. SA să lase reclamanților în deplină proprietate

și posesie construcțiile edificate pe terenul ocupat, astfel cum au fost

identificate prin raportul de expertiză efectuat de expert ing. B.E.

A respins cererea de

revendicare a construcțiilor edificate de SC T.P. SRL, ca nefondată, a respins

cererea de obligare a reclamanților la plata contravalorii materialelor și

manoperei folosite de pârâte la edificarea construcțiilor, a respins cererea de

obligare a pârâtelor la plata contravalorii lipsei de folosință a imobilului

proprietatea reclamanților, ca nefondat și a obligat pârâtele la plata

cheltuielilor de judecată către reclamanți.

Pentru a hotărî în

acest sens ă rima instanță a reținut următoarele:

- din raportul de

expertiză tehnică imobiliară efectuat de expert M.E. rezultă, fără echivoc, că SC

A.M. SRL nu deține în proprietate sau în folosință terenuri sau construcții în

Cartierul Viile Noi și că terenul revendicat de reclamanți corespunde, în

parte, terenului ocupat de pârâți, astfel: 8624 m.p. sunt ocupați de SC V.A. SA, 2602 m.p. sunt ocupați de SC E. SA, iar suprafața indiviză de 638 m.p. este ocupată de SC T.P. SRL, în favoarea căreia s-a constatat, prin sentința civilă nr. 388/2003

a Judecătoriei Constanța, că a dobândit dreptul de proprietate asupra

construcției și un drept de folosință asupra terenului în suprafață de 637,82 m.p., proprietatea Municipiului Constanța.

- titlurile în baza

cărora pârâții ocupă terenul (acord al fostului Consiliu Popular al

Municipiului Constanța, sentința civilă nr. 388/2003 a Judecătoriei Constanța)

nu sunt preferabile titlului reclamanților, iar pârâta SC E. SA nu deține nici

un titlu de proprietate.

- concluziile

expertului parte nu pot fi avute în vedere pentru că nu se bazează pe

măsurători la fața locului, ci pe studiul actelor dosarului, și nu se

coroborează cu materialul probator administrat în cauză.

- cererea de arătare

a titularului dreptului formulată de SC V.A. SA nu este întemeiată pentru că

instanța a fost investită cu soluționarea unei acțiuni în revendicare și cum în

cadrul ei se urmărește predarea posesiunii unui lucru, nu poate fi îndreptată

decât împotriva celui care deține bunul în materialitatea lui și posedă pentru

sine. Numai în măsura în care pârâtul pretinde că posedă pentru altul, deci că

posedă pentru o altă persoană, al cărei nume îl arată, hotărârea va fi

opozabilă acesteia din urmă, ori în cauză faptul că SC V. SA posedă terenul

pentru sine rezultă din însăși edificarea unor construcții asupra acestuia.

- deși pârâtele SC V.

SA și SC E. SA au fost de bună credință la momentul realizării construcțiilor

amplasate pe terenul proprietatea reclamanților, edificarea având la bază

aprobările autorităților administrative de la acea dată, dreptul de proprietate

asupra acestor imobile construite aparține proprietarilor terenului, ca efect

al accesiunii imobiliare artificiale, reglementată de art. 492 C. civ.

- în lipsa unei

cereri reconvenționale a pârâtelor, timbrată corespunzător, prin care să se

solicite obligarea reclamanților la plata contravalorii materialelor și

manoperei folosită la realizarea construcțiilor, nu poate fi primită

solicitarea titularilor acțiunii, de a fi obligai la plata unor astfel de

despăgubiri.

- titlul invocat de

pârâta SC T.P. SRL asupra construcțiilor pe care le-a edificat pe terenul

proprietatea reclamanților este preferabil celui invocat de aceștia din urmă,

fiind constatat prin hotărâre judecătorească, respectiv sentința civilă nr. 338/2003

a Judecătoriei Constanța.

- pârâtele nu pot fi

obligate la plata lipsei de folosință a terenului câtă vreme reclamanții nu au

dovedit că le-au adus la cunoștință sentința prin care le-a fost constatat

dreptul de proprietate sau că le-ar fi solicitat eliberarea terenului; o

asemenea pretenție s-ar justifica, eventual, de la data introducerii acțiunii

de față și până la eliberarea efectivă a terenului, dar solicitarea din

prezenta cauză privește perioada 12 februarie 2000 – 12 februarie 2003, deci un

interval anterior datei la care a fost formulată prezenta cerere de chemare în

judecată.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel pârâții SC T.P. SRL, SC V. SA, SC E., Consiliul Local

Constanța, reclamanții V.P., V.A., V.C., M.S., V.V., A.A., V.M., V.I., V.E., V.E.,

V.G., P.L. și P.M., iar prin decizia civilă nr. 34 din 7 februarie 2008 a Curții de Apel Constanța s-au admis apelurile, s-a anulat hotărârea primei instanțe și a fost

reținută cauza spre rejudecare.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de apel a reținut că potrivit dispozițiilor art. 64 C.

proc. civ., pârâta SC V. SA a formulat o cerere de arătare a titularului

dreptului solicitând introducerea în cauză în această calitate a Consiliului

Local Constanța, terț care a fost introdus în cauză la instanța de fond.

Procedând la

rezolvarea pe fond a cererii de arătare a titularului dreptului tribunalul a

reținut însă, că solicitarea de lărgire a cadrului procesual formulată de

pârâta SC V. SA conform art. 64 C. proc. civ. nu este întemeiată, pentru că

acțiunea în revendicare cunoaște predarea bunului revendicat și pe cale de

consecință, se poate îndrepta doar împotriva celor care posedă pentru sine.

Soluția dată de către

instanța de fond a încălcat dispozițiile prevăzute de art. 64 și urm. C. proc.

civ., pentru că, atâta vreme cât cererea de arătare a titularului dreptului a

fost formulată cu respectarea condițiilor impuse de lege, iar raportul

procesual stabilit prin acțiunea reclamanților a fost lărgit, cu acordul

acestora, susținerile terțului introdus în cauza în care în această situație a

dobândit calitatea de intervenient forțat se impuneau a fi analizate pe fond.

În condițiile în care

intervenientul a invocat calitatea de proprietar al terenului revendicat se

impunea analiza comparativă a titlurilor opuse de părți, soluția contrară

echivalând cu rezolvarea fondului acțiunii în revendicarea dedusă judecății.

Nesocotirea

prevederilor art. 64 și urm. C. proc. civ. atrage nulitatea hotărârii atacate

fapt pentru care instanța de apel a reținut cauza spre rejudecare.

Rejudecând cauza pe

fond instanța reține următoarele:

În rejudecare aceeași

instanță, Curtea de Apel Constanța, prin decizia civilă nr. 58 din 17 martie 2008 a admis în parte acțiunea în fond după anulare, având ca obiect revendicarea formulată de

reclamanții V.P., V.A., V.C., M.M., V.V., A.A., V.M., U.S., P.L. și P.M.

împotriva pârâților SC T.P. SRL Constanța, SC V. SA Constanța, SC E. SA

Constanța, SC M. SA Constanța și intervenientul forțat Consiliul Local

Constanța.

Au fost obligate

pârâtele SC E. SA, SC T.P. SRL și SC V. SA și intervenientul forțat Consiliul

Local al Municipiului Constanța să lase reclamanților în deplină proprietate și

posesie suprafața de 14333 m.p. teren situat în Constanța, str. Democrației,

astfel:

- pârâta SC V.A. SA

și intervenientul, suprafața de 8.624 m.p. având ca vecinătăți: N – Str.

Democrației, V – Cimitirul Viile Noi, S – teren ocupat de SC E. SA, E – Str.

Comarnic.

- pârâtele SC E. SA

și SC T.P. SRL și intervenientul, suprafața de 5709 m.p. având ca vecinătăți: N – teren ocupat de SC V. A. SA, V – Cimitirul Viile Noi, S – S.A.V.N.,

E – Str. Comarnic.

Au fost obligate

pârâtele să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie construcțiile

edificate pe terenul revendicat, astfel cum au fost identificate prin raportul

de expertiză efectuat de dl. expert B.E.

Au mai fost obligate

pârâtele SC E. SA, SC T.P. SRL și SC V.A. SA la plata contravalorii lipsei de

folosință a terenului ocupat astfel:

- SC V.A SA și SC E.

SA – de la data de 12 februarie 2002 și până la data pronunțării prezentei

decizii, într-un cuantum de 0,4 euro/m.p./lună.

- SC T.P. SRL – de la

data de 16 decembrie 2004 până la data pronunțării prezentei decizii, într-un

cuantum de 0,49 euro/m.p./lună.

- S-a respins

acțiunea formulată în contradictoriu cu SC M. SA pentru lipsa calității

procesuale active, precum și cererea de obligare a reclamanților la plata

contravalorii materialelor și manoperei folosite de pârâte la edificarea

construcțiilor este nefondată și s-a admis cererea de arătare a titularului

dreptului formulată de SC V.A. SA.

Pentru a pronunța această

hotărâre au fost reținute următoarele considerente:

Din interpretarea

dispozițiilor art. 480 C. civ. rezultă că proprietatea este dreptul unei

persoane de a se folosi de un bun, de a-i culege fructele civile și naturale și

de a dispune de ele adică de a-l înstrăina, iar potrivit art. 481 din același

cod, nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru o

cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire.

În cazul în care

dreptul de proprietate este încălcat și se pune în discuție inexistența lui,

persoana căreia i se constată acest drept are la îndemână acțiunea în

revendicare prin care se cere restituirea acelui bun de la o persoană care îl

deține în fapt și care se pretinde la rându-i proprietar.

Temeiul juridic al

revendicării îl constituie dreptul de proprietate asupra lucrului respectiv,

drept care conform regulei – actor incumbit omus probandi înscrisă în art. 1169

C. civ., trebuie dovedit de reclamant.

În speță, reclamanții

au dedus judecății, încălcarea dreptului lor de proprietate a imobilului compus

din teren în suprafață de 14.393 m.p. situat în Constanța, Cartierul Viile Noi,

Str. Democrației și construcții, de către pârâți.

De asemenea au

solicitat ca pârâții să fie obligați la plata daunelor provocate pentru lipsa

de folosință a imobilului, pe ultimii trei ani, corespunzător suprafeței

ocupate de către fiecare pârât.

Conform contractului

de vânzare – cumpărare transcris sub nr. 745/1897 la Tribunalul Constanța, M.G. vinde lui C.H.P. o parcelă din lotul de pământ de 100 ha situat în comuna Techirghiol. Pentru lotul înstrăinat, planul de parcelare a fost întocmit în

anul 1897 și s-a stabilit suprafața acesteia ca fiind de 25.000 m.p.

Prin sentința civilă nr.

4532 din 18 aprilie 1996 și încheierea din ședința publică din 21 ianuarie 1997 a Judecătoriei Constanța transcrise sub nr. 13.538 din 18 septembrie 1996 la Biroul de Carte Funciară de pe lângă Judecătoria Constanța s-a constatat intervenită vânzarea

– cumpărarea cu privire la suprafața de 2,5 ha situată în Constanța, Viile Noi, având ca vecinătăți, Str. Comarnic, Str. Democrației, SC A.V.N., și Șoseaua din

Vii, între vânzătorii E. și G.C. și cumpărătorii S.T.V., T.I.V. și F.T.V.

Dreptul de proprietate al reclamanților asupra acestui imobil este recunoscut

și confirmat și de Consiliul Local Constanța, potrivit adresei nr. 6538 din 7

februarie 2003 al Serviciului Public de Impozite și Taxe și alte venituri ale

bugetului local, reclamanții figurând ca proprietari ai imobilului situat în

Constanța, Str. Democrației compus din teren în suprafață de 250.000 m.p. pentru care achita taxe și impozite.

Pentru identificarea

terenului în litigiu și pentru a se stabili dacă suprafața ocupată de pârâți

este una și aceeași cu suprafața revendicată de către reclamanți în cauză s-a

efectuat un raport de expertiză tehnică de către expert M.E. reclamanți

corespunde terenului ocupat de către pârâți, raport care este însușit și de

către instanță.

Urmare a contestării

titlului de proprietate deținut de către reclamanta – pârâtă SC V.A. SA

Constanța a formulat cerere de arătare a titularului dreptului indicând drept

titular al dreptului de proprietate Consiliul Local Constanța.

Potrivit art. 64 C.

proc. civ. „pârâtul care deține un lucru pentru altul sau care exercită în numele

altuia un drept asupra unui lucru, va putea arăta pe acela în numele căruia

deține lucrul sau exercită dreptul, dacă a fost chemat în judecată de o

persoană care pretindea un drept real asupra lucrului”.

Deoarece acțiunea în

revendicare urmărește predarea posesiunii unui lucru, ea se îndreaptă împotriva

celui ce deține materialmente lucrul împotriva celui ce posedă pentru sine.

Pârâta SC V.A. SA

Constanța ocupă terenul pe care îl revendică reclamanții, urmare a atribuirii

în folosință de către Consiliul Local Constanța.

În această situație

se impune admiterea cererii de arătare a titularului dreptului și compararea

titlului de proprietate deținut de către reclamanți cu cel deținut de către

intervenientul forțat și anume Consiliul Local Constanța.

Din actele depuse la

dosar de către SC V.A. SA nu rezultă că intervenientul forțat Consiliul Local

are în proprietate terenul în litigiu, ci doar îl administrează, motiv pentru

care l-a dat în folosință pârâților din cauza de față.

În concluzie, actele

prezentate de această pârâtă nu fac dovada că, intervenientul forțat este

proprietarul suprafeței de teren revendicate de către reclamanți.

Chiar dacă s-ar

admite ideea că terenul în litigiu este proprietatea de stat, astfel cum

rezultă din avizul nr. 397/1988 eliberat de către Comisia județeană pentru

Gospodărirea Unitară a Fondului Funciar, precum și cele reținute de către

expert că potrivit H.C.L.M. nr. 84/2002 terenul în litigiu a fost trecut în

domeniul privat al Municipiului Constanța, (nu a fost depus la dosar, deși s-a

solicitat de către instanță, titlul prezentat de către reclamanți (sentința

civilă nr. 4532/1996) și intabulat de cartea funciară este preferabil cu o dată

mai veche celui pe care îl invocă pârâții și intervenientul ce provine de la

adevăratul proprietar.

De altfel chiar

intervenientul a recunoscut că reclamanții sunt proprietarii suprafeței de

teren revendicate din moment ce au fost luați în evidență și plătesc taxe și

impozite pentru acest teren.

În concluzie,

reclamanții sunt proprietarii imobilului în litigiu, motiv pentru care în baza art.

480 C. civ. urmează a admite în parte acțiunea în revendicare și a obliga

pârâtele SC E. SA, SC T.P. SRL, SC V. SA și intervenientul forțat Consiliul

Local al Municipiului Constanța să lase reclamanților în deplină proprietate și

posesie suprafața de 14.333 m.p. teren situat în Constanța, Str. Democrației

astfel:

- pârâta SC V.A. SA

și intervenientul suprafața de 8.624 m.p. având ca vecinătăți: N – Str.

Democrației; V – Cimitirul Viile Noi, S – teren ocupat de SC E. SA, E – Str.

Comarnic.

- pârâtele SC E. SA

și SC T.P. SRL și intervenientul suprafața de 5709 m.p. având ca vecinătăți: N – teren ocupat de SC V.A. SA; V – cimitirul Viile Noi; S – S.A.V.N.;

E – Str. Comarnic.

Privitor la cel de-al

doilea capăt de cerere – obligarea pârâtelor să lase reclamanților în deplină

proprietate și posesie construcțiile ridicate pe terenul proprietatea

reclamanților pe care îl revendică, instanța reține:

Pe terenul

proprietatea reclamantelor conform probelor administrate în cauză, pârâtele au

edificat mai multe construcții cu dominația de spații comerciale.

Pentru edificarea

acestor spații comerciale pârâtele au avut toate aprobările necesare – de la

organele în drept (schiță, autorizații de construcții), ele fiind construcții

de bună credință.

Dar edificând pe

terenul proprietatea reclamanților în baza accesiunii imobiliare (art. 492 C.

civ.) proprietarii terenului sunt și proprietarii construcțiilor edificate pe

acest teren.

În această situație,

va obliga pârâtele să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie,

construcțiile edificate pe terenul revendicat, astfel cum au fost identificate

conform raportului de expertiză efectuat de expert B.E.

Pretențiile

reclamanților de a fi obligați la plata contravalorii materialelor și manoperei

folosite de pârâți la edificarea construcțiilor nu sunt justificate în lipsa

unei cereri reconvenționale din partea acestora din urmă, prin care să fie

evaluate și timbrate la valoare fapt pentru care se va respinge acest capăt de

cerere.

Este adevărat că prin

sentința civilă rămasă definitiv, pârâta SC T.P. SRL a devenit proprietar pe

construcția edificată, dar în baza accesiunii imobiliare reclamanții sunt

proprietarii acestei construcții, urmând să recupereze valoarea materialelor și

a manoperei pe calea unei acțiuni civile reparatorii.

Cel de-al treilea

capăt de cerere se referă la obligarea pârâtei la plata daunelor provocate de

lipsa de folosință a terenului, pe ultimii trei ani, calculate corespunzător

suprafeței ocupate de fiecare pârât.

În baza notificării

cu nr. 5503 și 5504 din 12 decembrie 2002 prin BEJ M.A., pârâtele SC E. SA și SC

V. A. SA au fost notificate de către reclamanți că solicită daune pentru lipsa

de folosință a terenului iar cealaltă pârâtă SC T.P. SRL a fost notificată la 6

decembrie 2006.

Întrucât pârâtele nu

au dat curs notificării la cererea

reclamanților a fost admisă proba cu

expertiză contabilă ce a stabilit dauna provocată de către fiecare pârât –

pentru lipsă de folosință a terenului, lunar pe m.p.

Instanța însușindu-și

raportul de expertiză efectuat în cauză a luat în considerare lipsa de

folosință pe m.p. și a admis și acest capăt de cerere conform art. 998 și urm. C.

civ. obligând pârâtele după cum urmează:

- pârâtele SC V.A. SA

și SC E. SA de la data de 12 februarie 2002 și până la data pronunțării

prezentei decizii, în cuantum de 0,49 euro/m.p./lună.

- SC T.P. SRL de la

data de 16 decembrie 2004 și până la data pronunțării prezentei decizii într-un

cuantum de 0,49 euro/m.p./lună.

Privitor la excepția

lipsei calității procesuale pasive a SC M. SA invocată de către aceasta,

instanța reține:

Conform art. 137 C.

proc. civ., instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de

procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în tot, cercetarea

în fond a pricinii.

În referire la

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC M. SA, se reține că

aceasta este fondată și urmează a fi admisă pentru următoarele considerente:

Calitatea procesuală

presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar

fi titularul dreptului afirmat (calitate procesual activă), precum și între

persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul

juridic dedus judecății (calitate procesuală pasivă).

În speța de față

având în vedere cele relatate mai sus precum și împrejurarea că pârâta SC M. SRL

nu deține în proprietate și nici în folosință imobile din cele revendicate de

către reclamanți, urmează a constata că nu are calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs pârâta SC T.P. SRL, pârâtele SC E. SA și SC V. SA

și intervenientul Consiliul Local al Municipiului Constanța.

Deși pârâta SC T.P. SRL

a fost obligată la lata taxei de timbru aferentă căii de atac, aceasta nu s-a

confirmat dispozițiilor instanței, situație în care sunt incidente dispozițiile

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, urmând a se anula recursul acestei

pârâte ca netimbrat.

Criticile aduse

hotărârii instanței de apel de SC V. SA, SC E. SA și intervenientul Consiliul

Local al Municipiului Constanța, vizează nelegalitatea ei sub următoarele

aspecte:

Astfel intervenientul

Consiliul Local al Municipiului Constanța a invocat nelegalitatea hotărârii

instanței de apel prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 3, și 5 C. proc. civ.,

iar soluția ce se impunea a fi fost dispusă de către instanța de apel era aceea

a trimiterii cauzei spre rejudecare instanței de fond.

Or, prin încălcarea

dispozițiilor art. 296 C. proc. civ., s-a creat în apel o situație mai grea în

propria cale de atac.

Se mai susține că

instanța nu s-a pronunțat pe excepțiile inadmisibilității acțiunii și a lipsei

calității procesual active a reclamanților și nici nu a clarificat calitatea

procesuală a Consiliului Local al Municipiului Constanța prin prisma legii.

Astfel se mai invocă

și incidența dispozițiilor art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Se mai susține că

pârâții și intervenientul fiind obligați în solidar s-au încălcat regulile

solidarității pasive reglementate de art. 1038 C. civ.

Se mai susține că în

cauză Consiliul Local Constanța nu are calitatea de subiect de drept,

invocându-se dispozițiile Decretului nr. 31/1954 și a Legii nr. 215/2001.

SC V. SA Constanța a

criticat hotărârea recurată prin prisma dispozițiilor a art. 304 pct. 3, 5, 6,

7, 8 și 9 C. proc. civ. și art. 312 alin. (3) C. proc. civ.

Se susține că

potrivit art. 297 alin. (1) C. proc. civ., instanța de apel avea obligația să

trimită cauza spre rejudecare primei instanțe față de faptul că prima instanță

nu a soluționat cauza pe fond, și fără a clarifica cadrul procesual.

Se mai susține că nu

au fost soluționate excepțiile inadmisibilității și a lipsei calității

procesual active a reclamanților.

O altă critică

vizează faptul că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, în condițiile n

care reclamanții au solicitat plata contravalorii lipsei de folosință a

imobilului pe ultimii trei ani – 12 februarie 2000 – 12 februarie 2003,

instanța a acordat daune pentru o perioadă de 6 ani din 12 februarie 2002 la

zi.

Se mai susține că

hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea

greșită a legii.

Recurenta SC E. SA

Constanța a criticat hotărârea prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8 și

9 C. proc. civ., fiind practic învederate aceleași motive de recurs ce au fost

invocate de pârâta SC V. SRL.

Se susține că în

condițiile în care terenul în discuție aparține Municipiului Constanța acțiunea

trebuie îndreptată în principal împotriva Municipiului Constanța.

Soluția instanței

este nelegală, susține recurenta și în legătură cu cererea de arătare a

titularului dreptului formulată de pârâta SC V. SA Constanța.

Examinând hotărârea

atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 pct.

5, 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În primul rând

recursul pârâtei SC T.P. SRL nefiind timbrat legal urmează ca în temeiul art. 20

alin. (3) din Legea nr. 146/1997 a fi anulat ca netimbrat.

Din hotărârea

instanței de fond rezultă că pârâta SC V.A. SA Constanța a formulat în cauză o

cerere de arătare a titularului dreptului indicând drept titular al dreptului

de proprietate asupra terenului pe care îl ocupă, pe Consiliul Local Constanța.

Cererea de arătare a

titularului dreptului formulată în condițiile art. 64 C. proc. civ., a fost

respinsă.

Instanța de apel a

considerat că sunt incidente dispozițiile art. 64 C. proc. civ. și că

modalitatea de soluționare a acestei cereri de către instanța de fond încalcă

dispozițiile procedurale pentru că atâta vreme cât cererea de arătare a

titularului dreptului a fost formulată cu respectarea condițiilor impuse de

lege, iar raportul procesual stabilit prin acțiunea reclamanților a fost

lărgit, cu acordul acestora, susținerile terțului introdus în cauză – care în

această situație a dobândit calitatea de intervenient forțat – se impuneau a fi

analizate pe fond.

S-a mai reținut că

această concluzie se justifică prin aceea că în condițiile în care

intervenientul a invocat la rândul său, calitatea de proprietar al terenului

revendicat, rezolvarea corectă a acțiunii impunea analiza comparativă a

titlurilor opuse de părți, soluția contrară echivalând cu nerezolvarea fondului

acțiunii în revendicare dedusă judecății de reclamanți.

Această statuare a

instanței de apel de nerezolvare a fondului cauzei având ca obiect acțiunea în

revendicare, a determinat admiterea tuturor apelurilor declarate în cauză prin

decizia civilă nr. 34 din 7 februarie 2008 a Curții de Apel Constanța, filele 4 – 7 vol. 3 dosarul instanței de apel, și s-a dispus anularea hotărârii apelate

dar s-a reținut cauza spre rejudecare.

Or, în aceste

condiții în care instanța a reținut nerezolvarea fondului acțiunii de către

instanța de fond, erau incidente dispozițiile art. 297 alin. (1) și nu ale alin.

(2) C. proc. civ.

Astfel, potrivit art.

297 alin. (1) C. proc. civ., în cazul în care se constată că în mod greșit,

prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului,

instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre

rejudecare primei instanțe.

Din perspectiva celor

expuse, a faptului că s-a reținut necercetarea fondului cauzei, instanța de

apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 297 alin. (2) C. proc.

civ., fiind astfel incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Prin încălcarea

dispozițiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ. s-a adus atingere și

principiului dublului grad de jurisdicție și al dreptului la un proces

echitabil, cu atât mai mult cu cât s-a și arătat că rezolvarea corectă a cauzei

impunea analiza comparativă a titlurilor opuse de părți, soluția contrară

echivalând cu necercetarea fondului acțiunii.

Din această

perspectivă a greșitei aplicări a dispozițiilor art. 297 alin. (2) în loc de alin.

(1) C. proc. civ., și a dispozițiilor art. 304 pct. 9, art. 312 alin. (3) și

313 C. proc. civ. urmează a se casa decizia civilă nr. 34/c din 17 februarie

2008 și decizia civilă nr. 58/c din 17 februarie 2008 cu trimiterea cauzei spre

rejudecare instanței de fond Tribunalul Constanța care urmează a examina cauza

și raportat la incidența dispozițiilor art. 64 C. proc. civ., și a analizei

comparative a titlurilor opuse de părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca

netimbrat, recursul declarat de pârâta SC T.P. SRL, prin administrator B.G.A. împotriva

deciziei nr. 58/C din 17 martie 2008 a Curții de Apel Constanța – Secția

civilă.

Admite recursurile

declarate de pârâtele SC E. SA și de SC V. SA și de intervenientul Consiliul

Local al Municipiului Constanța împotriva deciziilor nr. 334/C din 17 februarie

2008 și nr. 58/C din 17 martie 2008, pronunțate de Curtea de Apel Constanța –

Secția civilă, pe care le casează și trimite cauza, spre rejudecare, instanței

de fond – Tribunalul Constanța.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 iulie 2010.